Pornit in cautarea originilorunui eveniment precum Festivalul de la Woodstock, care a schimbatnu doar istoria muzicii, ci si cultura pop a Americii, noul film allui Ang Lee - Bine ati venit la Woodstock!/ TakingWoodstock - surprinde si relaxeaza, dezamageste si amuzaspectatorii in egala masura. Cei care afla din prezentarile eronateaparute deja in reviste ca filmul este o comedie muzicala asteaptain van, pe tot parcursul sau, sa asiste la secvente din istoriculconcert gazduit intre 15 si 18 august 1969 la aproximativ 70 de kmde Woodstock. In fapt, filmul lui Ang Lee este o fictiune extrem deatent reconstituita (dupa fapte reale) de scenaristul JamesSchamus, pornind de la cartea Taking Woodstock: A True Story ofa Riot, a Concert, and a Life, scrisa de Elliot Tiber si TomMonte. In 1969, tânarul Elliot Tiber, un designer de interioarecare decoreaza baruri in Greenwich Village, New York si viseazasa-si construiasca o cariera in California, se intoarce in micaasezare natala Catskills pentru a-si salva de la faliment parintiisi micul lor motel aflat in ruina. Filmul intra cu o lentoare camexagerata - chiar si pentru un asemenea preambul necesar - inatmosfera deprimanta a motelului "El Monaco", o darapanatura carezace in plin soare, fara clienti, cu usile vraiste si podelelescârtâind, ai carui eventuali clienti rataciti prin zona suntalungati de rapacitatea proprietaresei motelului, care cere undolar in schimbul unui prosop curat. In acest context, cudirectorul bancii pe urme, pe care il implora sa-i mai acordefamiliei o pasuire, Elliot isi pune la bataie toata bunavointa,creativitatea si restrânsa influenta pe care o are la Camera deComert zonala pentru a iesi din datorii, dar nimic nu pare sa mistein acest loc unde nu se intâmpla nimic, in afara de o trupa deteatru famelica adapostita in sura. Momentul de izbucnire (camexpediat, dupa toata acea tergiversare studiata) este o stire deziar din care Elliot afla (si, odata cu el, spectatorii) ca unorasel din apropiere a refuzat gazduirea unui festival de muzicahippy. Ca in cazul tuturor filmelor despre vreo idee stralucitacare a strafulgerat vreodata mintea unui american, apar, pe rând,un fost vecin din copilarie al lui Elliot, Michal Lang, contactattelefonic, care se va dovedi energicul promotor al festivalului,apoi proprietarul cirezii din vecinatate, care ii ofera terenul luicu iarba grasa, mirosind o afacere in stil mare, apoi investitoriicare ii sprijina financiar substantial, precum si concetatenii luiElliot, in parte prieteni gata sa-i intinda o mâna de ajutor, inparte dusmani fatisi, hotarâti sa se opuna cu indârjire invazieihipiote care le ameninta orasul. Ceea ce nu banuiesc nici unii,nici altii, este afluenta covârsitoare de tineri care sosesc invaluri spre Woodstock pentru "trei zile de muzica, pace si iubire"si care vor transforma locul in ceea ce stie toata lumea astazi caa fost. In trei saptamâni, o jumatate de milion de oameni seindreapta spre motel si spre pajistea din apropiere, iar Elliot siprietenii lui se trezesc in miezul unui fenomen care avea sadefineasca o generatie si sa schimbe definitiv cultura Americii.Punctul forte al filmului lui Ang Lee este performanta de astabili, cu precizie de documentar, atmosfera, costumele siculorile Woodstock-ului. Iar daca i s-a reprosat ca nu areconstituit deloc secvente din concertele de rasunet de atunci, canu i-a aratat deloc pe Creedence Clearwater Revival (primii care ausemnat contractul pentru a aparea la Woodstock, tragând dupa einumerosi alti artisti), pe Jimmy Hendrix, The Band ori Joan Baez,filmul ne aduce drept argument faptul ca evenimentul estereconstituit prin ochii personajului Elliot Tiber, care n-a apucatsa zareasca nici macar o secventa din concert. A apucat, totusi, sase infuzeze cu energia si vibratia sutelor de mii de tineri deacolo, iar filmul ne aduce in fata ochilor ritmurile de atunci,costumele inflorate si masinile pictate, pancartele cu mesajepacifiste, dragostea libera practicata peste tot, chicotelile dintufisuri, dansul la lumina stelelor, viziunile psihedelice,pajistile calcate in picioare, joint-urile si derdelusul nu prinzapada, ci prin noroaiele ivite dupa ploaia interminabila. Ca dupao petrecere cu efecte definitive si ireversibile, locul care agazduit Woodstock-ul a gazduit un fenomen cu reverberatii denetagaduit in istoria Americii. Iar filmul lui Ang Lee, cu caldurasi ezitarile, cu secventele lui pline de energie, dar si cudelicatetea, sfiala si prospetimea prezente aproape intotdeauna infilmele regizorului (Sense and Sensibility, The IceStorm, Crouching Tiger, Hidden Dragon,Brokeback Mountain) reuseste din plin sa evoce Woodstock-ul.Si ar mai fi ceva. Pe lânga scenografia teribila, scenaristul JamesSchamus si regizorul Ang Lee, "inarmati" cu o distributie perfecta,reusesc sa creeze o serie de personaje absolut cuceritoare. De laLiev Schreiber, magnific in rolul unui travestit, fost soldat inMarina SUA, la impresionantul Henry Goodman in rolul tatalui luiElliot, la seraficul Jonathan Groff (mai cunoscut ca actor deteatru), care reuseste un personaj memorabil din câteva accentesubtile, in rolul producatorului Michael Lang, si la totdeaunaexcelentii Eugene Levy sau Imelda Staunton (desi personajul ei -mama lui Elliot - este cam sarjat conceput fata de finetea acesteimari actrite), toti actorii investesc filmul cu gratiaautenticitatii si cu placerea de-a juca sub indrumarea unui regizorde clasa. Nu pierdeti, deci, spectacolul revigorant alWoodstock-ului, Ang Lee l-a inviat cu adevarat!
Bine ati venit laWoodstock!/ Taking WoodstockProductie SUA, 2009. Regia: Ang Lee. Cu: DemetriMartin, Henry Goodman, Imelda Staunton, Eugene Levy, JonathanGroff, Liev Schreiber, Emile Hirsch, Skylar Astin, Paul Dano, KelliGarner, Jeffrey Dean Morgan. Premiera: 30 octombrie. Distribuit de:Ro Image 2000, Prorom.
ANDREEA-LAURACHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa(1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii dinUniversitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "TineretulLiber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializându-se incritica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum"Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One","Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF - editiile din 2007 si2008 - ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
