„Trebuie să facem tehnologia să funcţioneze pentru noi, nu să fim sclavii ei. Tehnologia nu trebuie să fie un substitut al judecăţilor de valoare. Ca jurnalişti, trebuie să fim mai degrabă corecţi decât să fim primii“
Felicitări Ziarului Financiar pentru cea de-a 25-a aniversare. Aţi îndrăznit să visaţi. Aţi pornit la drum încerând să fiţi Financial Times al României. Când mi-am văzut poza pe prima pagină a ZF, mi-am zis: „cred că au făcut un progres excelent“ :). Vreau să felicit toţi câştigătorii din această seară, antreprenorii, sectorul privat, inovatorii, creatorii de bogăţie, care au contribuit la povestea de succes care este România în ultimii 20 de ani.
Voi spune câteva cuvinte despre viitorul Vestului într-o lume iliberală. Ce funcţionează, ce nu funcţionează. Voi face şi patru predicţii.
Îmi amintesc un interviu exclusiv pe care l-am avut în Moscova, la Kremlin, cu Vladimir Putin. A fost highlightul carierei mele. În acea noapte, la Kremlin, eu şi colegul meu stăteam la masă în Camera Cabinetului - aceea nu este masa cea lungă, eram aproape de preşedinte. Fostul şef al serviciilor secrete din Rusia, Vladimir Putin, s-a uitat la mine cu acei ochi periculoşi, şi mi-a spus: ideea liberală este depăşită. Putin susţine că guvernele vestice şi-au pierdut contactul cu populaţia. Sunt obsedate de multiculturalism, politici de gen şi diversitate. Asta, venind de la omul care a rescris istoria, a suprimat libertatea presei, a asasinat oponenţi, şi a căutat să subjuge Ucraina. Dar 4 ani mai târziu, merită să ne întrebăm: avea cumva Putin dreptate? Este ideea liberală depăşită?
Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii 4 ani, e uşor să devenim un pic disperaţi: am avut o pandemie care a lovit în plin economiile lumii, avem revenirea inflaţiei, sfârşitul banilor ieftini, o insurecţie la Washington, citadela democraţiei americane, şi avem noul conflict şi măcel din Orientul Mijlociu.
Dar, să ne uităm în perspectivă. Amintiţi-vă cuvintele lui Churchill: „Democraţia este cea mai rea formă de guvernământ cu excepţia tuturor formelor încercate de-a lungul timpuluit“. România înţelege foarte bine la ce se referea Churchill. Voi aţi trecut prin multe furtuni de la Revoluţia prin care aţi detronat un megalomaniac în iarna din ‘89. Se poate spune că de acolo se putea merge doar în sus, după Ceauşescu. Dar asta nu este destul pentru a descrie zbaterea oamenilor din cultură, politică, din justiţie şi media, care au luptat şi continuă să lupte pentru a păstra democraţia în această ţară şi să creeze condiţii pentru dezvoltarea businessului, care este sursa unică a generării de bogăţie în orice ţară.
Dacă viitorul Vestului este important pentru toţi românii, eu spun că această temă este de asemenea în minţile multor europeni, inclusiv britanici.
Eu cred că suntem la un punct de cotitură. Globalizarea este în retragere. Integrarea economiilor emergente cu societăţile avansate şi industrializate ale Vestului a ridicat sute de milioane de oameni din sărăcie – şi China a fost un beneficiar major. Dar noţiunea de Chinmerica, a două economii profund întrepătrunse, cu o Chină care să meargă spre liberalizare politică şi economică, este terminată. Abordarea preşedintelui Xi, marxist-naţionalistă, caută să găsească putere fără ca Beijingul să devină permanent şi structural dependent de economia internaţională, de sistemul dolarului.
