Implicarea statului polonez în economie prin companiile deţinute sau controlate este foarte mare, probabil cea mai mare din Uniunea Europeană, consideră coaliţia aflată acum la guvernare în Polonia. De aceea, Coaliţia Civică, dar şi a Treia Cale, o aliaţă agrar-conservatoare, au promis în campania electorală să depolitizeze companiile de stat. Mulţi observatori apreciază că noul guvern nu-şi respectă această promisiune.
În Polonia, statul este acţionar la companii mari, din sectoare strategice. Din unele vrea să facă „campioni“ regionali şi europeni. Unele, mai ales din sectorul energetic, sunt deja. Pe lângă aspectele care ţin de politizare, situaţia atrage atenţia asupra modului în care guvernele pot influenţa şi controla ce se întâmplă în sectoarele strategice ale economiei.
Dacă Polonia a pus accent pe crearea unor coloşi de stat capabili să concureze cu liderii Europei, guvernul ungar caută să aducă cât mai multe active din diferite domenii în „mâini maghiare“, acest lucru însemnând că oameni de afaceri apropiaţi partidului aflat la guvernare au devenit influenţi în sectoare precum cel bancar, al materialelor de construcţii şi retail. Dar acest lucru nu înseamnă că statul ungar nu deţine jucători de top.
Prin MVM are monopol asupra producţiei, distribuţiei şi comercializării de energie. Statul maghiar deţine şi monopolul jocurilor de noroc şi un producător de maşini, RABA. Însă şi în economii mai mari, occidentale, statul controlează sau este prezent în acţionariatul companiilor mari. Guvernul austriac face acest lucru prin intermediul Österreichische Beteiligungs (ÖBAG), un fel de fond de investiţii suveran.
În 2022, acesta avea în portofoliu active de 31 de miliarde de euro, incluzând pachete de acţiuni la cele mai mari companii austriece. Prin ele, ÖBAG a reuşit să aducă statului austriac dividende de 1,6 miliarde euro în acel an. Franţa are o instituţie similară, L’Agence des participations de l’Etat. Aceasta controlează direct 85 de companii (iunie 2023), un portofoliu evaluat atunci la 153 de miliarde de euro. Însă, după cum o arată datele institutului naţional de statistică al Franţei, statul francez controlează peste 1.800 de societăţi care au împreună peste 560.000 de salariaţi, adică mai mult de 2% din angajaţii Franţei.
Aproape jumătate dintre salariaţii firmelor franceze de stat lucrează în transport şi logistică. În Germania, cea mai mare economie europeană, jumătate din sectoarele economice au cel puţin o companie în care statul este acţionar. Una dintre cele mai celebre este Volkswagen, cel mai mare producător auto european, la care guvernul landului Saxonia Inferioară deţine 12%. VW este cea mai mare companie germană în funcţie de venituri şi de angajaţi.
În Polonia, fostul guvern PiS s-a concentrat pe consolidarea controlului statului şi crearea de „campioni naţionali“ în energie şi sectorul bancar. Un exemplu este banca Pekao. Un altul este Polska Press. Guvernul anterior, al Dreptei Unite, a creat şi dezvoltat holdinguri de stat precum Holdingul Polonez al Hotelurilor, Grupul Aviatic Polonez şi Grupul Naţional al Alimentelor, scrie The Warsaw Voice.
Războiul pornit de Rusia contra Ucrainei şi inflaţia la alimente care a urmat a grăbit finalizarea acestui holding, axat pe mai mulţi producători de zahăr, scopul lui fiind de a crea rezerve alimentare strategice şi de a contribui la stabilizarea pieţei produselor agricole. De remarcat în Polonia este ponderea statului în sectorul bancar. În urmă cu opt ani, aceasta era de 25%. După o serie de naţionalizări, cota a ajuns la 49% în 2023, potrivit The Warsaw Voice. Trezoreria de stat este cel mai mare acţionar la PKO Bank, dar şi la PZU, una dintre cele mai mari companii de asigurări din regiune. PZU este acţionarul majoritar la banca Pekao.
PKO şi Pekao sunt cele mai mari bănci din Polonia în funcţie de active. Cum acţiunile bancare evoluează bine pe burse, iar băncile au profituri frumoase, se poate spune că statul stă în prezent pe o comoară, cred analiştii. Prin privatizări şi vânzări de acţiuni, guvernul polonez poate să-şi reducă datoriile şi deficitele bugetare. În Ungaria, premierul Viktor Orban spunea în 2012 că 50% din sistemul bancar al ţării ar trebui să ajungă în mâini maghiare, un obiectiv unic în Europa Centrală. El nu a indicat atunci după ce criteriu ar trebui măsurată proporţia de 50%, dar se presupune că este vorba de proprietatea activelor din sectorul bancar.
Prin naţionalizarea a două bănci străine, cedarea lor ulterioară către un om de afaceri care este şi prietenul din copilărie al premierului Orban, Lorinc Mészáros, pentru crearea colosului MBH Bank, această pondere s-a apropiat de 70% în 2020. Între timp, sectorul bancar maghiar s-a micşorat ca număr de bănci, iar MBH Bank a mai înghiţit câteva bănci micuţe şi se extinde. A ajuns a doua bancă în funcţie de mărime din Ungaria, după OTP, deţinută de omul de afaceri maghiar Sándor Csányi, cu care Orban are o relaţie complicată dar cu care împarte pasiuni mari.
Astfel, cele mai mari bănci din Ungaria sunt deţinute şi conduse de unguri. Presiuni ca o proporţie tot mai mare din sector să ajungă în mâini maghiare se observă în retail şi la producătorii de materiale de construcţii. Statul maghiar deţine prin Compania de Investiţii Internaţionale Corvinus şi asigurătorul Posta Biztosito, cumpărat anul trecut de la un investitor german.
În Austria, cele mai de preţ bijuterii din portofoliul ÖBAG sunt participaţii la OMV, Telekom Austria, producătorul de hidroenergie Verbund, compania naţională de poştă, supergrupul în sectorul imobiliar BIG Group, Casinos Austria, fondul de pensii APK Pensionskasse şi dezvoltatorul de infrastructură de comunicaţii wireless EuroTeleSites.
În Franţa, cea mai cunoscută mutare făcută de stat în sectorul corporate este preluarea în totalitate a gigantului EDF, de care leagă viitorul energiei nucleare din Franţa şi din Europa. De asemenea, guvernul deţine acţiuni la cei doi mari constructori auto Renault (15%) şi PSA (parte din Stellantis, la care Parisul are o participaţie de 6%).
În Germania, institutul ZEW a analizat ceea ce numeşte „celălalt guvern“, întreprinderile de stat, şi a constatat că landurile estice au mai multe astfel de instituţii raportate la populaţie, însă cele vestice înaintează şi ele rapid. Analiştii scriu că întreprinderile de stat şi-au arătat relevanţa prin creşterea intervenţiei guvernului în economie în timpul pandemiei. Prin ele, guvernele pot acoperi eşecurile pieţelor, pot furniza bunuri publice.
O listă cu peste 20.000 de întreprinderi de stat germane include aeroporturi, transportatori feroviari, universităţi, vehicule financiare, spitale, aziluri, furnizori de energie, de apă, de servicii de salubritate, funerare şi chiar şi crame şi berării. ZEW a remarcat creşterea substanţială a sectorului în perioada 2008-2019 (studiul nu depăşeşte acest din urmă an) şi găsit şi că agenda întreprinderilor de stat este influenţată de factorii de decizie publici.
