Discutia cea mai importanta acum, si "n lunile care vor urma, este ce se poate si ce nu se poate "n materie de politica bugetara. Cresterea pensiilor, altfel justificata, a fost fitilul care a aprins aceasta discutie, dar "ntre ianuarie si iunie 2007 Guvernul aprobase deja o serie de ordonante care vor creste povara bugetara cu peste 3% din PIB (cresteri salariale ale personalului bugetar, cresterea pensiilor militarilor, drepturi de asistenta sociala pentru familie si copii, cresterea numarului de angajati bugetari, "mprumuturi ale autoritatilor administratiei publice locale si titluri de despagubire etc.). ?n plus, de la "nceputul anului, nu am absorbit niciun ban din fonduri structurale, deci Guvernul nu a trebuit "nca sa efectueze cheltuielile de co-finantare aferente. Mai mult, efectul cumulat al aprecierii cursului de schimb asupra veniturilor bugetare este pozitiv, si poate unii se gandesc la cresterea datoriei publice; dar cursul se poate schimba oricand.
Pe fondul a doi ani electorali consecutivi (situatie in premiera "n Romania postrevolutionara), presiunile bugetare sunt in crestere. Cine poate contesta, de exemplu, faptul ca profesorii merita mai multi bani? Raman valabile, se pare, si cresterea bugetului educatiei si cercetarii cu 1% din PIB, si reducerea CAS cu 6% (care ar insemna o scadere a veniturilor bugetare cu 1,2% din PIB). In aceste conditii, este nevoie fie de bagheta magica a lui Harry Potter, fie de bun-simt economic. Cresterea economica ma tem ca nu este de ajuns. In primul rand ca nu putem sa o socotim de mai multe ori, si la scoala de fete, si la prefectura, si asa mai departe: ea se vede in salarii, dar pentru a acoperi cresterea de 40% a pensiilor, ar trebui ca anul viitor salariile sa creasca cu 25% - ceea ce este cu siguranta deasupra oricarui ritm probabil de crestere a productivitatii, deci duce in inflatie.
Daca ne uitam pe partea de venituri, principala problema este cota unica. Da, stiu, am o idee fixa; dar ultimele evenimente par sa demonstreze incapacitatea cotei unice de a asigura suficiente venituri la buget. Desigur, veniturile au crescut, dar ar fi putut creste si mai mult intr-o alta politica fiscala. Pe primele 6 luni din 2007, veniturile bugetare au fost cu aproximativ 5% sub asteptari; in termeni nominali, cresterea lor de 15% abia daca a depasit efectul cumulat al cresterii economice (cea de anul trecut, reflectata "n veniturile pe primul trimestru) si al inflatiei. Evolutia sub asteptari a veniturilor bugetare "nseamna ca si cresterea economica, la jumatatea anului, ramane, ca si in primul trimestru, sub asteptari. De altfel, este si o problema ireconciliabila de principii economice: nu poti cere cotei unice, care creste inegalitatea veniturilor, sa aduca bani suficienti pentru redistribuire in sensul reducerii inegalitatii veniturilor.
Daca ne uitam pe partea de cheltuieli, principala problema este risipa banului public. Pe strada unde GEA "si are biroul s-a asfaltat de trei ori "n ultimele sase luni, iar acum s-a spart totul pentru a se "nlocui tevile de apa. De la un astfel de exemplu minor pana la comisioanele prea mari pe care le "ncaseaza intermediari precum Casa Nationala de Pensii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, trecand prin prea multii consilieri ai primului-ministru, ai tuturor ministrilor, prea multele agentii si departamente care se calca pe picioare, cred ca se pot face multe reduceri de cheltuieli bugetare administrative. Grupul de Economie Aplicata este dispus sa participe, pro-bono, "ntr-o comisie de experti independenti care sa realizeze ce nu s-a realizat niciodata pana acum "n Romania: un audit al cheltuielilor publice. Oricum, GEA va organiza in toamna propriul grup de experti care sa analizeze proiectul de buget pe 2008 si sa faca propuneri de reducere a cheltuielilor bugetare administrative. Reducerea drastica a acestor cheltuieli este solutia care minimizeaza efectul inflationist al unor cheltuieli de protectie sociala.
?n sfarsit, daca ne "ntoarcem la pensii, sa reamintim doua aspecte. Celor care acuza cresterea pensiilor de populism le reamintesc de "nfiintarea contributiilor private obligatorii de pensii - o masura de care profita mari intermediari privati, dar din care fondul public de pensii iese "n deficit de aproximativ 0,8% din PIB pe an, iar contribuabililor nu li se garanteaza nici macar indexarea cu inflatia a contributiilor depuse. Celor care se plang de eventuale contributii mai mari din salarii le reamintesc un trist adevar: salariatii de azi nu "si platesc pensia lor de maine, ci pensia de azi a actualilor pensionari.
In concluzie, se pot majora pensiile, se pot face si alte cheltuieli anticipate de investitii, dar numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: un audit independent al cheltuielilor bugetare, urmat de o reducere severa a acestora; o schimbare a politicii fiscale; si, pe termen mediu, o crestere a ratei de economisire. Daca aceste conditii nu vor fi "ndeplinite, nici nu vreau sa ma gandesc ce deficit bugetar vom inregistra "ncepand cu 2008.
Liviu Voinea este conf. univ. dr. SNSPA, director al organizatiei neguvernamentale Grupul de Economie Aplicata
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
