Vremea proiectelor mari a trecut, schimbările care vin odată cu digitalizarea energiei făcând imposibilă blocarea unor sume semnificative în unităţi care vor genera cash în mai mult de cinci ani de zile.
Aceasta este una dintre concluziile la care au ajuns speakerii care au acceptat invitaţia la dezbaterea lansată de cea de-a şasea ediţie a ZF Power Summit.
Evenimentul care se desfăşoară în perioada 20-21 februarie deschide sezonul de conferinţe ZF, reuşind de şase ani să fie o referinţă pentru piaţa de profil prin calitatea invitaţilor săi şi prin dezbaterile generate. Ediţia de anul acesta a fost sprijinită de Engie, MOL, Nuclearelectrica, CEZ Group, Electrica, KMG International, Hidroelectrica, OMV Petrom, PeliFilip, Fondul Proprietatea, SAP, Marsh, Intrarom, Transelectrica, Enel, Adrem Invest, ECI The Elastic Network şi Aqua Carpatica.
„Uitaţi-vă la tendinţele care modelează societatea de azi, urbanizarea, mobilitatea electrică şi digitalizarea, Uber-izarea tuturor lucrurilor şi mixaţi aceste tendinţe cu evoluţia tehnologică permanentă, ceea ce în sectorul nostru se traduce mai ales prin digitalizarea reţelelor, sisteme de stocare a energiei mult mai eficiente, rolul activ al consumatorilor. Rezultatul va fi un nou fel în care producem şi livrăm energia, lucru care modelează vechiul nostru model energetic. Rapiditatea cu care se mişcă lucrurile face ca proiectele de investiţii care încep să genereze venituri decât după o perioadă lungă de timp să nu mai fie atractive. Estimările de azi nu au cum să se mai găsească peste zece ani, aşa că ceea ce nu poate genera valoare în termen de doi ani devine nefezabil“, a declarat Andrea Valcalda, head of sustainability la Grupul Enel, unul dintre invitaţii speciali care au participat la ediţia de anul aceasta a ZF Power Summit.
În timp ce grupurile de utilităţi se distanţează de proiectele-mamut, România la nivel strategic îşi menţine fidelitatea faţă de investiţii pentru care nu are bani în absenţa unor angajamente ferme din partea unor parteneri.
„România are nevoie de grupuri noi, iar grupurile 3 şi 4 de la Cernavodă sunt o opţiune pentru România. Pare cumva îngrijorător când auzi că pentru a avea aceeaşi stabilitate a sistemului energetic trebuie să investeşti 20 de miliarde de euro. Clar că statul nu va avea puterea să investească toată această sumă“, admite Corina Popescu, secretar de stat în Ministerul Energiei.
Volatilitatea din sector este un alt factor care afectează apetitul pentru investiţii pe termen foarte lung, acest început de an fiind dovada clară că mecanismele pieţei încă trebuie rafinate.
„Da, este bine că se curăţă piaţa (după insolvenţele anunţate de unele companii de furnizare a energiei - n. red.). S-a mai întâmplat şi în alte ţări, nu numai în România. Eu cred că ce s-a întâmplat în aceste două luni ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru furnizorii din România, ei au avut un comportament riscant. Cred că ar trebui să-şi schimbe strategia şi să-şi contracteze energia electrică pe termen mediu şi lung. Nu cred că a fost o manipulare a pieţei“, a continuat Corina Popescu.
În timp ce totuşi piaţa energiei a făcut paşi semnificativi, existând în funcţiune atât platforme de tranzacţionare, cât şi competiţie între producători, pe partea de gaze naturale lucrurile sunt încă în faza de construcţie.
„Cred că problema vulnerabilităţii consumatorilor trebuie să fie adresată în mod corespunzător. Este un subiect care a fost discutat mult timp. Nu trebuie să spui numai cine este vulnerabil, ci în mod special cine nu este vulnerabil. Cred că aceasta este dificultatea principală. Sper să avem cât mai curând o soluţie pentru această problemă“, a spus Eric Stab, preşedinte şi CEO al ENGIE România.
Alţi jucători din piaţă au criticat caracterul închis al pieţei. Producătorii de gaze spun că sunt afectaţi şi de importurile ruseşti, care au devenit mai ieftine decât producţia locală, iar deocamdată nici nu au soluţii de export în contextul în care cererea din piaţă continuă să scadă.
„Piaţa din România este o piaţă închisă în care exporturile sunt nesemnificative faţă de importuri. Nu poţi să faci export, dar poţi să faci import. Ar fi bine să avem o strategie înainte de a liberaliza“, a declarat Virgil Metea, directorul general al Romgaz, cel mai mare producător local de gaze naturale.
În ciuda acestor obstacole, piaţa de utilităţi, mai ales partea reglementată, a atras investitori, cel mai bun exemplu fiind intrarea Allianz Capital Partners în acţionariatul E.ON Distribuţie România.
„Nu pot să vorbesc despre politicile Allianz Capital Partners, dar este un semn foarte bun pentru piaţa din România intrarea unui astfel de investitor. Dacă un asemenea partener vine în România, care aduce fonduri uriaşe de investiţii, înseamnă că are încredere în piaţa din România şi automat atrage şi alte fonduri de investiţii. Este un semn pozitiv pentru piaţa din România. Este obligatoriu să dezvoltăm piaţa şi să le dăm acestor investitori şansa să-şi câştige banii“, a declarat Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România.
Piaţa carburanţilor a reuşit să intre din nou în atenţia Consiliului Concurenţei, de data aceasta autoritatea fiind curioasă să afle de ce preţurile din România fără taxe sunt mai mari decât în statele europene vestice.
„În mod tradiţional, ani de zile preţul carburanţilor era sub media UE, iar acum suntem peste medie, vorbesc de preţurile fără taxe. Nu cred că problema este de ce nu avem preţuri mai mici dacă tot avem aici resursele. Întrebarea e de ce acum preţul este mai mare decât media UE. Am lansat o investigaţie“, a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei.
Jucătorii spun însă că obligaţia de a realiza anumite stocuri, dar şi infrastructura slab dezvoltată sunt doi factori care au dus la situaţia analizată acum de Concurenţă.
În ceea ce priveşte dezvoltarea pe termen lung a sectorului de retail de carburanţi, companiile petroliere spun că tendinţa transformării staţiilor în centre de servicii va continua, dar va fi dublată şi de apariţia unor staţii axate exclusiv pe vânzarea de carburanţi.
„Cred că benzinăria viitorului va arăta diferit în sensul că nu vom avea un sigur tip de benzinărie, ci foarte multe specializate pe mai multe servicii. Există de pe acum în vestul Europei tendinţa de a avea staţii specializate doar pentru livrare de combustibil, fără personal, de exemplu. În viitor vom vedem însă şi benzinării care vor oferii servicii bancare, restaurante, masaj pentru şoferi pe autostrăzi, în pauze, dar şi alte servcii. Toate acestea depind de cum va evolua legislaţia şi de interesele clienţilor“, a spus Ileana Sorina Bălţatu, Downstream Executive Director, Deputy CEO, NIS Petrol.
Pe de altă parte, petroliştii trebuie să se pregătească şi pentru concurenţa din sectorul combustibililor alternativi.
„Foarte mulţi producători de automobile spun că între 2025 - 2030 cota de automobile electrice o să fie undeva la 20% - 30%. Măsurile politice care se iau pentru impunerea unui prag de emisie la nivelul UE obligă producătorii auto să se orienteze spre automobile de acest tip, automobile electrice şi plug in, care se încarcă de la priză. Viitorul nu o să fie 100% electric, nu trebuie să cădem în extrema de a renunţa la petrol pentru electricitate“, a declarat Alexandru Şeremet, corporate communication manager, BMW Group.
Cert este însă că aceste schimbări profunde din sectorul energetic ar putea fi valorificate de România, piaţa locală având potenţialul de a deveni un dezvoltator de soluţii energetice smart.
„Cu un sector IT atât de important, România nu doar că poate implementa ultimele tehnologii în energie, dar poate crea unele noi“, a mai spus reprezentantul Enel.
Andrea Valcalda,
head of sustainability, Grup Enel
Uitaţi-vă la tendinţele care modelează societatea de azi, urbanizarea, mobilitatea electrică şi digitalizarea, uber-izarea tuturor lucrurilor şi mixaţi aceste tendinţe cu evoluţia tehnologică permanentă, ceea ce în sectorul nostru se traduce mai ales prin digitalizarea reţelelor, sisteme de stocare a energiei mult mai eficiente, rolul activ al consumatorilor. Rezultatul va fi un nou fel în care producem şi livrăm energia, lucru care modelează vechiul nostru model energetic. Această evoluţie va continua indiferent de ceea ce fac la nivel individual companiile, ceea ce înseamnă că rolul unei companii de utilităţi ca Enel va fi să fie activă pe tot lanţul acestor schimbări, în contextul în care această tranziţie energetică este o mare oportunitate pentru crearea valorii.
Mobilitatea electrică este un exemplu perfect de inovaţie, legată de digitalizarea reţelelor. Enel deja a instalat mai bine de 2.700 de staţii electrice în Europa.
Rapiditatea cu care se mişcă lucrurile face ca proiectele de investiţii care încep să genereze venituri decât după o perioadă lungă de timp să nu mai fie atractive. Estimările de azi nu au cum să se mai găsească peste zece ani de zile, aşa că ceea ce nu poate genera valoare în termen de doi ani de zile devine nefezabil.
România este destul de avansată pe calea unei peţe complet liberalizate, dar pentru a dezvolta piaţa este necesară planificarea pe termen lung, alături de toţi actorii din piaţă.
Trendurile globale nu afectează doar sectorul nostru, ci afectează vieţile şi societatea noastră ca întreg. Evoluţia tehnologică reduce costurile şi creează un sistem de stocare mai eficient, acest nou mod ne ajută să furnizăm electricitate către clienţii noştri.
Aceste noi trenduri te obligă fie să ţii pasul cu ele şi să fii activ, fie să rămâi în urmă. Trebuie să construim ceva important pentru businessul nostru.
De exemplu, unele ţări au fost martore la un progres impresionant în ceea ce priveşte calitatea distribuţiei de energie, reglementările fiind cele care au creat motivaţia necesară pentru ca operatorii să devină mai eficienţi, să inoveze şi să investească. România deja a înregistrat progrese uimitoare în acest domeniu, dar încă mai este loc pentru îmbunătăţiri. Un alt exemplu ar fi digitalizarea. Cu un sector IT atât de important, România nu doar că poate implementa ultimele tehnologii, dar poate crea unele noi.
Eric Stab,
preşedinte şi CEO, ENGIE România
Cred că problema vulnerabilităţii consumatorilor trebuie să fie adresată în mod corespunzător. Este un subiect care a fost discutat mult timp. Nu trebuie să spui numai cine este vulnerabil, ci în mod special cine nu este vulnerabil. Cred că aceasta este dificultatea principală. Sper să avem cât mai curând o soluţie pentru această problemă.
Cred că sunt veşti foarte bune că investitori financiari mari au descoperit piaţa din România şi au decis să vină aici. Ei trimit un semnal foarte important fondurilor de investiţii, ceea ce schimbă perspectiva de până acum. De asemenea, cred că este important să vedem de ce sunt interesanţi aceşti investitori. Ei se axează mai mult pe active, distribuţie. În acest moment este foarte greu să găseşti un fond care să investească în comerţ sau activităţi de vânzare. Compania noastră se concentrează acum către servicii. Nu suntem interesaţi de active de producţie de energie mari, credem că tendinţa se îndreaptă către digitalizare, către eficienţă energetică
Bogdan Chiriţoiu,
preşedintele Consiliului Concurenţei
În mod tradiţional, ani de zile preţul carburanţilor era sub media UE, iar acum suntem peste medie, vorbesc de preţurile fără taxe. Nu cred că problema este de ce nu avem preţuri mai mici dacă tot avem aici resursele. Întrebarea e de ce acum preţul este mai mare decât media UE. Am lansat o investigaţie. Companiile petroliere vor primi o serie de întrebări, vrem să ştim care sunt factorii care au dus la această evoluţie surprinzătoare. Ne uitam şi la schimbări de legislaţie.
Ne vom uita în cadrul investigaţiei şi la directiva privind rezervele strategice, însă oricât de prost am fi transpus directiva din 2013 nu cred că aceasta afectează preţurile carburanţilor în 2016.
Noi nu putem obliga companiile să facă un lucru, să forţăm benzinării să deschidă mai multe staţii sau să forţăm supermarketurile să intre pe o piaţă în care nu îşi doresc să fie. Tot ce putem face este să ne asigurăm că statul nu le stă în drum, să vedem dacă nu cumva sunt reguli de planificare urbană sau de altă natură care îi împiedică să de dezvolte.
Până la urmă piaţa trebuie să meargă în direcţia pe care o vrea consumatorul, iar statul nu trebuie să stea în calea lor.
Suntem în dialog cu companiile petroliere, le întrebăm de ce durează atât de mult să îşi deschidă noi staţii de benzină, dacă avem şi noi statul o vină, dacă procedurile sunt prea lente şi îi împiedică.
Răzvan Nicolescu,
executive lead adviser on Energy & Sustainability, Deloitte România
Prioritatea pentru sectorul de petrol şi gaze ar trebui să fie întărirea capacităţii administrative a ANRM (Agenţia Naţională pentru Resurse Naturale). Al doilea lucru: trebuie să terminăm cu informaţia clasificată. Trebuie să existe o bază de date privind resursele astfel încât oricine să poată consulta aceste informaţii. Al treilea lucru: trebuie să clarificăm fiscalitatea la petrol şi gaze. Al patrulea lucru: trebuie organizată licitaţia pentru noi perimetre şi poate ne gândim să punem şi condiţii mai restrictive de participare, cât ne putem permite respectând licitaţia de transparenţă în achiziţii.
Deocamdată, preţul la noi la gaze este încă jos şi cred că este bine pentru toată lumea să rămână încă o perioadă mai jos decât preţul regional pentru că puterea de cumpărare este aşa cum este. Văd în România o oportunitate de relansare pentru industria de îngrăşăminte. Ar fi o greşeală pentru România dacă am înlocui biomasa folosită în mediul rural pentru încălzire cu gazul natural. Cred că trecerea trebuie făcută de la biomasă spre electric şi nu pe gaz natural.
Ar fi important ca sistemul de taxare din domeniul hidrocarburilor să capteze şi volatilitatea.
Corina Popescu,
secretar de stat în Ministerul Energiei
Strategia energetică este acum un draft. Ea trebuie să treacă în a doua etapă, în aceea de a obţine avizul de mediu. Este un lucru obligatoriu înainte de a fi aprobată de orice guvern. O să trecem în această nouă etapă probabil la finalul anului.
România are nevoie de grupuri noi, iar grupurile 3 şi 4 de la Cernavodă sunt o opţiune pentru România.
Pare cumva îngrijorător când auzi că pentru a avea aceeaşi stabilitate a sistemului energetic trebuie să investeşti 20 de miliarde de euro. Clar că statul nu va avea puterea să investească toată această sumă.
