Reducerea datoriilor Greciei cu 100 mld. euro, majorarea capacităţii de creditare a fondului european de stabilitate financiară (EFSF) pentru susţinerea statelor aflate în dificultate la 1.000 mld. euro şi recapitalizarea băncilor sunt cele trei coordonate principale sub care s-a desfăşurat cel mai important summit UE din ultimii doi ani. Printre concluziile la care s-a ajuns după summit se mai numără angajamentul Italiei de a lua noi măsuri fiscale, consolidarea rolului jucat de FMI în combaterea crizei euro şi decizia Băncii Centrale Europene (BCE) de a continua achiziţiile de obligaţiuni de pe piaţa secundară pentru a menţine sub control costurile de finanţare ale statelor aflate în dificultate. Toate acestea reprezintă măsuri ambiţioase, fără precedent şi au ca scop restabilirea încrederii de pe pieţe.
Cu o jumătate de oră înainte de închiderea şedinţei de tranzacţionare, indicele german DAX câştiga 5,18%, indicele francez CAC 40 avansa cu 5,71%, iar indicele londonez FTSE 100 creştea cu 2,6%.
Pe de altă parte, deşi au fost trase liniile principale care să ghideze implementarea măsurilor stabilite, planul se poate lovi de anumite detalii care nu au putut fi puse la punct în regim de urgenţă. Aspectele cheie ale planului, respectiv recapitalizarea Fondului European de Stabilitate Financiară şi reducerea datoriilor Greciei, trebuie puse la punct până la cel mai mic detaliu în următoarele săptămâni pentru a fi un "medicament" eficient pentru criză.
"În timp ce punctele principale arată bine, «dracul» se ascunde în detalii. Nu ştim practic cum vor creşte fondul de bailout de la 440 miliarde euro la 1.000 miliarde euro. Pe deasupra, trebuie să ne întrebăm dacă 1.000 miliarde euro va fi suficient", a arătat Damien Boey, analist la Credit Suisse Sidney.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, a declarat pentru Mediafax că există îngrijorări legate de resursele disponibile pentru fondul de urgenţă al zonei euro, iar planul urmează să fie "digerat" de pieţe, care vor stabili dacă se restaurează sau nu încrederea.
"Pachetul de măsuri va fi evaluat de piaţă şi vom vedea dacă se reface încrederea sau nu. S-ar putea să fie îngrijorări cu privire la resursele disponibile pentru EFSF, această facilitate europeană. Unele ţări care sunt astăzi privite cu suspiciune pe piaţă ocupă un spaţiu foarte mare pe piaţa datoriilor şi s-ar putea ca suma de 1.000 de miliarde de euro inclusă în pachet să fie privită de pieţe ca insuficientă, cum există şansa ca o combinaţie între ele să facă acest nivel suficient. Sunt diverse estimări, vom vedea", a spus Croitoru.
Îndoielile economiştilor sunt justificate şi de istorie. În luna iulie liderii zonei euro prezentau un acord care avea rolul de a remedia criza datoriilor de stat, dar realizau în numai câteva luni că acesta era inadecvat şi insuficient deoarece nu ţinea cont de amploarea şi profunzimea problemelor Greciei şi de vulnerabilitatea băncilor europene la riscurile de contagiune.
Rezumate şi extrase din documentul istoric prin care Uniunea Europeană îşi asumă salvarea euro: Declaraţia reuniunii la nivel înalt a zonei euro, Bruxelles, 26 octombrie 2011
Reducerea datoriei Greciei
100 mld. euro este valoarea cu care investitorii privaţi vor reduce valoarea datoriilor Greciei, după ce au fost de acord să şteargă 50% din valoarea titlurilor elene pe care le deţin.
Prin intermediul acestei măsuri se speră reducerea datoriei publice a Greciei de la un procent de 160% din PIB estimat pentru 2020 la 120% din PIB.
În acelaşi timp, ţările din zona euro vor acorda băncilor private care participă la acest program stimulente de 30 de miliarde de euro.
