Presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, arh. Serban Sturdza, este unul dintre cei mai distinsi reprezentanti ai profesiei sale, fiind interesat in special de reabilitarea urbana, de restaurarea monumentelor istorice si a imobilelor din rezervatiile de arhitectura. Cu Serban Sturdza am discutat, cu putin inaintea debutului Anualei de Arhitectura 2007, despre un proiect si o idee, ambele foarte interesante.
- Ati primit de curand proiectul unui viitor Muzeu National de Antropologie Urbana in Bucuresti. Ce ne puteti spune despre aceasta initiativa?
- Ma intereseaza subiectul fiindca noi, urbanistii, incercam, la randul nostru, de multi ani sa punem la punct un sistem de comunicare care sa se incadreze in ideea de muzeu pentru arhitectura romaneasca, o asemenea institutie neexistand in Romania. In ce ne priveste, se spune ca un muzeu este insusi orasul. Lucrurile insa nu stau chiar asa. Una este un muzeu al orasului, adica o viziune reflexiva si distantata asupra evenimentului urban in desfasurarea lui temporala si altceva este sa consumi secunda de secunda viata urbana ca actor. E un alt mod de a intelege spatiul si cred ca ideea de a te distanta, de a cerceta si de a vedea in ansamblu ce se intampla cu orasul este foarte importanta. Astfel, noi ne-am pus inca de acum 15 ani problema unui muzeu care sa se refere nu doar la "obiectele" de arhitectura, ci si la felul in care se pozitioneaza acestea in contextul socio-urban autohton. In aceasta directie se depun o serie de eforturi, disparat acum, dar care incep sa se coaguleze in jurul unui grup de initiativa. Protagonistii: Ordinul Arhitectilor din Romania, care si-a facut un fond de documente, si Universitatea de Arhitectura "Ion Mincu", posesoare, la randul ei, a unui fond documentar adunat in timp.
- In ce constau aceste colectii?
- Exista, in cadrul Uniunii Arhitectilor, o biblioteca redutabila, cu carte, microfilme si documente de arhiva. Exista, de asemenea, in cadrul micului muzeu care fiinteaza in prezent la Universitatea "Ion Mincu", o alta componenta ce include fragmente de cladiri, exercitii privind studiul formelor si diverse documente apartinand unor mari personalitati ale arhitecturii romanesti. In sensul acesta, cand am citit proiectul colegilor antropologi, mi s-a parut o propunere absolut fireasca. Nu am decat cuvinte bune pentru initiativa si pentru cei care doresc s-o transforme intr-o institutie reala.
- Muzeul de Antropologie Urbana se afla in stadiul de proiect. In ce stadiu se gaseste Muzeul de Arhitectura?
- Urmeaza, asa cum spuneam, sa facem un Centru pentru Cultura Urbana si Arhitectura, care va reflecta o fateta foarte apropiata de ceea ce isi doreste Muzeul de Antropologie Urbana. In plus, prin votul tuturor arhitectilor din tara, s-a hotarat ca jumatate din fondurile pentru timbrul de arhitectura adunate la fiecare proiect sa se aloce acestui Centru. Asadar, deja noi adunam bani ca sa putem initia primele forme de nastere a Centrului, fara sa ne amagim insa ca vom putea face singuri totul, dar gandindu-ne ca ar fi un inceput foarte bun sa avem dovada vointei, detinand anumite fonduri, structurand tema si, ulterior, incercand sa atragem alte institutii in aceasta actiune.
- In ce masura este importanta antropologia urbana pentru domeniul arhitecturii urbane?
- In primul rand, cred ca antropologia urbana este o componenta care lipseste aproape cu desavarsire din studiile de urbanism si din viata practica pe care, de fapt, o consumam si in baza careia urmeaza sa facem intotdeauna proiecte. Este veriga datatoare de logica pentru proiectele de urbanism, enorm de multe si in continua crestere, ale acestei tari. La noi, multe gesturi sunt lipsite de cele mai elementare suporturi logice si de cunoastere istorica pe care le presupune antropologia. Cred ca, din punctul acesta de vedere, ceea ce se incearca prin infiintarea Muzeului de Antroplogie Urbana are o importanta majora, chiar daca e mai greu de citit la prima vedere.