Da, este bine că se curăţă piaţa (după insolvenţele anunţate de unele companii de furnizare a energiei - n. red.). S-a mai întâmplat şi în alte ţări, nu numai în România. Eu cred că ce s-a întâmplat în aceste două luni ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru furnizorii din România, ei au avut un comportament riscant. Cred că ar trebui să-şi schimbe strategia şi să-şi contracteze energia electrică pe termen mediu şi lung.
Nu cred că a fost o manipulare a pieţei.
În perioada de vârf de consum, 12% din producţia de energie a României s-au dus la ţările din jurul nostru, le-au echilibrat. Asta înseamnă că sistemul energetic românesc este un sistem care are încă resurse şi care poate să facă faţă şi unor stresuri de genul acesta.
Piaţa gazelor trebuie să prindă din urmă piaţa de energie electrică. Ea nu a ajuns la maturitatea necesară.
Virgil Metea,
directorul general al Romgaz
Acum este clar că pe termen mediu nu ne putem aştepta la o creştere a volumelor de gaz consumate anual.
Piaţa din România este o piaţă închisă în care exporturile sunt nesemnificative faţă de importuri. Nu poţi să faci export, dar poţi să faci import. Ar fi bine să avem o strategie înainte de a liberaliza.
Eu sper ca Romgaz să îşi poată continua activitatea în condiţii şi mai bune şi să poată să îşi atingă obiectivele care nu sunt legate numai de profit, ci şi de investiţii. Proiectele noastre s-au dovedit a fi fezabile. Avem rate de descoperiri de peste 80%, ceea ce ne motivează să ne păstrăm direcţia.
Ar fi bine să crească consumul intern astfel încât să putem beneficia de faptul că avem resurse care pot să aducă plus-valoare.
Noi a trebuit să ne adaptăm producţia după cerere şi după flexibilitatea noastră de a oferi preţul solicitat sau negociat.
Frank Hajdinjak,
director general, E.ON România
Nu pot să dau un răspuns în locul băncilor. Dacă unul dintre cei mai mari traderi intră în insolvenţă, bineînţeles că devin din ce în ce mai atenţi. Este un comportament normal al băncilor.
Nu pot să vorbesc despre politicile Allianz Capital Partners, dar este un semn foarte bun pentru piaţa din România intrarea unui astfel de investitor. Dacă un asemenea partener vine în România, care aduce fonduri uriaşe de investiţii, înseamnă că are încredere în piaţa din România şi automat atrage şi alte fonduri de invetiţii. Este un semn pozitiv pentru piaţa din România. Este obligatoriu să dezvoltăm piaţă şi să le dăm acestor investitori şansa să-şi câştige banii.
Claudiu Conţanu,
Chief Trading & Supply Chain Officer, KMG International
Cea mai importantă provocare este scăderea marjelor de retail. Acest lucru înseamnă că noi, ca business, va trebui să ne transformăm cumva. Va trebui să oferim în continuare cât mai multe servicii. Marjele de retail sunt undeva la 20-25% peste cele din Europa.
Noi cumpărăm ţiţeiul la preţul pieţei. Dacă nu avem niciun avantaj, este preţul cu care se tranzacţionează în ziua respectivă.
Avem costuri cu transportul, avem costuri cu terminalul pe care-l operăm în Marea Neagră, avem pierderile de rigoare, cotaţiile internaţionale care evoluează în fiecare zi, schimbul valutar. Menţinerea stocurilor de siguranţă ne influenţează şi ele. Trebuie să ţinem sute de mii de tone de ţiţei stocate.
Alt motiv sunt biocomponenţii. De la 1 ianuarie 2016 procentul de biodisel din motorină a crescut de la 5% la 6,5%, o creştere de 30%. Niciuna dintre ţările din regiune nu face creşteri anuale atât de mari fără discuţii iniţiale cu mediul de business.
Vorbim de investiţii pe care le-am făcut în sistemul de rafinare, în staţii, în automatizarea depozitelor. Sunt investiţii care trebuie recuperate.