Liderii europeni speră să crească încrederea în sectorul bancar oferind acces la lichidităţi printr-un proces coordonat la nivel european şi prin majorarea capitalului de bază al marilor bănci la 9% din activele totale ponderate la risc.
Negocierile trebuie finalizate până la finalul anului pentru ca Grecia să beneficieze la începutul anului 2012 de un program concret de ajutor financiar. Valoarea celui de al doilea plan de ajutor s-ar putea ridica la 130 de miliarde de euro, comparativ cu valoarea de 109 mld. euro stabilită în vară.
Fondul de urgenţă EFSF
1.000 mld. euro este valoarea la care ar putea ajunge puterea de finanţare a fondului printr-o combinaţie între un vehicul special de investiţii care să atragă investitorii privaţi şi o schemă de asigurare a obligaţiunilor emise de state. Suma nu se regăseşte în document, ci a fost o declaraţie a oficialilor. În document este menţionată posibilitatea multiplicării de 4-5 ori prin împrumuturi a resurselor rămase în EFSF, de 250 mld. euro.
Schema de asigurare va funcţiona astfel: dacă un investitor cumpără obligaţiuni italiene, el va primi o parte din banii pe care i-ar pierde în cazul unui default al statului italian. Procentul la care se va ridica această asigurare rămâne să fie încă negociat, dar există zvonuri că s-ar putea ridica la 20%.
Prin înfiinţarea unui vehicul special de investiţii, investitorii privaţi şi fondurile suverane de investiţii vor avea o metodă mai sigură de a investi în titluri de stat emise de ţările europene.
Liderii europeni vor coopera şi cu FMI pentru a majora resursele financiare puse la dispoziţia fondului.
Valoarea la care se va ridica puterea de finanţare a fondului va fi stabilită după ce liderii europeni vor purta discuţii cu marii investitori, precum China şi ţările din Orientul Mijlociu, pentru a vedea care este apetitul acestora faţă de titlurile europene.
Recapitalizarea băncilor
106 mld. euro va trebui să strângă marile bănci europene pentru a face faţă pierderilor cauzate de ştergerea datoriilor Greciei.
Băncile elene va trebui să strângă cea mai mare sumă, de 30 de miliarde de euro, urmate de cele din Spania, cu 26 de miliarde de euro, cele din Italia cu 15 miliarde de euro, cele din Franţa cu 9 mld. euro şi cele din Germania cu 5 mld. euro.
Banii vor fi necesari pentru a duce rata capitalului de bază Tier 1 la 9% din activele totale ponderate la risc.
Băncile trebuie să strângă aceşti bani până pe 30 iunie 2012, pe baza planurilor convenite cu autorităţile naţionale şi coordonate de Asociaţia Bancară Europeană.
Autorităţile naţionale de supraveghere, sub auspiciile Asociaţiei Bancare Europene, trebuie să se asigure că planurile băncilor de consolidare a capitalului nu conduc la un efect de levier invers excesiv, includ menţinerea fluxului de credit către economia reală, ţinând seama de nivelurile actuale de expunere a grupului, inclusiv a filialelor grupului în toate statele membre.
Băncile ar trebui să utilizeze surse de capital private, dar dacă nu reuşesc să strângă bani pe această cale, guvernele naţionale ar trebui să acorde sprijin, iar dacă nici acest lucru nu este posibil, recapitalizarea ar trebui finanţată prin intermediul unui împrumut din EFSF, în cazul ţărilor din zona euro.
Coordonarea şi supravegherea economică şi fiscală
Adoptarea de către fiecare stat membru al zonei euro a unor norme privind un buget echilibrat în termeni structurali, transpunând Pactul de stabilitate şi de creştere în legislaţia naţională, de preferinţă la nivel constituţional sau la nivel echivalent, până la sfârşitul anului 2012.
Bugetele naţionale ar trebui să se bazeze pe previziuni de creştere independente.
Consultarea Comisiei şi a altor state membre din zona euro înainte de adoptarea planurilor de reformă în materie de politică fiscală sau economică majoră cu potenţiale efecte de contaminare astfel încât să permită o evaluare a eventualului impact asupra zonei euro în ansamblu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
