Una dintre cele mai interesante discuţii la care am asistat la ZF Live a avut loc vineri, unde invitaţii au fost Sergiu Biriş, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori români din online şi Emil Slusanschi, prodecan al Facultăţii de Automatică din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti. Doi oameni care ar fi putut să plece oriunde în această lume, dar au rămas/ revenit în România pentru a construi ceva.
VIDEO ZF Live cu Sergiu Biriş şi Emil Slusanschi
Doi oameni care cred în România poate mai mult decât oricare dintre noi, mai mult decât lideri politici sau de business ai noştri, care au avut toată puterea să schimbe lucrurile, sau au făcut bani, dar care au lăsat prea puţin în urmă. Generaţia care a făcut bani din dezastrul demografic şi secarea României
Până acum, primul, Sergiu Biriş, a fondat Zonga şi Trilulilu, cei din lumea online-ului şi nu numai ştiu ce înseamnă acest lucru, dar mai mult decât atât, a fost unul dintre fondatorii LiveRail, un produs început în România, la Cluj, acum şapte ani, prin care poţi să pui reclame în formatele video şi care acum aproape o lună a fost cumpărat de Facebook cu 500 de milioane de dolari.
Deci, Sergiu Biriş, în 2007, la 24 de ani, alături de Andrei Dunca, celălalt fondator român şi creierul tehnic, şi un britanic, discutau pe e-mail şi apoi faţă în faţă la o bere despre un produs a cărui necesitate urma să vină peste ani. Andrei Dunca, absolvent de Politehnică la Cluj, a plecat cu produsul în 2009 la Londra şi apoi la San Francisco, în Sillicon Valley, pentru a fi în mijlocul lumii IT-ului. Sergiu Biriş a rămas în România, înfiinţând Zonga şi Trilulilu.
”De ce nu ai plecat şi tu?” l-am întrebat la ZF Live. Sau mai degrabă ”de ce ai rămas în România”? Răspunsul lui a fost: ”Eu cred foarte mult în România pentru lucrurile pe care le poţi face aici”.
Într-o societate în care trei milioane de români au plecat din ţară, iar generaţii întregi care termină şcoala aici, medici, ingineri, IT-işti, profesori etc., au pe primul loc pe lista ”to do” plecarea din România, răspunsul lui Sergiu Biriş pare ceva contra curentului. Nu are sens.
În România au rămas însă politicienii, cei care ne conduc şi în dreptul cărora nu poţi să spui nimic că ar fi realizat ceva, cu toate că au avut pe mână cel puţin 400 de miliarde de euro în ultimii 10 ani, venituri la buget strânse din taxe şi impozite, produse de economia reală din munca şi energia antreprenorilor, ale companiilor şi a multinaţionalelor, inclusiv echipa de la Cluj, care a început LiveRail. Dacă adăugăm şi cei 60 de miliarde de euro, lei şi valută, datorii făcute la buget pe care fiecare guvern le preia şi le lasă moştenire, fără să mai întrebe ce s-a făcut cu banii. Mai întreabă cineva unde sunt banii de la BCR, 2,2 miliarde de euro?
Celălalt invitat la ZF Live, Emil Slusanschi, prodecan al Facultăţii de Automatică, fusese în străinătate, lucrase acolo, şi s-a întors în România pentru a fi profesor şi a primi poate 2.500 de lei (500 euro) pe lună.
L-am întrebat pe prodecan ce le spune studenţilor, şi mai ales celor pe care vrea să îi atragă în programele de cercetare din România, finanţate de multinaţionale: ”Aici puteţi construi ceva pentru voi, puteţi să fiţi cineva, aici puteţi să faceţi o diferenţă mai mare”, a răspuns el.
La Automatică, 1.000 de tineri se luptă în acest an pentru 500 de locuri la buget şi încă 150 cu taxă, şi mai precis pentru posibilitatea de a alege ei ”unde să meargă” mai departe, după terminarea acestei facultăţi. Ironia este că România pare că se pregăteşte de un stat poliţienesc, având în vedere că la Academia de Poliţie sunt scoase 603 locuri, pentru care se bat 4000 de candidaţi. Nici salariile de 2.000 € nu-i mai conving pe tineri să stea în ţară cât timp „condiţiile generale lasă de dorit“
Companiile din IT, din online, din lumea digitală, chiar din energie, absorb instantaneu pe cei 650 încă din prima lună în care încep facultatea. De ce nu extindeţi numărul de locuri, dacă există o asemenea cerere pe piaţa muncii? Răspunsul prodecanului a fost: ”De mai bine de 10 ani există un proiect de investiţii pentru o nouă aripă, dar nu s-au găsit bani la buget. Sperăm poate în acest an, poate în următorul...”. Dar în tot timpul acesta, în care aşteaptă o extindere a unei aripi, în care face cercetare aşa cum poate şi pe unde poate, acest profesor livrează României absolvenţi care ştiu matematică, fizică, electronică, calculatoare, etc, şi care sunt imediat recrutaţi de către străini. Iar el continuă să creadă în România şi predică acest lucru studenţilor.
În tot bugetul de venituri anual al României de 40 de miliarde de euro nu s-au găsit 10 milioane de euro pentru extinderea unei aripi la Politehnică, acolo unde multinaţionalele stau la coadă pentru a atrage studenţi şi a-i trimite în străinătate. În fiecare an în buget sunt 1,2 miliarde de euro pentru autostrăzi şi drumuri, unde întotdeauna există studiu de fezabilitate, dar după aceea nu există autostrăzi. În timpul mandatului său, Traian Băsescu, alături de toate guvernele, nu a putut să livreze României, economiei, o autostradă peste munţi, pe acolo unde este ruta comercială, dar în schimb s-au livrat autostrăzi pe care nu circulă nimeni, cum ar fi Bucureşti-Ploieşti, care a costat aproximativ jumătate de miliard de euro. Iar premierul Ponta o ia pe urmele preşedintelui Băsescu, pentru că de doi ani tot trasează şi calculează pe unde trebuie să treacă autostrada Comarnic-Braşov. Ca să nu mai vorbim că cea mai importantă a României, Piteşti-Sibiu, există doar în planuri şi în mintea tuturor miniştrilor. În ultimul deceniu am avut cel puţin şapte miniştri la Transporturi, cam toţi atâţia la Învăţământ şi cam tot atâţi la Sănătate, dacă nu chiar mai mulţi.
În timpul acesta, lumea se schimbă, noi rămânem în urmă, când alte ţări, care au copii mai puţin talentaţi, o iau înaintea noastră. Vineri, Ziarul Financiar a avut două articole care arată în esenţă de ce tinerii care intră acum la facultate vor să plece după terminarea ei din ţară. În primul articol, fabrica de IT-işti a României transmite cel mai dur mesaj: ”Nici salariile de 2.000 de euro nu îi mai conving pe tineri să stea în ţară cât timp condiţiile generale lasă de dorit”. Al doilea articol arăta locul în care ne aflăm pe harta competitivităţii economice din întreaga lume: România pare împotmolită în a doua parte a clasamentelor competitivităţii economice: Suntem pe locul 73 din 189 de ţări, conform World Bank Doing Business Raport 2013-2014, în privinţa uşurinţei de a face afaceri în România. Statele Unite este pe locul patru, Germania pe 21, iar Polonia pe 45. Pentru uşurinţa cu care se începe o afacere, suntem pe locul 60 în lume. La plata taxelor suntem pe locul 134, la respectarea contractelor pe locul 53, iar la rezolvarea juridică şi economică a insolvenţelor suntem pe locul 99. Suntem pe locul 134 în lume în privinţa numărului de taxe pe care le plătesc companiile într-un an, care mănâncă 200 de ore. În Belarus sunt numai 10 taxe pe an, în Irlanda 9, în Estonia 7, iar în Bulgaria 13.
Uşurinţa cu care faci business în România nu este un lucru care se adresează multinaţionalelor, ci este o problemă naţională pentru clasa antreprenorială locală. România are nevoie de un mediu care să suţină crearea de afaceri, care să astupe gaura care se măreşte an de an, mai ales după criză între multinaţionale, alături de companiile locale mari, versus Întreprinderile Mici şi Mijlocii. România pare împotmolită în a doua parte a clasamentelor competitivităţii economice
Creşterea economică actuală de 4% pe an nu atrage după sine automat mai multe locuri de muncă, pentru că este produsă de multinaţionale, industrie şi agricultură, care au comenzi din afară, şi unde valoarea adăugată se duce într-o altă ţară. Piaţa internă nu creşte suficient, pentru că nu are în spate forţă salarială – chiar în criză, România a piedut 11 miliarde de euro din masa salarială anuală – şi de aceea IMM-urile, care angajază cea mai mare parte a forţei de muncă, nu reuşesc să-şi revină după criză, iar fiecare trăieşte cu insolvenţa în pat. România are nevoie de antreprenori de tipul Sergiu Biriş în toate sectoarele şi nu de oameni care stau în administraţie prin 300-400 de euro pe lună, dar care produc prin funcţia lor, pentru ei şi pentru partide, milioane de euro prin acte de corupţie şi prin trafic de influenţă. Ironia era că la Cluj, o echipă de antreprenori inventa LiveRail să cucerească lumea, iar Sorin Apostu şi Horiu Puiorean, lideri politici administrativi locali ţineau evidenţa şpăgilor pe care le au de luat.
Această problemă, a competitivităţii slabe a economiei româneşti (a cărei principal atu este forţa de muncă ieftină, chiar şi după 20 de ani) versus alte state, nu este de un an de zile, ci de mai bine de un deceniu. Progresele făcute în timpul mandatului lui Băsescu şi al premierilor pe care i-a avut au fost aproape nule, România trăind mai mult din privatizări, din vânzarea activelor şi mai puţin din competitivitatea economică. Iar ce se întâmplă în timpul mandatului premierului Ponta, până acum, nu arată că ar vrea să schimbe situaţia.
Liderii noştri politici şi administrativi se chinuie de două decenii să informatizeze România, plătind până acum câteva miliarde de euro. Iar rezultatul este că te duci tot cu punga cu bani să plăteşti taxele, iar economia noastră tot se bazează mai mult pe cash.
În şapte ani, câţiva tineri din Cluj – şi este bine să îi amintim, ca să intre în motoarele de căutare Google: Andrei Dunca, Sergiu Biriş, Antonio (Toni Savu), Adrian Fedorovici şi câţi au mai fost şi sunt în echipa LiveRail – au cucerit lumea la propriu. Conform lui Sergiu Biriş, principalul atu al LiveRail este tehnologia din spate, care poate să susţină şapte miliarde de spoturi pe zi în video. Iar totul a fost făcut cu câteva milioane de dolari, poate cel mult 20. La noi, sistemul de IT al CNAS, făcut într-un deceniu, a costat peste 100 de milioane de euro, iar la prima implementare dădea rateuri. În caz că vă interesează site-ul e-România, care s-a făcut în patru ani, a costat 12 milioane de euro. Acesta este primul modul, pentru că tot proiectul costa vreo 500 de milioane de euro, aşa cum îl prezenta ministrul Gabriel Sandu şi premierul Emil Boc. Dacă mai adăugăm Sistemul Naţional de Cadastru, vreo 300-400 de milioane de euro, plus Registrul Naţional de Stare Civilă – încă vreo 35 de milioane de euro, vedem unde se duc banii şi care sunt rezultatele, pentru că suntem în continuare o ţară de hârtii, ştampile, stat la coadă cu orele şi sisteme informatice care nu funcţionează, dar care sunt plătite în avans, cu tot cu comision.
Mă îndoiesc că vreodată echipei de la LiveRail i se va oferi un asemenea contract în România, că poate cer prea puţini bani şi fac prea multe lucruri, stricând astfel piaţa.
Vineri, când întâmplarea i-a adus la ZF Live pe Sergiu Biriş şi pe Emil Slusanschi, prodecanul de la Automatică, să vorbească cu mândrie de România şi de ce sunt aici şi nu în afară prin ceea ce fac aici şi nu prin declaraţii sau afişe electorale, mi-am reamintit de celebra întâlnire de la Cotroceni (Înregistrarea discuţiei dintre Băsescu, Ponta şi Petrescu, publicată de către Preşedinţie. VIDEO), în care trei lideri, pentru că şi preşedintele Băsescu este vinovat, ne-au făcut de râs prin superficialitate, incompetenţă şi lipsă de responsabilitate economică, pentru o ţară care în fiecare zi pare că rămâne în urmă, pentru că nu are cine să o ducă înainte.
Încălcarea Legii Concurenţei poate duce la amenzi de milioane de euro