Mai întâi trebuie să rezolvăm baza: infrastructura. În ianuarie, n-am reuşit două săptămâni să livrăm marfă în afara judeţului Constanţa cu trenurile.
Hamza Karimov,
CEO al Socar România
În viitor, cred că vor exista două tipuri de benzinării: una care este localizată pe autostradă care necesită servicii de odihnă pentru şoferi, mâncare şi o benzinărie de oraş. Opinia mea este că viitorul va aparţine benzinăriilor fără partea de servicii cel puţin în interiorul oraşelor, pentru că în oraş nu ai nevoie de unităţi de dimensiuni mari. Luând în considerare preţul terenurilor şi comparând cu câştigurile, nu se justifică investiţia în astfel de unităţi.
Trebuie să luăm în considerare că în ultimii ani s-au dezvoltat foarte mult lanţurile de hipermarketuri şi ajungem la concluzia că un consumator nu are nevoie de o benzinărie să cumpere alimente, ci vine la staţie să alimenteze. Prin eliminarea acestor servicii, vor scădea preţurile şi acest lucru se va regăsi la preţurile carburantului.
Am investit în servicii, dar până la urmă tot din buzunarul consumatorului scoatem. Trebuie să avem un preţ corect la pompă astfel încât să fie în beneficiul consumatorului.
În momentul deciziei de construire a unei benzinării, după ce am identificat terenul, dacă într-un an jumătate obţinem autorizaţia de construire, este foarte bine. Am făcut însă o staţie şi în doi ani şi jumătate. Sunt bugete alocate pentru dezvoltare în continuare în România.
Există problema cu stocurile strategice şi cu importul motorinei în România din UE. Este o problemă fiscală pe care nu reuşim s-o rezolvăm. Căutăm să găsim o soluţie.
SOCAR are în construcţie o rafinărie în Tucia, la Izmir. Lucrările au demarat acum un an şi jumătate şi credem că unitatea va fi gata în trei ani, cu o capacitate de 10 milioane de tone pe an. Noi pregătim infrastructura pe raza de 1.000 de kilometri, România fiind inclusă.
Analizăm şi varianta să achiziţionăm staţii. Problema este că imediat cum un benzinar particular vede că SOCAR este interesat, staţia devine un diamant şi vin cu nişte preţuri nejustificate la care mai bine cumpărăm teren să facem staţii de la zero. România are cel mai mic număr de maşini la mia de locuitori. Acum avem 240 de maşini la mia de locuitori, suntem ultimii în clasament. Luăm în considerare că în următorii cinci ani, odată cu creşterea economiei, va creşte numărul de maşini. Există loc şi pentru benzinării şi pentru concurenţă.
Radu Mustaţă,
sales director la Marsh Romania
Pe locul 1 în topul celor mai emergente riscuri în 2017 este riscul politic. Din perspectiva asigurărilor, riscul politic poate fi tradus într-un produs de asigurare competitivă. Principalele riscuri acoperite sub această clasă sunt războiul, terorismul, răscoalele civile, violenţa socială, dar şi privarea de beneficiile investiţiei şi targetarea companiilor străine în anumite geografii.
România nu e clasată ca una dintre ţările cu potenţial de risc politic sau de terrorism. Avem situaţii internaţionale unde au fost fortaţe exproprieri sau naţionalizări ale activelor, deci vorbim de pierderi financiare serioase.
Sorin Gal,
director general, Direcţia generală gestionare, evaluare şi concesionare resurse/rezerve Petrol, ANRM
În 2019 se estimează începerea producţiei în Marea Neagră, dar sunt foarte mulţi paşi de făcut.
Din 2013 până la finalul lui 2016 s-a lucrat la Ministerul Finanţelor pe o lege a taxării în domeniul petrolier împreună cu FMI şi cu Banca Mondială. La finalul lui 2015, ministrul Dragu (Anca Dragu, fost ministru al finanţelor - n. red.) a anunţat că legea a fost finalizată şi lăsată următorului guvern. Acum se discută de o lege a redevenţelor într-un grup interministerial nou creat sub coordonarea Ministerului Economiei.