Ceea ce se întâmplă nu este o revenire la anii 1930, la războaiele valutare, la crize, la protecţionism comercial. Intrăm într-o nouă etapă, o puteţi numi globalizarea 2.0, care se focusează cu precădere pe reducerea dependenţei, întărirea rezilienţei lanţurilor de aprovizionare şi adoptarea unor filosofii de nearshoring. Aceasta este noua lume.
Şi Statele Unite sunt în avangardă. De aceea avem legea cipurilor şi semiconductorilor, care alocă peste 50 de miliarde de dolari pentru cercetare, producţie şi dezvoltarea industriei de semiconductori în America. De asemenea, şi legea reducerii inflaţiei, care oferă miliarde de dolari în subvenţii pentru tranziţia la energia verde.
Globalizarea 2.0 este o recalibrare, este o tentativă de revitalizare a sectorului de producţie american şi nu se bucură de susţinere generală. Există de asemenea şi părţi negative. Uniunea Europeană este prinsă între Statele Unite şi China. Există riscuri, cum ar fi relocarea business-urilor în SUA, există riscul unui război al subvenţiilor, între ţări mari, care îşi permit, cum ar fi Franţa sau Germania, şi ţări mici, care nu îşi permit aceste subvenţii. Piaţa comună este în pericol.
Modelul german, care se baza pe siguranţă garantată gratis din partea SUA, energie ieftină din Rusia şi acces fără probleme la piaţa chineză, este în pericol în acest moment. Nu aş vrea să fiu acum şeful Mercedes-Benz.
Al doilea fenomen este populismul. Acest foc se împrăştie de la Trump din SUA până Franţa, Italia, Olanda, Marea Britanie, Scandinavia, şi centrul şi sudul Europei. O excepţie notabilă este Polonia, unde coaliţia condusă de Donald Tusk a câştigat alegerile.
Multe se bazează pe alegerile prezidenţiale din SUA. Un nou mandat al lui Trump ar putea retrage deplin susţinerea militară şi financiară pentru Ucraina, slăbind semnificativ puterea NATO.
Al treilea trend este mişcarea către o lume „a lá carte“. Ţările din T25 (aşa numitele ţări nealiniate, din care cele mai puternice sunt Brazilia, Indonezia, Turcia, Africa de Sud şi Arabia Saudită - n.red) reprezintă 45% din populaţia lumii, iar ponderea lor ca PIB în lume a crescut de la 11% în 1992 la 18% în 2023, mai mult decât UE. Avem două dintre cele mai mari democraţii din lume – India şi Indonezia, precum şi ţări precum Vietnam, Arabia Saudită, Egipt, toate conduse de autocraţi. Alte ţări sunt Brazilia, Argentina, Turcia. Această cursă nu este doar despre puterea economică, este vorba şi despre ideologii.
În contrast cu inovaţia din Vest, avem vaccinul de mâna a doua a lui Putin şi politica dezastruasă zero-covid a preşedintelui Xi. Vestul rămâne lider.
Dar Vestul a învăţat un pic de umilinţă, de modestie (humility - engl, n.red.). Nu mai avem aşa mult triumfalism. Va fi un an foarte dificil, vom fi testaţi în Ucraina. Ucraina are nevoie de mai mult ajutor militar. Până acum, Vestul a fost surprinzător de unit.
Sunt optimist pentru starea inovaţiei din Vest. Dacă designul inteligent de cipuri pentru hardwareul next-generation este ceea ce avem nevoie pentru atingerea potenţialului infinit al AI-ului, atunci SUA are oamenii, potenţialul şi banii necesari. Acesta va fi unul dintre cele mai mari avantaje competitive ale Americii.
Voi face patru predicţii:
• În primul rând, ratele dobânzilor vor fi ridicate pentru mai multă vreme. Perspectiva ca banii ieftini să revină curând este zero.
• A doua predicţie: cheltuielile guvernamentale în Vest vor fi ridicate pentru mai multă vreme. Nu vorbesc doar de complexul militaro-industrial din America, vorbesc şi de cheltuieli de apărare în Europa.
