Gazele naturale sunt folosite ca arme într-un nou război rece al declaraţiilor

3 aug 2016 Autor: Bogdan Cojocaru

Energia aduce bani, putere şi influenţă pentru cine o are. De aceea este normal ca marii jucători geopolitici din Europa de Est şi Orientul Mijlociu să se folosească de ea ca armă în noul război rece din regiune. Deocamdată doar la nivel declarativ.

Zilele trecute, trimisul special al SUA pentru energie Amos Hochstein a declarat că proiectul controversat North Stream 2 are potenţialul de a reactiva diviziunile apărute în Europa în timpul Războiului Rece. El a cerut o competiţie mai puternică în raport cu Gazprom, monopolul rusesc al exporturilor de gaze naturale, prin creşterea importurilor de gaze naturale lichefiate. Declaraţiile au fost făcute pentru EurActiv Slovacia.

North Stream 2 este un proiect ruso-german care ar aduce gaze ruseşti în nordul Europei şi care este susţinut de Berlin din motive ce ţin în mare parte de calcule politice. Washingtonul argumentează că North Stream 2 este mai degrabă un efort politic decât unul comercial prin faptul că gazoductul North Stream 1 încă nu a ajuns să fie folosit la capacitate maximă. La sfârşitul lunii iulie un al doilea vapor-cisternă încărcat cu gaze naturale lichefiate din SUA a ajuns în Europa, într-un port spaniol. Washingtonul promovează gazele americane ca o alternativă la gazele ruseşti în condiţiile în care UE caută să-şi diversifice resursele de energie în încercarea de a-şi creşte siguranţa energetică.

Dacă Rusia ar avea acces la nordul Europei prin Nord Stream, în sudul regiunii ar ajunge cu South Stream. Ambele reţele de gazoducte ar ocoli Ucraina, pe unde în prezent vine în UE cea mai mare parte a exporturilor de gaze ruseşti. Însă Rusia a dat impresia că renunţă la South Stream, conductă dorită de mai multe ţari din UE printre care Austria, Ungaria şi Bulgaria, spunând că Bruxellesul pune piedici în calea dezvoltării proiectului. În locul acestor state, Kremlinul a adus în joc Turcia, cu Turk Stream, dar a dat impresia că renunţă şi la aceste planuri după ce armata turcă a doborât un avion de război rusesc la graniţa cu Siria.

Însă acum, când Turcia a căzut din graţiile Uniunii Europene, iar statutul acestei ţări de membru al NATO este pus sub semnul îndo­ielii, Moscova şi Ankara dau im­pre­sia că îşi vor ur­ma împreună visu­rile privind creş­terea influenţei prin con­struirea de gazo­ducte.

Tot la sfârşitul lunii trecute Tur­cia şi Rusia au sugerat că re­învie planurile pentru conducta Turk Stream. Acest lucru i-a alar­mat pe diplomaţii europeni, care cred că proiectul va întă­ri poziţia Moscovei. Însă analiştii spun că proiectul este sprijinit mai mult cu vorbe decât cu fapte, după cum scrie Reuters. Oficialii UE se tem că Turk Stream va fi extins pentru a ocoli Ucraina ca rută de tranzit pentru exporturile ruseşti către Europa, ceea ce ar mări dependenţa de gazele vândute de Gazprom şi ar scoate din competiţie livrările alternative din regiunea Mării Caspice. Spre deosebire de South Stream, care ar trece direct prin UE, Turk Stream ar livra gaze doar până la graniţele Uniunii pentru a evita regulile UE.

„Noua prietenie a Turciei cu Rusia ar fi o problemă dacă Rusia va încerca să înlocuiască Ucrai­na cu Turcia. Are sens pentru Turcia să pri­meas­că ga­ze ieftine de la Rusia, dar nu va fi simplu: va fi pro­ba­bil o problemă pentru noi“, a explicat un diplo­mat al UE.

Însă nimic nu este o certitudine, spun analiştii, mai ales în aceste vremuri tulburi, când apele au fost agitate de tentativa de lovitură de stat din Turcia.

„În vremuri instabile, dacă eşti întreg la minte, nu te angajezi la proiecte de infrastructură uriaşe“, a spus Simone Tagliapietra, expert în energie la think tank-ul Bruegel.

Moscova şi Ankara par mai degrabă dornice „să trimită mesaje politice decât să aducă aceste proiecte la stadiul de realitate“, crede el. Încercările Rusiei de a-şi redirecţiona gazele vândute Europei pe rute care ocolesc Ucraina, inclusiv prin extinderea gazoductului Nord Stream (destinaţia este Germania) au fost primite cu opoziţie îndârjită de către Bruxelles de când Rusia a anexat în martie 2014 Crimea, fost teritoriu ucrainean. Propriul rol al Turciei în domolirea expansiunii influenţei ruseşti şi de coridor energetic au temperat criticile UE la adresa eforturilor preşedintelui Recep Tayyip Erdo?an de a-şi consolida controlul şi puterea.

Ministrul rus al energiei Alexander Novak a declarat recent că Turcia „va juca un rol mare ca ţară de tranzit“ pentru gazele exportate în Europa - o perspectivă care îi îngrijorează pe oficialii europeni.

Bruxellesul promovează o reţea de gazoducte, Coridorul Sudic, care să aducă pe pieţele europene gaze produse la Shah Deniz în Azerbaidjan până în 2020.

„Turcia este pe deplin conştientă de responsabilitatea pe care o are ca ţară cheie pentru implementarea Coridorului Sudic“, a spus vicepreşedintele Comisiei Europene Maros Sefcovic.

Revenind la trimisul special american Amos Hochstein, acesta a menţionat în interviul citat şi România, ca destinaţie pentru gazele naturale lichefiate. „Ceea ce am promovat este construirea unui terminal GNL în Grecia. Lângă graniţa cu Bulgaria. Pentru a permite gazului să intre în Bulgaria şi de acolo în România şi Serbia“, a spus el. Oficialul a mai arătat că după ce a început să primească GNL, Lituania, până atunci dependentă în totalitate de Gazprom, a putut renegocia preţuri cu 20-30% mai mici pentru importurile ruseşti.

 
Cuvinte cheie:
turcia
, gaze
, energie
, rusia
, uniunea europeana
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide