Încercarea de a menţine rata inflaţiei la nivelul zonei euro în jurul a 2% şi de a împiedica economia Uniunii Europene să cadă într-o spirală deflaţionistă a condus Banca Centrală Europeană la adoptarea unui program de achiziţionare masivă de titluri de stat în primă fază şi obligaţiuni corporative ulterior, cu scopul de a micşora nivelul dobânzilor pe termen lung, stimulând consumul şi investiţiile.
Cu toate acestea, dacă conducerea Băncii Centrale Europene (BCE) va decide să extindă programul după data-ţintă martie 2017, ziariştii de la cotidianul american The Wall Street Journal atrag atenţia că BCE ar putea fi nevoită să se îndrepte şi către alte tipuri de instrumente financiare, respectiv acţiuni europene.
O astfel de măsură ar putea conduce la aprecierea puternică a acestor titluri, injectţia de capital a oficialilor de la Frankfurt putând să producă rezultate asemănătoare cu decizia băncii centrale de la Hong Kong, din timpul crizei asiatice, când după ce a cumpărat peste 10% din companiile ce compun indicele Hang Seng, referinţa bursei fostei colonii britanice, acţiunile s-au apreciat cu 100% într-un an şi jumătate.
Astfel, precedente există. Mai mult, Banca Naţională a Elveţiei deţine deja acţiuni străine în valoare de peste 100 miliarde dolari, echivalentul a 20% din rezerva băncii, cu scopul de a ţine sub control potenţiala apreciere a francului elveţian. De asemenea, banca centrală a Japoniei a cumpărat acţiuni în valoare de aproape 100 miliarde dolari, fiind acţionar majoritar la 474 de companii nipone. Cu toate acestea, BCE nu s-a arătat dispusă să întreprindă o asemenea măsură până acum.
În luna august, banca centrală europeană a cumpărat obligaţiuni în valoare de 50,5 miliarde de euro, ajungând să deţină titluri în valoare totală de peste 1.000 miliarde euro din martie 2015 (5,5% din PIB-ul Uniunii Europene) – când a demarat programul – şi până astăzi.
Obligaţiunile germane sunt cele mai achiziţionate de către BCE, însumând până în prezent 238 miliarde euro, urmate de cele franceze în valoare de 189 miliarde euro, în timp ce obligaţiunile guvernului italian cumpărate de banca europeană valorează 164 miliarde euro.
Aşadar, forţa şi potenţialul de cumpărare ale BCE sunt unul foarte mari, având în vedere că toate companiile europene listate pe pieţele de capital valoarează aproximativ 6.000 miliarde euro. Pentru a nu da naştere la discuţii privind criteriile de selecţie ale acţiunilor pe care le va cumpăra, în situaţia în care BCE decide acest lucru, cel mai probabil, banca va urmării principalii indici europeni sau ETF-uri (Exchange-Traded Fund).
Părerile printre analişti şi economişti sunt împărţite. În timp ce unii dintre ei văd cu ochi buni şi chiar încurajează, ba chiar cer grăbirea unei asemenea măsuri din partea BCE, deoarece, cred ei, astfel averea populaţiei se va mări, în timp ce costul capitalului se va diminua, stimulând în acest fel investiţiile şi consumul – de care Europa are nevoie în acest moment ca de aer. Pe de altă parte, alţii atrag atenţia că acţiunile sunt instrumente financiare ce antrenează un risc mai mare, amintind că legea ce a condus la fondarea Rezervei Federală în 1913, banca centrală americană, nu îi permite să achiziţioneze acţiuni.