• A treia predicţie: Marea Britanie va avea un nou guvern laburist, care va relua relaţiile cu UE. Nu vom reintra în UE prea curând, nu sunt sigur că ne-ar primi, dar vom redeveni un partener.
• A patra predicţie şi cea mai controversată: nici Trump nici Biden nu vor fi preşedinte în SUA în noiembrie 2024.
Ce putem spune despre jurnalismul financiar?
Trebuie să recunoaştem, businessul media a devenit mult mai greu. Şi nu e vorba doar de advertising. Trăim într-o eră a faptelor alternative, unde faptele sunt secundare opiniilor, unde hiperpartizanismul înseamnă că taberele opuse nu discută una cu cealaltă. Suntem în era smartphone-urilor, Twitter - X, care au dat tuturor o voce. Redacţiile sunt polarizate între vechea generaţie şi noua generaţie, între oameni ca mine care cred în obiectivitate şi imparţialitate, şi noua generaţie care pare să creadă că poţi să fii un activist în aceeaşi măsură cu jurnalist. Este complicat.
Nu trebuie să vă amintesc că internetul a schimbat totul. A ridicat barierele de distribuţie şi de intrare. A deschis numeroase surse de informare şi dezinformare, dar a răsplătit de asemenea şi viteza şi controversa, măsurate în click-uri. Este o sabie cu două tăişuri. Şi AI-ul va accelera acest lucru. Am putea intra într-o lume cu deepfakes, fake newsuri targetate, etc. AI-ul ar putea de asemenea să incurajeze oamenii care au impresia că pot reduce costuri prin concedierea jurnaliştilor. Pot să spun că în 2008-2009, când era foarte dificil, când eram în criză, eram într-o întâlnire de board la FT. Şi cineva a spus că ar trebui să renunţăm la suplimentul de weekend pentru a reduce costurile. Am răspuns că am o soluţie prin care putem reduce costurile editoriale cu 95%. Toate feţele lor s-au luminat. Şi am zis „da, vom scăpa de toţi jurnaliştii“. Dar astfel nu vom avea de fapt niciun ziar şi nici un site! Faptele şi informaţiile sunt mult mai valoroase decât opiniile.
După cum mi-a spus un fost redactor şef la FT, treaba noastră este să ajutăm cititorii să facă bani şi să nu piardă bani. Noi trebuie să avem mai multe surse pentru un articol, să încercăm să fim fair, să avem un echilibru, pentru că avem nevoie de încredere. Încrederea este cel mai important asset pentru un brand de ştiri. Avem nevoie de tehnologie pentru a dezvolta un storytelling cât mai bogat. Avem nevoie să facem tehnologia să lucreze pentru noi, nu să fim sclavii tehnologiei. Dar aceasta nu ar trebui să înlocuiască judecăţile de valoare. Lumea digitală răsplăteşte viteza, dar din ziua 1 ca redactor-şef al FT, le-am spus colegilor că prefer să am dreptate decât să fiu primul. Niciun story nu este complet alb sau negru, ci în general vine în nuanţe de gri.
Jurnalismul este o vocaţie. Nu ajungi un reporter sau editor să faci o avere. Cuvântul vocaţie vine din latinescul „vox“, şi voi ca popor cu limbă latină înţelegeţi, care înseamnă voce, chemare. Nu există o chemare mai mare decât căutarea adevărului şi contribuţia la informarea cetăţenilor. Toate democraţiile sănătoase, şi includ aici şi România, depind de asta.
Unde era centrul lumii de business în 1980 şi unde este astăzi?
Epicentrul era în New York, San Francisco, Silicon Valley, şi Tokyo. Dacă vă amintiţi, o carte în anii ‘80 – „Japonia este numărul 1“, scrisă de un profesor de la Harvard. A avut dreptate cu multe despre Japonia, dar a şi greşit mult. Pentru că atunci a fost o bulă care s-a spart. Japonia se luptă cu deflaţia de 30 de ani, deşi tocmai pare că începe să iasă.
