Salariile medii nominale au avansat cu 10,7% în Ungaria în februarie faţă de aceeaşi lună a anului trecut, cea mai puternică creştere din nouă ani. Anunţul privitor la salariile din Ungaria a venit în urma unei surprinzătoare creşteri cu 5,2% a salariilor poloneze raportată cu un an în urmă şi reflectă tendinţe recente la nivelul întregii regiuni.
Deşi ţările foste comuniste membre ale Uniunii Europene cresc mai rapid decât economiile din zona euro, iar şomajul din multe ţări s-a apropiat de minime record, salariile nu au ţinut ritmul ani la rând. Acum însă cererile în creştere pentru plăţi mai mari riscă să erodeze modelul de creştere bazat pe forţă de muncă ieftină al regiunii, model care a contribuit la atragerea de capital străin.
„Creşterea salariilor din regiune a început să se accelereze, alimentată de o combinaţie de deficite de forţă de muncă şi politici guvernamentale“, notează William Jackson, economist la Capital Economics. „Problema este că ritmul de creştere al salariilor reale îl depăşeşte pe cel al productivităţii. Rezultatul este că salariile mai mari vor începe să erodeze marjele de profit ale firmelor“.
De asemenea, guvernele din regiune susţin cererile pentru salarii mai mari, adesea luând în vizor multinaţionalele.
Premierul ceh Bohuslav Sobotka a făcut din forţa de muncă ieftină una din temele principale din campania social democraţilor săi înainte de alegerile din octombrie. Premierul slovac, Robert Fico, a întrebat recent de ce un muncitor dintr-o fabrică Volkswagen dintr-o ţară fost comunistă câtşigă numai o treime din ceea ce câştigă un angajat german pentru aceeaşi muncă depusă.
Poate că majorarea salariilor nu este o ameninţare iminentă pentru competitivitatea regiunii, însă tendinţa poate avea efecte negative alimentând inflaţia, arată Jackson de la Capital Economics.
„Regiunea încă pare competitivă. Dar dacă lucrurile continuă pe această direcţie ar putea duce la o amplificare a dezechilibrelor şi poate mai departe la o ajustare monetară“, adaugă acesta.
