Noul mod de funcţionare a sistemului de sănătate şi a caselor de asigurări private apare pentru prima dată într-un proiect de lege

9 nov 2011 Autor: Ioana David

Vezi galeria foto Cele mai mari fonduri ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate merg către spitale. Acestea primesc 43% din total.

Citeste si:

Extrase din proiectul de lege privind asigurările sociale de sănătate

Franks: Investiţiile, sănătatea şi arieratele rămân principalele provocări pentru perioada următoare

Clienţii firmelor de asigurări de viaţă au anulat poliţe record de 55 mil. € în semestrul I

CSA mai scoate un broker de asigurări din piaţă: al şaptelea în ultima lună

Prin noul proiect companiile şi angajaţii vor plăti la ANAF (Agenţia Naţională de Admi­nistrare Fiscală), banii urmând să meargă de aici către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi apoi la asiguratorii de sănătate. Mai departe, serviciile solicitate de bolnavi vor fi decontate de aceste case de asigurări. Este neclar cine a făcut acest proiect, consilierii preşedinţiei fiind cei care susţin această formă a legii, dar proiectul va trebui asumat de guvern, deci de Ministerul Sănătăţii.

Proiectul este sub semnul întrebării având în vedere că această iniţiativă este promovată chiar de către oamenii care au condus CNAS, cum este cazul lui Cristian Vlădescu, care a fost preşedintele instituţiei între 2005 şi 2007. Ei nu au explicat de ce chiar în anii în care au avut parte de cea mai mare creştere a bugetului nu au reuşit să ţină sub control cheltuielile şi să eficientizeze bugetul.

De asemenea, unii asigurători s-au arătat reticenţi deoarece nu este clar cum vor fi împărţite categoriile de populaţie între casele private.

Aceasta ar fi cea mai mare reformă în sănătate care s-a făcut în România, spargerea Casei de Sănătate în private nefăcându-se nici în Anglia, nici în Franţa, competiţia între case fiind un model olandez.

În prezent doar 10 milioane de euro reprezintă valoarea pieţei asigurărilor pri­vate de sănătate, restul fiind abonamente şi plăţi directe la clinicile şi spitalele private.

Cu toate acestea, există şi multe neclarităţi în lege. De exemplu, nu este clar cu câte case de asigurări poate încheia contract un spital dintr-un oraş mic de provincie, unde nu există concurenţă pe o distanţă de aproximativ 100 km. Totodată, pentru o persoană de 30 de ani cu salarii diferite, CNAS va plăti pentru casele de asigurări aceeaşi sumă, deci serviciile în plus vor fi suportate din buzunar.

Vine vremea asigurărilor private

Primele informaţii despre o reformă care va schimba din temelii funcţionarea sistemului de sănătate din România au apărut încă din vară, când Virgil Păunescu, consilier prezidenţial al departamentului de sănătate, vorbea despre apariţia caselor de asigurări de sănătate private, posibilitatea privatizării spitalelor de stat, noi regle­mentări în cazul asigurărilor de malpraxis şi un pachet de servicii de bază de 200 de euro (pe an). Atunci, Virgil Păunescu şi Cristian Vlădescu, fost şef al CNAS şi preşedintele comisiei prezidenţiale pentru reforma în să­nătate au vorbit despre posibilitatea apariţiei a circa 10 asemenea case de asigurări de sănătate private.

Ulterior, în cadrul unui eveniment dedicat asigurărilor, s-a discutat despre sparge­rea monopolului statului în admi­nistrarea banilor publici, însă abia acum a apărut un prim draft al acestei legi, care se doreşte a intra în vigoare anul viitor.

Încă în lucru, documentul cuprinde o primă definiţie a pachetului de servicii de bază, care urmează să fie detaliat şi pe baza căruia se vor putea dezvolta asigurările voluntare de sănătate.

Este pentru prima dată când apare o formă a asigurărilor voluntare, adică a acelor asigurări care vin să deconteze servicii peste ceea ce oferă statul.

Plecând de la un pachet de bază, adică de la o listă cu serviciile decontate obliga­toriu de stat, vor putea exista ale două cate­gorii de asigurări. Prima, de tip comple­mentar, suportă total sau parţial plata servi­ciilor neacoperite de pachetul de bază şi a doua, de tip suplimentar, care în plus faţă de cele complementare pot să acopere opţi­unea pentru un anumit personal medical, condiţii hoteliere superioare sau o a doua opinie medicală.

Acestea pot fi încheiate de către anga­jatori pentru angajaţii lor şi oferite ca beneficii extrasalariale. Cu toate acestea, condiţiile sunt extrem de dure pentru ca un asigurator să poată intra în sistemul de asigurări deoarece trebuie să fi încheiat poliţe de asigurare de sănătate pentru cel puţin un milion de asiguraţi în anul anterior, în condiţiile unei valori totale a primelor de asigurare de cel puţin 500 mil. euro în ultimul an fiscal.

În prezent, singura entitate care finanţează sistemul de sănătate este Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), aflată în coordonarea Mi­nisterului Sănătăţii şi care primeşte banii strânşi din contribuţiile angajaţilor şi angajatorilor la fondul pentru sănătate. Practic, CNAS deţine monopolul în administrarea banilor privaţi strânşi din con­tribuţii. Întregul mediu privat a susţinut ideea asigurărilor private de sănătate încă de la apariţia primelor discuţii în urmă cu mai mulţi ani.

Schimbări pentru medicii de familie şi spitale

Asigurările private de sănătate presupun o relaţie tripartită asigurat-asigurator-furnizor, iar avantajul ar fi că asiguratorii privaţi vor presa pentru reducerea costurilor şi eficientizarea sistemului.

Pentru medicii de familie principala schimbare este reprezentată de posi­bilitatea încheierii de contracte cu casele private, în timp ce spitalele ar putea fi transformate în fundaţii sau societăţi comerciale. Bugetul de venituri şi cheltuieli va trebui să fie publicat pe site-ul propriu sau pe site-ul autorităţii în subordinea căruia se află.

Dacă va fi implementată, noua lege va aduce noi fonduri în sistemul sanitar, care deşi în ultimii zece ani a beneficiat de creşterea constantă a fondurilor alocate, este criticat în continuare pentru calitatea serviciilor oferite. Totodată, toţi actorii privaţi susţin că sistemul este subfinanţat.