Editarea carnetelor lui Robert Frost a condus la presupunerea ca poetul era dislexic, lipsit de coerenta, aberant etc. Intre timp, niste adolescenti au pus-o de un chef in ferma sa din Vermont, vandalizand ultima sa locuinta...
Vorba lui Megan Marshall - din articolul postat pe www.slate.com -, una peste alta a cam fost o iarna grea pentru poetul cvadruplu laureat al Premiului Pulitzer. Nu doar ca ultimei sale resedinte lumesti i-au fost sparte geamurile si... farfuriile, un scaun fiind folosit ca lemne de foc, iar tablourile si antichitatile improscate cu "fluide corporale". Dar nici cu locul sau in Panteon lucrurile nu par a sta mai bine, fiindca examinarea manuscriselor si notitelor din laboratorul de creatie al scriitorului a daunat si mai mult imaginii scriitorului. Intai de toate, acesta scria urat! Avea o caligrafie chinuita, de om care avea reale dificultati de a se exprima in scris. Manca litere, gresea cuvinte, facea trimiteri culturale aberante, incurcand Carthagina cu Imperiul Carolingian s.a.m.d.
Expertii, cei mai multi dintre ei de formatie universitara, s-au repezit sa-l rada exemplar pe fostul lor coleg si inaintas de la Amherst College. Insa toate erorile semnalate vor fi fost ele erori sau doar au fost generate de dificultatile - reale - de transcriere intampinate de editor?!? Frost insusi, cum observa doamna Marshall, notase candva ca actiunile oamenilor sunt guvernate de patru mari spaime: "de inchisoare, de azil, de casa de nebuni si de Iad", fara a pomeni nimic despre... cenzura post-mortem. Editarea postumelor unui mare autor ridica o multime de probleme de etica profesionala, mai ales cand textele respective nu au fost destinate publicarii de catre cel care le-a conceput.
Vorbeam de curand, in aceasta rubrica, despre imposibila alegere careia ii e sortit fiul lui Vladimir Nabokov. Acesta era somat de toata lumea sa se decida sau nu daca publica planul ultimului roman al autorului Lolitei, unul care ar fi putut schimba - se zice - radical perceptia asupra marelui prozator. Pe de o parte, a opta pentru denudarea ineditelor inseamna a satisface curiozitatea generala, pe de alta parte semnifica un act de tradare fata de autor. E ca si cum ti-ai surprinde idolul cu pantalonii in vine, eructand, flatuland sau scarpinandu-se in "acele" zone (nas, urechi, fund s.c.l.).
Dar lucrurile nu stau atat de simplu, nerezumandu-se la a zice da sau nu acestor tentatii tabloidizante. Raspunsurile sunt, adesea, mai nuantate, in sensul ca editorii nu-si pot reprima tentatia de a "croseta" unele pasaje sau pagini intregi. (Jurnalul lui Mihail Sebastian?) Asta mi se pare chiar mai rau decat a privi scene interzise pe gaura cheii, care, in fond, ramane raul cel mai mic...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