Partea de impozitare este strict apanajul Ministerului Finanţelor, redevenţele urmând să fie reglementate de un grup condus de Ministerul Economiei.
Este importantă nu numai fiscalitatea, ci şi siguranţa investiţiei, lucru pe care, sub umbrela NATO, noi îl avem în acest moment.
Cred că suntem o zonă foarte atractivă dacă ne comparăm cu Bulgaria, Ungaria, Turcia.
Tudor Gafton,
director general al Amromco Energy
Suntem pentru liberalizarea pieţei. Singurele probleme sunt legate de obligativităţile care ni se impun din punctul de vedere al tranzacţionării pe piaţă. Pentru ca aceasta să funcţioneze, o reglementare a pieţei de gaze ar trebui ca sistemele de tranzacţionare să fie bine puse la punct.
Liberalizarea trebuie să le permită producătorilor să poată să exporte. Se discută foarte mult de ce s-ar mai produce dacă putem importa ieftin sau care ar fi interesul producătorilor. România are resurse semnificative de ţiţei şi gaze. Companii precum Romgaz, Petrom contribuie cel mai mult cu taxe şi impozite la buget, ar fi iresponsabil ca guvernul să nu încurajeze producţia internă de petrol şi gaze.
Trebuie şi aici o competiţie pentru că resursele trebuie exploatate raţional, există o limită clară a investiţiilor pe care le poate face o companie şi trebuie creată o concurenţă.
Pentru a atrage investiţii în România trebuie să genereze un profit economic cel puţin la media pe care o oferă celelalte regiuni petroliere. România nu este foarte atractivă. Costurile sunt undeva în jurul a aproape 20 de dolari pe baril şi 15 pe baril echivalent la gaze, ceea ce este foarte mult pentru că pot fi şi sub 1 dolar pe baril.
Alexandru Şeremet,
corporate communication manager, BMW Group
Foarte mulţi producători de automobile spun că între 2025 şi 2030 cota de automobile electrice o să fie undeva la 20% - 30%. Măsurile politice care se iau pentru impunerea unui prag de emisie la nivelul UE obligă producătorii auto să se orienteze spre automobile de acest tip, automobile electrice şi plug in, care se încarcă de la priză. Viitorul nu o să fie 100% electric, nu trebuie să cădem în extrema de a renunţa la petrol pentru electricitate.
În România totul este puternic influenţat de măsurile legislative fiscale. Am avut anul trecut un blocaj de vânzare a automobilelor electrice în aşteptarea programului RablaĂ de susţinere a automobilelor electrice.
Ulterior am vândut 37 de automobile BMW i, dintre care 24 au fost pur electrice, acest lucru însemnând, din datele de la APIA, cam 50% din piaţă.
Noi am văzut că sunt multe companii interesate de automobile electrice din mai multe motive, unul dintre acestea fiind imaginea. Sunt multinaţionale care vor să arate orientarea spre energia verde.
Cătălin Văluţanu,
business development manager, Denisson Energy, Antares Râmnicu Vâlcea
Spre deosebire de electricitate, gazul natural comprimat este o soluţie matură, este o tehnologie gata de aplicat şi se găseşte inclusiv în directiva europeană care promovează infrastructura de combustibili alternativi, alături de hidrogen şi de energie electrică.
Gazul natural este un carburant fosil cu emisie, este cel mai curat, să spunem, sunt multiple avantaje, este mai ieftin, dar nu-l face carburantul viitorului îndepărtat. Aici deja vorbim de hidrogen.
În companie avem 20 de autobuze pe gaze naturale comprimate, care consumă 15 kg pe 100 km. Aceleaşi autobuze, de aceeaşi capacitate, consumă 15 litri de motorină pentru aceeaşi distanţă parcursă. Este foarte uşor de a face diferenţa între gazul natural pe kilogram şi preţul motorinei.
