Primarii marilor oraşe au produs un seism electoral în Turcia care s-ar putea să fi zguduit încrederea preşedintelui Erdogan în viitorul său politic

PIB-ul per capita al Turciei a crescut de la 3.600 de dolari la 12.600 de dolari în primul deceniu al guver­nării lui Recep Tayyip Erdogan, apoi a început s-o ia la vale. Erdo­gan a fost mai întâi premier, apoi a devenit preşedinte şi conduce Turcia de două decenii, timp în care, spune politicianul, a triplat econo­mia turcă. Anul trecut, partidul său şi el au înfruntat cele mai dificile alegeri parlamentare şi pentru funcţia de preşedinte. Au câştigat, dar nu fără emoţii, în faţa unei coaliţii fără pre­cedent a opoziţiei.

Coaliţia s-a destrămat, iar în weekend au fost alegeri locale, în care opoziţia şi-a consolidat puterea în prin­ci­pa­lele oraşe ale ţării, Istan­bul şi Ankara. Îm­preună, a­ces­te oraşe au o popu­laţie mai mare decât a multor state eu­ropene. Votul a fost con­siderat o pedeapsă aplicată de Turcia mo­der­nă admi­nis­traţiei lui Erdogan.

Analiştii evidenţia­ză prin­tre ne­mulţumiri inflaţia scă­pată de sub control, aceasta ajun­gând în urmă cu câţiva ani la 80%, şi creditarea extrem de scumpă dacă ratele de dobândă sunt comparate cu cele din Europa – banca centrală a majorat dobânda de referinţă, sfidând aş­tep­tările, la 50% cu o săptămână îna­in­te de alegeri. Banca centrală a urcat dobânda cu 41,5 puncte procentuale, de la 8,5% în iunie, pentru a frâna inflaţia. Turcia se confruntă în general ceea ce este percepută a fi o criză a costului traiului.

În acest context, în alegerile locale s-a re­mar­cat primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu. Dacă partidul său ar fi câştigat parlamentul şi preşedinţia anul trecut, el ar fi fost vicepreşe­dinte. Însă mulţi îl văd conducând ţara cândva, după cum scrie Le Monde. Deocamdată conduce cel mai mare oraş al Turciei şi voturile cu care a fost reales arată că se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare.

Pentru un om condamnat la doi ani şi şapte luni de închisoare de sistemul de justiţie turc în decembrie 2022 pentru că a „insultat o autori­tate înaltă a statului“, Imamoglu se descurcă bine. În alegerile pentru primăria Istanbulului, un oraş cu aproape 16 milioane de locuitori, şi-a întărit poziţia obţinând peste 50% din voturi. A devenit piesă centrală în lupta electorală a Partidul Republican al Poporului din Turcia (CHP) şi principalul contestator al conducerii lui Erdogan. Timp are să-şi continue ascensiu­nea. Are doar 51 de ani, faţă de cei cei 70 de ani ai preşedintelui. În câteva privinţe, Imamoglu i se aseamănă lui Erdogan.

Ambii au condus Istanbulul, au rădăcini de familie în regiunea de est a Mării Negre şi cari­era lor politică a fost blocată de instanţele din Turcia, aminteşte The Guardian. În tinereţe, ambii au fost fotbalişti pasionaţi. Cei doi băr­baţi sunt carismatici, atrag alegătorii, dar diferă atunci când vine vorba de politica lor. Imamoglu, fost om de afaceri, amabil, căsătorit, cu trei copii, a explicat chiar el: „Ideile noastre sunt în mare măsură opuse“.

Erdogan a intrat în politică cu un partid islamist, AKP, şi a remodelat statul laic de când a preluat conducerea în 2002. În schimb, Imamoglu aparţine unui partid ferm secularist, la care a aderat în 2008. Şi-a început cariera de primar cucerind districtul Beylikduzu al Istanbulului în 2014.

