Strategia zonei euro de a aduce în prima linie de foc a luptei cu criza datoriilor o artilerie de 1.000 miliarde euro a suferit o lovitură după ce miniştrii de finanţe ai statelor euro au realizat că resursele fondului de salvare al uniunii monetare EFSF nu pot fi nici pe departe majorate la acest nivel. Discuţiile miniştrilor sugerează însă că eforturile de a depăşi criza tot mai acută a datoriilor vor depinde de acum de Banca Centrală Europeană şi de Fondul Monetar Internaţional.
Dar chiar şi un volum de 1.000 miliarde euro pare acum mic în ochii investitorilor în comparaţie cu necesarul de care va fi nevoie dacă va trebui salvate de la faliment Italia, Spania şi băncile europene.
Impasul oficialilor europeni vine la doi ani de la izbucnirea crizei datoriilor, într-un moment în care investitorii se retrag rapid de pe piaţa obligaţiunilor ţărilor din zona euro, băncile încearcă să scape de datoriile europene, băncile din sud-estul Europei pierd depozite într-un ritm galopant, economiile sunt ameninţate de recesiune şi apar tot mai multe voci care prezic spargerea monedei unice, notează agenţia Thomson Reuters.
"Situaţia din Europa şi din întreaga lume s-a înrăutăţit semnificativ în ultimele săptămâni, Tensiunile de pe pieţe s-au intensificat. Avem acum în faţă o criză financiară în toată puterea, adică turbulenţe de amploare pe pieţele financiare", a declarat Christian Noyer, guvernatorul băncii centrale franceze şi membru în consiliul BCE.
Italia, principalul motiv de îngrijorare
Creşterea costurilor de finanţare ale Italiei au reprezentat un motiv major de îngrijorare la reuniunea miniştrilor. Italia trebuie să împrumute 400 miliarde euro anul viitor.
Un oficial al FMI a declarat că instituţia poate asigura în prezent 100 de milioarde de euro pentru ajutarea Italiei dacă va fi nevoie, ceea ce înseamnă că în caz de pericol europenii va trebui să strângă restul de bani din altă parte.
Miniştrii de finanţe s-au înţeles asupra unui plan de a garanta 20-30% din emisiunile noi de obligaţiuni ale statelor cu dificultăţi de finanţare şi să înfiinţeze fonduri de coinvestiţii pentru atragerea investitorilor străini în achiziţiile de obligaţiuni ale ţărilor euro. Ambele scheme vor fi operaţionale până în ianuarie.
FMI, eroul salvator? Şi cu ce bani?
"Am convenit, de asemenea, să analizăm rapid posibilitatea majorării resurselor FMI prin împrumuturi bilaterale astfel încât puterea de foc a FMI să fie comparabilă cu cea a EFSF, iar cele două instituţii să coopereze mai strâns", a declarat Jean-Claude Junker, preşedintele Eurogroup.
Aceste planuri ar putea întâmpina probleme având în vedere că marile economii emergente, precum China, şi fondurile suverane de investiţii sunt precaute în a investi mai mult în datoriile zonei euro.
Şeful EFSF a afirmat că nu se aşteaptă ca investitorii să se angajeze cu sume foarte mari în finanţarea instituţiei în următoarele zile sau săptămâni.
Miniştrii au convenit, de asemenea, să deblocheze o tranşă de 8 miliarde de euro din pachetul de finanţare de 110 miliarde euro convenit anul trecut pentru Grecia.
Banii sunt necesari Atenei pentru a evita pe termen scurt intrarea în incapacitate de plată. Grecia va primi banii până la mijlocul lunii decembrie după ce FMI va aproba eliberarea contribuţiei proprii, luna viitoare.
BCE şi CE avertizează: Italia este în stare critică
Miniştrii de finanţe au fost avertizaţi de Comisia Europeană şi de BCE că problema de lichiditate a Italiei, a treia mare economie a zonei euro, ar putea lăsa statul în insolvenţă, ceea ce ar avea un impact devastator asupra viitorului monedei unice şi al economiilor centrale Germania şi Franţa, scrie The Guardian.
Raportul CE şi BCE obţinut de publicaţia britanică arată că guvernul italian trebuie să facă mai mult decât a promis pentru combaterea evaziunii fiscale, fenomen estimat la 20% din PIB."Criza datoriilor suverane a înaintat de la periferie în Italia şi alte state centrale ale zonei euro. Presiunile asupra obligaţiunilor italiene sunt în special acute, reflectând temerile tot mai mari ale investitorilor privind datoria publică mare a Italiei. Riscul unei crize de lichiditate suverană poate creşte rapid în absenţa unor măsuri decisive. Dobânzile ridicate persistente cresc riscul unui val de vânzări masive de obligaţiuni italiene. O criză de lichiditate ar putea deveni astfel o criză de solvenţă, ale cărei repercusiuni pentru alte economii mari din zona euro ar fi foarte acute ţinând cont de legăturile cu economia italiană", se spune în raport.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
