Mai multe bănci iau în calcul emisiuni de obligaţiuni pentru a-şi diversifica baza de finanţare şi pentru a-şi asigura fonduri cu maturitatea mai lungă într-o perioadă în care primesc mai puţin sprijin de la băncile-mamă, dar deocamdată s-au făcut prea puţini paşi în această direcţie.
Tendinţa generală de pe piaţa bancară de creştere a autonomiei financiare faţă de băncile-mamă s-a concretizat în ultimii ani mai degrabă prin oferte generoase la depozite, şi în special la depozite pe termen lung, şi mai puţin prin emisiuni de obligaţiuni.
BCR este deocamdată singura instituţie de credit care a lansat în 2009 un program de finanţare prin emisiuni de obligaţiuni pe termen mediu pe piaţa externă şi pe cea locală. Banca lucrează acum la un nou program de finanţare pe termen mediu prin bonduri de 3 mld. euro, plafon similar cu cel asumat în 2009, dar neatins.
Bănci precum BRD, Raiffeisen şi UniCredit Ţiriac se gândesc la rândul lor să emită obligaţiuni în diferite formule. Raiffeisen vrea să emită obligaţiuni de până la o jumătate de miliard de lei pe piaţa locală, în timp ce UniCredit Ţiriac se gândeşte să lanseze în a doua jumătate a anului primele obligaţiuni corporative în lei, dar şi în valută.
Unele bănci au reuşit totuşi să obţină finanţare din obligaţiuni, dar prin emisiuni izolate mai degrabă decât în cadrul unui program pe termen mediu. De exemplu, Banca Transilvania a atras luna trecută 10,5 mil. euro în prima etapă a unei oferte de vânzare de obligaţiuni convertibile cu scadenţa la şapte ani. BT a emis obligaţiuni la un cost de 6,25% peste Euribor la şase luni.
Totodată, băncile vor să emită obligaţiuni pe baza ipotecilor pe care le deţin din contractele de credite ipotecare, dar au nevoie de o lege care să le permită emiterea de aşa-numite cover bonds. Asociaţia Română a Băncilor a demarat un proiect în acest sens, în condiţiile în care România este singurul stat membru al Uniunii Europene care nu are o piaţă de obligaţiuni ipotecare.
Bancherii au început să vorbească din ce în ce mai des în ultimii ani despre „covered bonds“ ca soluţie de finanţare. În paralel, băncile au încercat să extindă maturitatea depozitelor atrase de la clientelă, iar pe piaţă au apărut din ce în ce mai multe produse de economisire cu scadenţa la doi sau trei ani.
Unul dintre argumentele invocate adesea de bancheri în discuţiile privind costul creditelor în lei pe termen lung a fost legat tocmai de maturitatea foarte scurtă a depozitelor atrase de la clientelă. Contractele de depozit sunt încheiate de regulă pe perioade de până la trei luni, dar sunt majoritatea sunt prelungite la scadenţă, ceea ce face ca maturitatea medie să fie în realitate mai mare.
Aceasta va fi una dintre temele care se vor discuta la ediţia din acest an a ZF BANKERS SUMMIT, care va avea loc în perioada 12-13 iunie la Bucureşti şi va reuni lideri marcanţi ai industriei bancare
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 05.06.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