Succesul lui Imamoglu se datorează capacităţii sale de a extinde apelul social-democrat al CHP pentru a atrage alegători mai conservatori. Este un musulman practicant care poartă costum de om de afaceri. A dovedit ce poate în 2019, când a administrat partidului AKP al lui Erdogan cea mai mare înfrângere din ultimele două decenii şi învingându-şi contracandidatul nu o dată, ci de două ori.

Un tribunal i-a anulat victoria din luna martie a acelui an doar pentru ca el să câştige cu o marjă mai mare într-o reluare a alegerilor în iunie. Pri­marul Istanbulului şi-a creat o imagine populară pe reţelele de socializare în timp ce pre­sa de stat a căutat să-l pună într-o lumină negativă.

În ianuarie 2022, mass-media pro-guvernamentală a fost plină de imagini de pe camere de supraveghere cu el luând masa alături de ambasadorul britanic la un restaurant cu specific pescăresc în timp ce Istanbulul se lupta cu o furtună de zăpadă.

Imaginile ar fi trebuit să întărească ceea guvernul spune despre primarul Istanbului, că este un personaj înstrăinat de popor şi susţinut de Vest. În plus, Erdogan şi-a asumat creditul pentru multe dintre proiectele importante care au modernizat Istanbulul în ultimii ani. Partidul preşedintelui şi criticii lui Imamoglu, turci şi din alte ţări, spun că deşi primarul din opoziţie a promis că va construi 100.000 de apartamente în Istanbul, el a livrat doar 10.000.

Unii analişti atrag atenţia că teama de cutremure s-ar putea să fi avut un rol important în preferinţele electoratului. Numărul mare de victime ale cutremurelor de anul trecut a fost asociat cu corupţia din administraţia lui Erdogan şi cu faptul că acesta a prioritizat proiectele de construcţii gigantice în locul siguranţei locuitorilor. În Istanbul este aşteptat un cutremur puternic.

Echipa lui Imamoglu se laudă că a efectuat analize de rism seismic la peste 100.000 de clădiri şi că municipalitatea a evacuat şi demolat aproape 1.600 de clădiri, finalizând însă 16 proiecte cu 10.039 unităţi de locuit. Istanbulul produce 30% din PIB-ul Turciei. Câştigarea alegerilor de anul acesta nu-l scapă pe Imamoglu de necazuri.

După victoria din 2019, un judecător l-a condamnat la închisoare şi i-a impus o interdicţie politică pentru insultarea unei înalte autorităţi publice – Consiliul Electoral Suprem. Curtea de apel încă nu s-a pronunţat asupra cazului. Condamnarea aminteşte de experienţa lui Erdogan, care a fost închis pentru scurt timp în 1999 pentru că a recitat o poezie despre care o instanţă a decis că reprezintă incitare la ură religioasă.

Anul trecut, o altă instanţă a deschis un dosar împotriva lui Imamoglu pentru o acuzaţie de fraudare a unei licitaţii, infracţiune care atrage o pedeapsă cu închisoarea de la trei la şapte ani. În capitala Turciei, în Ankara, primarul opoziţiei Mansur Yavas şi-a înfrânt rivalul atrăgând 60% din voturi. CHP a înregistrat o victorie răsunătoare şi în Bursa, al patrulea oraş ca mărime, a cucerit primăria din Balikesir şi şi-a menţinut controlul în Izmir, Adana şi Antalya.

AKP al lui Erdogan continuă să domine în Turcia centrală şi a avut un succes mai mare în regiunea din sud-est devastată de cutremure în februarie 2023. Prezenţa la vot a fost de peste 77%. Succesul opoziţiei, spun analiştii, reduce şansele ca Erdogan să obţină adoptarea unei noi constituţii care să-i permită să rămână la conducerea Turciei mai departe de 2028. Acum nu sunt puţini cei care-l văd pe Imamoglu preşedinte în 2028.