La inceputul acestei toamne nu s-a vandut nicio sculptura lucrata in marmura sau bronz. Iar lista autorilor nu a fost deloc de neglijat: Gheorghe Anghel, Oscar Han, Ion Irimescu, Spiridon Georgescu, Ioan (Jean) Parvan.
In doua licitatii consecutive, la Alis, au fost refuzate zece din cele unsprezece piese din oferta! 8 bronzuri, un portret din teracota semnat Gheorghe Anghel, o marmura a lui Ion Irimescu.
In sala, un colectionar cu experienta printre negustori exclama: "S-a saturat lumea de facaturi". O remarca dura, care merita analizata. Mai ales ca la acest inceput de toamna pare sa mai cada un "mit", construit in prima parte a anului: colectionarii nu mai sunt interesati de Jean Parvan.
Eutherpe, o lucrare in marmura a lui Ion Irimescu (pret pornire 7.000 lei) si Printesa, un bronz evaluat la 20.000 lei, nu au fost licitate. Abia o a treia sculptura in bronz a celebrului artist, Martir, s-a vandut, deloc impresionant, cu pretul de pornire 4.000 lei, o suma relativ mica pentru Irimescu (cu varf de cota de peste 17.000 euro). In mod evident, sunt tot mai des luate in seama rezervele legate de originalitatea bronzurilor scoase la vanzare. Provenienta pieselor nu este declarata, despre niciuna dintre ele nu se precizeaza daca face parte din tirajele originale acceptate de artist, in conditiile in care criticul Alexandru Cebuc (autorul catalogului omagial Irimescu 100) a facut mai multe reclamatii despre copiile neautorizate dupa opera maestrului de la Ipotesti. Abia la o lucrare datata Faget 1945, Sf. Gheorghe, apare precizarea "turnare ulterioara", intr-o paranteza, din care nu reiese in nici un caz daca piesa a trecut prin atelierul artistului. Sa fie vorba despre o turnare postuma? Astfel de precizari au aparut cu putini ani in urma, pentru mai multe bronzuri din opera lui Gheorghe Anghel. Si este singura forna prin care devine publica o practica la limita legii, dar care nu a fost in nici un fel blocata legal, ci doar sanctionata de cumparatori. Exista multe tiraje-pirat ale unor sculpturi importante, postume si chiar antume. Sunt sanse ca majoritatea pieselor din aceste tiraje sa fie foarte aproape de piesele originale, aprobate de artisti. Uneori, returnarea unor ipsosuri sau lucrari turnate dupa matrite reconditionate salveaza de la anonimat lucrari importante. Exemplul cel mai important este, probabil, cel al lui Gheorghe Anghel care a lasat chiar o rugaminte testamentara conform careia opera sa nu ar mai trebui multiplicata sub nicio forma.
Prin turnari paralele a fost multiplicata si opera lui Ioan (Jean) Parvan, autor care pana anul trecut nu s-a vandut la licitatii, ci doar pe piata libera.
Cea mai discutabila practica este copierea unor bronzuri deja existente. Se refac matritele si rezulta o serie de lucrari sensibil diferite de original. Au fost situatii in care si artistii au realizat tiraje suplimentare, fie dupa ipsosurile originale fie dupa bronzuri existente. In cazul artistilor importanti, toate aceste piese sunt cunoscute de experti si catalogate ca atare. Dar pe piata din Romania exista suspiciunea ca majoritatea bronzurilor nu sunt decat astfel de prelucrari, copii chiar dupa bronzuri existente. In mod firect, colectionarii seriosi evita sa faca astfel de achizitii. Iar lista autorilor cu lucrari refuzate din cauza unor astfel de dubii este mare. Un efort de sinceritate din partea negustorilor si al caselor de licitatii ar putea reduce influenta zvonurilor pe piata sculpturilor. Si ar aduce un plus de onorabilitate pentru piata de arta din Romania in general.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