Acum, centrul este tot la New York, şi apoi în OpenAI, pentru că Sam Altman s-a întors.
Care sunt forţele care conduc lumea? Forţa tehnologică sau geografia, geologia şi biologia?
Unii spun că geografia este destin şi dacă eşti la capătul greşit la schimbărilor climatice, ai fi de acord. Dar eu cred în continuare că tehnologia este forţa schimbării.
În criza din 2008 – 2009, sistemul financiar vestic era aproape de colaps. Ar fi fost ceva similar cu colapsul URSS din 1991?
Nu, este complet diferit. Chiar dacă New York şi tot sectorul financiar global părea să fie într-un meltdown, atât băncile, cât şi oficialii şi Congresul au făcut ce trebuia să salveze sistemul. În URSS în 1991, conducerea a renunţat. Sistemul era putrezit şi nici nu au mai încercat să-l salveze.
Va mai exista Uniunea Europeană în 2040?
Da, ar putea arăta un pic diferit, sper că Ungaria va fi încă acolo. Marea Britanie ar putea fi înapoi în UE până în 2040, dar nu cred că mai devreme de 2030. Cred că UE va fi mai mare decât este acum.
Ce viitor se vede pentru România? Ce atuuri avem avem? Cum ne vom putea descurca în această lume multipolară?
Sunt multe de spus aici. În primul rând, aveţi un viitor bun înainte. Ce aţi realizat din anul 2000 şi după criză este considerabil. Am auzit dspre o creştere a PIB de la 30 la peste 300 de miliarde de euro. Aveţi o ţară care acum este în familia naţiunilor vestice, în UE şi în NATO. Până acum am constatat – deşi am vorbit doar cu persoane mai în vârstă – cunoştinţele despre istorie sunt incredibile. Înţelegeţi de ce este important să învăţaţi din istorie. Şi cred că aveţi ca active, ca atuuri, în primul rând oamenii. Trebuie să vă asiguraţi că sistemul educaţional este de top. Trebuie să încurajaţi asumarea de riscuri. Înţeleg că pot exista eşecuri bune şi eşecuri rele, dar asumarea de riscuri este o trăsătură a antreprenoriatului. Aveţi şi „vecinul cel bun“ – Marea Neagră, precum şi un guvernator care face o treabă foarte bună la BNR. Uitaţi-vă la vecini, uitaţi-vă la câte ţări aveţi lângă România, mi se pare că reuşiţi să gestionaţi o lume multipolară şi mai multe frontiere foarte bine. Cineva mi-a zis astăzi că dacă vrei să înţelegi România, trebuie să înţelegi jocul de poker. Mi-a spus: „Trebuie să înţelegi, dacă ai 3, 4, 5 şi 6, în România mereu avem două posibilităţi, avem două cărţi bune posibile – 2 şi 7, pentru că jucăm la ambele capete pentru chintă“.
Cine va fi viitorul preşedinte al SUA?
Nu fac predicţii. Uitaţi-vă atent la Nikki Haley.
Cine va fi viitorul preşedinte al României?
Nu mă amestesc în afacerile interne ale unei ţări străine.
Cine va fi următorul guvernator al BNR?
Nu mă amestesc în politica internă a altor ţări, nu-mi aduce decât probleme. Sunt aici doar de 21 de ore.
Dan Şucu preşedintele Concordia, Nicolae Ciucă preşedintele Senatului, Marcel Ciolacu, premierul României (de la stânga la dreapta)
Dan Şucu (stânga) Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu fostul şi actualul premier al României, nerăbdători să descopere poveştile de business din Ziarul Financiar oferit de redactorul-şef Sorin Pâslaru (dreapta)
Nicolae Ciucă, preşedintele Senatului într-o discuţie cu Dan Şucu, Anca Vlad şi Adrian Sârbu