Gazul natural comprimat este 3,29 lei şi preţul motorinei este undeva la 5 lei, este uşor de făcut calcul. Gazul lichefiat nu este disponibil în România deocamdată. Avem o singură staţie de gaz natural comprimat. Am obţinut o finanţare pentru o reţea de gaz natural comprimat, în total vor fi 10 staţii.
Există producţie naţională de gaz atural, mai departe trebuie să apară alţi investitori dornici să folosească tehnologiile care există pentru că teama de nou este o barieră.
Putem să evaluăm undeva la 500.000 de euro o staţie pe gaz, iar o staţie electrică între 700 de euro, până la maximum 50.000 de euro. Vorbim de o staţie care încarcă maşinile la fel de repede ca o pompă clasică de benzină. Investiţia este mult mai mică decât la o staţie de carburanţi tradiţionali, dar este alt concept.
Ileana Sorina Bălţatu,
Downstream Executive Director, Deputy CEO, NIS Petrol
Cred că benzinăria viitorului va arăta diferit în sensul că nu vom avea un singur tip de benzinărie, ci foarte multe specializate pe mai multe servicii. Există de pe acum în vestul Europei tendinţa de a avea staţii specializate doar pentru livrare de combustibil, fără personal, de exemplu. În viitor vom vedea însă şi benzinării care vor oferi servicii bancare, restaurante, masaj pentru şoferi pe autostrăzi, în pauze, dar şi alte servicii. Toate acestea depind de cum va evolua legislaţia şi de interesele clienţilor.
În această perioadă caracterizată de o volatilitate a preţurilor toate companiile integrate se concentrează pe o integrare şi mai puternică a businessului.
Andreea Mitiriţă,
director consultanţă fiscală, PwC România
Până la 1 ianuarie am avut şi impozitul pe construcţii speciale de 1,5% care a afectat considerabil sectorul de petrol şi gaze. Acest impozit a fost introdus şi în anul în care preţul petrolului a început să scadă dramatic.
În semestrul întâi din 2017, s-ar putea face public un proiect al Ministerului de Finanţe în privinţa modificării cotelor de redevenţe.
Sistemul fiscal aplicat industriei este delicat, nu se poate lua şi da peste noapte. Este nevoie de predictabilitate. Nu ar trebui să fie influenţată decizia de a investi.
În Danemarca şi Norvegia chiar dacă cotele de impozitare sunt mai mari, statul acordă companiilor deduceri pentru investiţii.
Paul Pop,
director general al Rottco Consult
Dacă te uiţi la legislaţia din România, în 2013 a intrat în vigoare o prevedere referitoare la stocurile strategice care în comunitate europeană funcţionează elegant, însă în România este o struţo-cămilă pe care nimeni nu o întelege. Nimeni nu verifică dacă e realizabilă.
De obicei când preţurile sunt mai mari decât ar trebui să fie, te uiţi la cauze: fie nu sunt produse, fie jucătorii nu vor să vândă, fie există un singur jucător pe piaţă care pune ce preţ vrea, fie costurile de producţie sunt necompetitive.
Paul Badea Jr,
preşedinte al Asociaţiei Române pentru Mobilitate Sustenabilă
Ajutoarele primite de la stat pot să încurce piaţa. În momentul în care vii cu o promisiune pe care stopezi, transformi o industrie care ar fi putut avea o evoluţie treptată într-una care a avut o creştere fulminantă şi care apoi şi-a stopat vânzările.
Numărul de vehicule pe mia de locuitori este la jumătate pe plan local faţă de media Europei. Modelul de consum al mobilităţii se schimbă. România fiind mai puţin dezvoltată în zona mobilităţii clasice, mă refer la dealeri, infrastructură, ar putea trece mai uşor în noua paradigmă de mobilitate, să migrăm într-o zonă mai ecologică.
Costul pentru a parcurge 100 de kilometri cu o maşină electrică este de 7 lei.
