Din noiembrie, cand se deschideau Camerele, si pana la 10 mai, familia regala ramanea la Bucuresti, in palatul conceput de arhitectul francez Paul Gottereau, foarte la moda in anii 1880. Un palat fara personalitate, ca un hotel. Azi n-a ramas mai nimic din vechea constructie, distrusa de incendii in 1920 si refacuta de N.N. Nenciulescu intr-un amestec de Art Deco si Modernism.
Lui Carol I nu-i prea placea palatul bucurestean. Si nici reginei Elisabeta. Altora insa le placea. Lui Ferdinand de Saxa Coburg al Bulgariei - chiar foarte mult. In decembrie 1906, dupa o vizita in Bucuresti, ii vorbea agentului diplomatic bulgar in capitala Romaniei, Hristofor Hesapciev, despre urbanistica acestui oras: "cladiri minunate, magazine admirabile, curatenie si ordine... Dar palatele? Cum sunt randuite, ce bogatie, ce lux! Am vizitat galeria de arta si palatul regal - sunt o minune! Apartamentele in care regele isi petrece timpul sunt spatioase, igienice, exista mult aer... Ce incantare! Cu ce lux si gust e oranduit!". Printul Ferdinand compara palatul bucurestean cu Aäcoliba mea de lut din SofiaAY, care, era limpede, nu-i placea.
Familia regala romana prefera Pelesul, constructia de la Sinaia, din anii 1873-1883, a arhitectilor vienezi Wilhelm von Doderer si Johannes Shultz si mai ales a cehului Karel Liman, acelasi care construise si la Neuschwanstein, pentru regele Bavariei, Ludovic al II-lea. Un castel inconjurat de terase in stil italian, asemanatoare cu acelea de la Castelul Miramar din Trieste, creatii - si unele, si altele - ale lui W. Knechtel.
Regina Elisabeta ii scria mamei sale: "Castelul e de o frumusete care sare in ochi, nimic altceva decat lemn si lemn sculptat. Covoare sobre din abundenta, peste tot culori armonioase; este intr-adevar casa pe care o visam de la 15 ani si pe care o descriam tatalui meu. Ce lucru straniu sa vezi la 40 de ani visul devenind realitate!".
Regina s-a ocupat mult de amenajarea interioara a castelului, creand o lume ireala. Confort si gust Napoleon III, dar cu comoditatile epocii: incalzire centrala, luminat electric. Un amestec incredibil de stiluri: renastere germana, florentin, vechi german, Ludovic XVI, oriental turcesc, neo-Tudor, bizantin... Un amestec nu mai putin surprinzator de mobilier, vechi sau nou, imprastiat intr-un lux dezordonat, dar care nu neglija aspectul functional.
Iata sala de mese: lambriuri somptuoase, intr-o combinatie fericita de lemn deschis si inchis la culoare, un bufet cu coloane in fundul salii, in intregime din nuc cu incrustatii, apoi frize imbracate in stofe scumpe, mobilier in piele de Cordoba, ferestre cu vitralii figurand scene din viata senioriala, caminuri inalte decorand peretii alaturi de naturi moarte sau pahare de faianta, cupe din sticla de Murano, potire din aur si argint. Cine pasea intr-o astfel de sala se trezea intr-un vechi castel medieval.
Sau alta incapere, aceea a biroului regal: peretii imbracati pana la jumatate in lambriuri de nuc sculptat, iar in partea superioara tapetati cu piele iesita in relief. Tavanul - tot in nuc sculptat. Tablouri valoroase, de El Greco, Lucas Cranah, Tintoreto, Palma Vecchio, Boticelli, Rafaello Sanzio. Biroul avea un covor acoperind intreaga incapere, anume lucrat. Erau in incapere mescioare, dulapioare, pupitre, fotolii vechi imbracate in catifea de Genova, un dulap-biblioteca din nuc sculptat, asa cum era si biroul. Pe acesta din urma era un ceasornic (va fi oprit la 27 septembrie 1914, in clipa mortii lui Carol), un calendar (si el va ramane cu filele nerupte din ziua mortii lui), o statueta in marmura a reginei Elisabeta, opera a sculptorului Spathe. In aceasta incapere regele isi petrecea o buna bucata de vreme in fiecare zi. Si tot aici primea si audientele.
Alaturi de castel, intr-o unitate stilistica deloc evidenta, erau mai multe constructii pentru personal, realizari arhitectonice ale lui Karel Liman si Charles-AndrAé Lecomte du Nouy, fratele pictorului: Economatul, in stil burghez german de pe Valea Rinului, Corpul de garda, asemanator unei asezari engleze, Pavilionul de vanatoare, ca un castel elvetian (aici ii placea reginei Elisabeta sa mediteze si sa scrie).
Familia regala se trezea devreme, la ora 06.00. Pana la 08.00 regele si regina lucrau in birourile lor. Un dejun impreuna, moment in care se citeau telegramele si ziarele de dimineata. Audiente de la 10.00 la 11.00. La ora 13.00 se dejuna. De obicei nu durau mult pranzurile, perechea regala nefiind deloc amatoare de mese prelungite si conversatii prea generale si dificil de urmarit, fiind de obicei multi invitati. Dupa dejun, o cafea turceasca in sala de biliard. O mica siesta si iarasi lucru pana spre orele 17.00, cand se lua un ceai la regina. Alteori, ceaiul sau cafeaua se serveau in marele salon de la intrare, sub cerul albastru: acoperisul luneca usor, desfacandu-se la apasarea pe un buton. Dupa dineu, regina mergea in sala de teatru sau la o sezatoare literara in sala de muzica. Regele prefera o partida de biliard.
Regina avea pe langa ea o curte: dame de onoare, Zoe Bengescu, Maria Poenaru, Olga Mavrogheni..., o secretara, o doamna care facea lecturi. La acest personal se adaugau doamnisoare ale aristocratilor de regula scapatati, despre care regina spunea ca sunt fetele ei si o inlocuiesc pe micuta Marie (fiica ei moarta la 4 ani, in 1874). Seara se faceau plimbari in gradina palatului sau in imprejurimi (Carol intindea cate un deget celor pe care ii intalnea in plimbarile sale).
Acecst material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
