Jocul "Un, deux, trois… Soleil", practicat în multe ţări ale lumii, sub varii nume dar cu acelaşi reguli (la noi se cheamă "Regina pe furate") propune următoarea schemă: un conducător de joc stă cu faţa la zid, rosteşte vorbele "un, deux…" iar când spune cuvântul "soleil" ceilalţi companioni de joc trebuie să încremenească. Scopul jocului este ca, prin înaintare, să te apropii de zid, în aşa fel încât să devii tu însuţi conducător de joc.
Anul acest, asociaţia "Soleil de l'Est!" a organizat, între 13 şi 28 martie, la Paris în spaţiile oferite Cité Internationale des Arts, prima ediţie a salonului de pictură Română Contemporană. 52 de artişti plastici români au acceptat să joace acest frumos joc artistic, "încremenind" pe simeze, sub cuvântul "Soleil" (de l'Est) o suită impresionantă de lucrări, cu tematică şi stiluri variate, iar "conducătorul" de joc a fost maestrul Dan Hatmanu, invitat de onoare.
La vernisajul expoziţiei (foto 6-7), la care au fost prezenţi circa 300 de invitaţi, au rostit alocuţiuni ambasadorul României în Franţa, dl. Bogdan Mazuru, Jean-Yves Langlais (director general al Cité Internationale des Arts) şi Michel Gavaza, neobositul preşedinte şi animator al asociaţiei Soleil de l'Est, care a arătat că "este în sfârşit momentul ca România să arate Franţei şi Europei valori culturale puţin cunoscute în Occident şi care, indubitabil, fac parte din patrimonial cultural european". Nu ştim de ce tocmai acum este momentul şi ne închipuim că afirmaţia nu este, totuşi, decât un efect retoric al discursului dlui Gavaza. Cu siguranţă, însă, retorica nu mai are nimic de-a face cu ceea ce a urmat: "Asociaţia se simte onorată de a prezenta publicului parizian o sinteză elocventă a ceea ce este mai remarcabil şi mai valoros, la ora actuală, în pictura contemporană română". Afirmaţia este prezumpţioasă şi riscă să creeze o imagine falsă. Nu că artiştii prezenţi nu sunt importanţi, nu că selecţia nu este arătoasă, atâta doar că antologia (iar nu sinteza) pariziană este doar o secţiune - una posibilă - prin mult mai vastul, mai profundul şi mai acut modernul, în anumite laturi ale sale (complet nereprezentate aici), domeniu al picturii româneşti actuale. Ca să nu mai spunem că o privire fugară prin ansamblul expoziţional ne arată că mezina expoziţiei este Mirela Iordache (35 de ani), plutonul fiind alcătuit, în genere, de cincagenari şi de seniori născuţi în anii 30-40. Şi că deci, "emergenţii", pentru care chiar că "ar fi fost momentul", sunt lăsaţi, încă o dată, deoparte.
Expoziţia a fost însoţită de un catalog, care prezintă pe fiecare participant prin imaginea unei lucrări şi printr-o condensată descriere biografică şi artistică, fără consideraţiuni apreciative, dar cu o calificare de tip dicţionar, hai să-i spunem îndrăzneaţă. Aceasta se numeşte, în lexicul curatorului (Mina Vrillet), "orientare artistică". Vă citez, spre lămurire, câteva dintre aceste astfel de orientări: Dan Hatmanu ("suprarealism şi foto-verité", foto 1), Horea Cucerzan ("neo-expresionsim" - foto 2), Constantin Blendea ("geometrie lirică" - foto 3), Ştefan Pelmuş ("simbolism oniric"), Romul Nuţiu ("artă gestuală şi informală").
Reţinem, dinocolo de aceste observaţii, tenacitatea asociaţiei, generoasele sale intenţii, dinamismul (ar fi putut să se numească Soleil du "Leste" - agil, dezinvolt, în franceză) şi desigur, intenţia declarată în epilogul vernisajului: "Văzând importanţa deosebită a acestui dialog cu publicul francez, organizatorii lui îşi propun reeditarea lui în fiecare an".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
