Zece miliarde de euro cheltuiţi anual pe achiziţii publice atribuite doar prin Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP), peste 80.000 de proceduri de atribuire de contracte prin acelaşi sistem electronic şi nicio siguranţă că banii publici merg unde trebuie. Iar când cineva vine cu propuneri radicale pentru eliminarea risipei precum limitarea numărului de contracte pe care o firmă le poate câştiga de la stat într-o perioadă anume sau introducerea de standarde de cost pentru toate achiziţiile statului, apar tot felul de obiecţii: nu putem încălca principiul concurenţei sau nu putem impune standarde de cost la achiziţia de ouă.
SUA se află pe locul nouă în clasamentul investitorilor străini în România, cu un stoc al investiţiilor în 2010 de 1,3 mld. euro, potrivit statisticilor BNR. Dar Olanda, cel mai mare critic al României în privinţa corupţiei şi a lipsei de transparenţă, este pe locul 1 în topul investitorilor străini, cu un stoc al investiţiilor în 2010 de aproape 11 mld. euro. Poate lucrurile se văd diferit de la un investitor la altul, dar un aspect este clar: sistemul de achiziţii publice ridică multe semne de întrebare.
Cristina Trăilă, şefa Agenţiei Naţionale de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice (ANRMAP), afirmă că SEAP asigură transparenţa 100% (ea spune că vrea să adopte sistemul american de control al cheltuirii banilor publici). Dar din 12.000 de autorităţi contractante doar 7.000 au operat în 2009 şi 2010 prin SEAP, potrivit unui studiu al IPP.
IPP a lansat în urmă cu câteva săptămâni un studiu privind achiziţiile publice în România care susţine că dacă ar fi existat o preocupare minimă pentru standardizarea în intervale rezonabile a preţurilor la care autorităţile achiziţionează servicii şi produse prin SEAP, s-ar fi făcut o economie din bugetul total de achiziţii de 23% - 4,5 mld. euro în 2009 şi 2010.
Cristina Trăilă spune că efortul instituţiei pe care o conduce este de a dezvolta SEAP pe o platformă nouă (este extrem de greu să lucrezi astăzi cu SEAP) şi de a aduce toate autorităţile contractante aici. Dar o astfel de obligaţie de a derula achiziţiile prin SEAP există de ani de zile.
Trăilă a anunţat ieri că ANRMAP a finalizat pe pagina de internet a instituţiei, secţiunea de "Formulare Online conform Hotărârii nr. 219 din 2012". Este un demers pentru continuarea transparenţei. Prin urmare, autorităţile contractante sunt obligate să transmită către ANRMAP, prin mijloace electronice, în cel mult 48 de ore de la data încheierii unui contract de achiziţie, o notificare cu privire la contractul sau acordul încheiat. De asemenea, operatorii economici pot depune sesizări cu privire la posibile încălcări ale prevederilor legale de către autorităţile contractante. Prin aceste măsuri se vizează limitarea explicită a perioadei până la care autorităţile contractante pot încheia contracte după finalizarea procedurii de achiziţie publică, pe considerentul că în trecut se întârzia semnarea contractelor pentru ca, într-un fel, acestea să ajungă în final "la cine trebuie".
Conform noilor reguli anunţate de Cristina Trăilă, autoritatea contractantă nu are dreptul să întârzie din motive imputabile acesteia încheierea contractului sau a acordului-cadru cu mai mult de 7 zile calendaristice peste termenele legale de aşteptare.
Măsura poate fi bună, dar este şi suficienţă?
Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată (GEA) a opinat că introducerea standardelor de cost în toate achiziţiile publice şi limitarea numărului de contracte câstigate de o companie cu statul (pentru eliminarea "abonaţilor" la contracte cu statul, în condiţiile în care primele 50 de companii care fac afaceri cu statul, după valoarea contractelor, au câştigat o tremie din valoarea achiziţiilor între 2009 şi 2010) ar fi o soluţie pentru stoparea drenării banilor publici. Însă un reprezentant al ANRMAP a spus că acest lucru ar încălca legea concurenţei care nu poate îngrădi un competitor care luptă corect. Aşa este legea, dar ce este atunci de făcut? Ce este de făcut când un vicepreşedinte al Curţii de Conturi, instituţia care controlează ce face administraţia cu banii, spune că, uneori, controlorilor de conturi nu le este permis accesul la documente? Aici nu mai este o chesiune de nebuloasă legislativă, ci, simplu, de aplicare a legii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
