În scandalul care va duce probabil la plecarea profesorului Mişu Negriţoiu din fruntea Autorităţii de Supraveghere Financiară după tensiunile care au apărut pe piaţa asigurărilor, un singur fapt nu se ia în calcul: că dl Negriţoiu trebuia să fie astăzi unul dintre membrii Comisiei de buget-finanţe care să „scoată la tablă” şefii ASF şi nu să fie el scos la tablă.
În 1990 au luat puterea în economie generaţia celor de 40 de ani şcoliţi cu sprijinul statului român în străinătate sau care au fost în diverse slujbe în Occident, astfel încât au putut să ghideze drumul României spre economia de piaţă.
Mişu Negriţoiu era unul dintre ei, şi chiar dacă a fost consilier al lui Ion Iliescu în anii ‘90, iar în anii ‘80 director al unei fabrici de încălţăminte integrate în economia de comandă, a fost tot timpul considerat unul din cei care au pledat pentru reformă şi privatizare în România.
Se va spune, după această decizie a Parlamentului de înlăturare intempestivă a şefului ASF din funcţie, că iată, parlamentarii folosesc prilejul de a câştiga puncte electorale sacrificând şeful supravegherii asigurărilor.
În ultimii doi ani prima medie de asigurare a crescut cu 40-50%, iar în unele cazuri, pentru camioanele de peste 16 tone, s-a triplat.
Se va spune că parlamentarii au interese proprii, că nu pricep ce înseamnă asigurările, marja de solvabilitate, coeficientul de lichiditate şi Solvency 2. Se va spune că noul ASF a făcut curăţenie în piaţă, că responsabilii trebuie căutaţi printre şefii instituţiei care au lungit viaţa unor companii care nu trebuia să funcţioneze de fapt şi de acolo a plecat totul. Posibil.
Dar, pe de altă parte, tot la fel de adevărat este că oameni care astăzi sunt în fruntea Băncii Naţionale, a ASF sau ca preşedinţi de boarduri bancare precum Dan Pascariu, preşedintele UniCredit, sau Mihai Bogza, preşedintele Bancpost ar trebui să fie ei în comisiile de buget-finanţe ale Parlamentului. Acum ar fi timpul ca ei să legifereze.
„Văd nivelul discuţiilor din Parlament, care sunt purtate de nişte oameni care sunt cu totul nespecialişti şi care aruncă doar nişte proiecte de legi fără să aibă habar de industria bancară, fără să se gândească să facă un studiu de impact”, spunea Mihai Bogza, la un moment dat, pentru Ziarul Financiar.
România nu poate înainta dacă în Parlament nu urcă oameni specialişti în sectoarele lor de activitate, dacă seniorii finanţelor româneşti lipsesc de la dezbaterile esenţiale pentru legi precum darea în plată sau conversia francilor.
Discursul nesfârşit privind incompetenţa parlamentarilor duce într-o fundătură. Cum s-a văzut mai ales anul acesta, vrem - nu vrem, acolo se fac legile în România.
Pe de altă parte, nici nu poate fi ignorat faptul că tensiunile de pe piaţa RCA trebuia să aibă o supapă. Nu pe orice piaţă cresc tarifele cu 40% în doi ani şi nu pe orice piaţă intră în faliment două companii cu o cotă de piaţă însumată de aproape 20%, în doi ani la rând.
Impunerea de tarife maximale prin ordonanţă de urgenţă este, orice s-ar spune, un eşec atât al supraveghetorului direct al pieţei ASF, cât şi al Consiliului Concurenţei. Nu se poate să ai o majorare de preţuri de 20-25% pe an, timp de doi ani la rând, pe o piaţă controlată de doar şase-şapte jucători fără să dai explicaţii.
Este primul caz când Parlamentul cere revocarea din funcţie a unui şef de supraveghere a unei pieţe. Aşa incompetent şi plin de oameni acuzaţi sau chiar condamnaţi de diverse infracţiuni, printre care figurează corupţia cel mai frecvent, Parlamentul României este cel care primeşte mandatul de la alegători să organizeze numească administraţia centrală.
Seniorii României, cei mai pricepuţi în finanţe, în educaţie, în infrastructură sau în sănătate, ar trebui să facă pasul şi să intre acolo de unde pleacă totul: la construcţia legilor.
Este cert că s-a ajuns astăzi la un impas într-o piaţă de 2 miliarde de euro, cu impact pentru viaţa de zi cu zi a 4 milioane de şoferi.
Nu ar fi de dorit ca haosul din asigurări să se extindă şi în alte domenii.