- De ce un Centru de Cultura Urbana si nu un Muzeu al Arhitecturii?
- In acceptiunea romaneasca, un muzeu reprezinta locul in care depozitezi lucruri mai mult sau mai putin demne de vazut. Acceptiunea aceasta este, insa, complet depasita. Centrul de Cultura Urbana si Arhitectura pe care il gandim noi este, de fapt, un loc foarte activ. El acumuleaza experienta zilnica, fructifica interesele imediate pe care societatea le are si, in acelasi timp, filtreaza si depoziteaza in "adancul" lui memoria ce urmeaza sa se constituie in baza de cercetare pentru viitor. Centrul e, de fapt, un decantor al experientelor urbane si cred ca reprezinta un mod foarte interesant de a descoperi de ce trebuie construit sau ba un oras in secolul XXI si care sunt pericolele ce te pasc daca nu tii cont de concurenta.
- Despre ce concurenta este vorba?
- In ultimii ani s-a constatat aparitia unei concurente extraordinare in dezvoltarea oraselor. Granitele au disparut mai mult sau mai putin in ceea ce priveste comunicarea si practica zilnica a diverselor profesii, iar in conditiile acestea Europa este perceptibila deja ca o entitate cu logica proprie.
- Care este consecinta imediata a acestei noi realitati?
- Orasele incep sa se repozitioneze intre ele. O fi Bucurestiul perceput drept capitala a Romaniei, dar pare sa inceapa a avea o importanta mai mica decat inainte de 1990, in timp ce orase din partea de vest a tarii, cum ar fi Timisoara si Cluj, tind sa devina factori extrem de interesanti de dezvoltare a Romaniei. Pana mai ieri, Parisul era centrul economic, politic si cultural al Frantei. In ultimii ani insa, gratie pozitionarii si unor initiative inteligente ale administratiei locale, orasul Lyon a devenit unul dintre punctele-forte de atractie la nivel european. Din acest punct de vedere, ma refer la faptul ca Bucurestiul isi pierde enorm din influenta chiar daca se construieste mult in el. Iar daca se construieste prosteste, fara un plan corelat cu ce se intampla acum in toata Europa, se si greseste enorm.
- Sa vorbim despre componenta sociala pe care o implica arhitecura urbanistica...
- Componenta cu pricina a fost destul de putin bagata in seama in sistemul de invatamant romanesc. Or, astazi, ea incepe sa aiba o pondere din ce in ce mai mare. Intr-o vreme in care populatia globului creste, in care interesele si cerintele sunt mult mai ascutite iar timpul se comprima, spatiul de miscare a persoanelor in cadrul urban devine foarte important. De aici incepe sa apara ideea spatiului public, de comunicare intre diversele entitati care formeaza zona privata, dar care sunt dispuse intr-o mare arie de spatii de legatura - strazi, piete, sosele, gradini publice s.a. Experienta sociala pe care o consuma individul intr-un anumit spatiu poate sa fie cu sau fara avantaje. Incepand de la confort sau stres pana la aspecte de comportament, toate au repercusiuni asupra spatiului privat, a locuintei, afacerilor s.a.m.d. De aceea spuneam eu ca antropologia urbana este o chestiune esentiala. De aceea, poate ca lucrurile pe care incercam noi sa le facem la Libraria Carturesti si pe strada Pictor Arthur Verona - zona pe care o vom inchide traficului pentru doua zile in timpul editiei 2007 a Anualei de Arhitectura - sunt mici elemente de antropologie urbana.
- Ce se va intampla, de fapt, pe strada Pictor Arthur Verona?
- Un lucru normal: redescoperirea spatiului public pe care cetateanul il poate traversa si intr-o maniera placuta.
Interviu realizat de Marcela Gheorghiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
