În primul rând, poetul de numai 25 de ani nu încearcă să seimpună prin virulenţa limbajului sau prin senzaţionalismul temelor.Aşa încât cei care se aşteaptă la încă o carte despre sex, drugs& rock'n'roll vor fi cu siguranţă dezamăgiţi. Mascamizerabilistă, care serveşte drept faţă adevărată multor poeţidouămiişti, stă rău unui autor mai degrabă ingenuu şi optimist.Când imită maniera scatofil-revoluţionară a colegilor de generaţie,Despot sună teribil de neinspirat: "aş bea/ până m-aş face ghem/asta mă determină să mă gândesc la pisici/ aş număra liniile de peşosea în drum spre buzău/ unde m-aşteaptă plafoniera mea căcăniedeasupra/ patului meu căcăniu din camera mea de căcat/ apartamentulvechi semi-decomandat/ blocul meu în beznă/ ce i-aş da foc!/aşteaptă să-nfulece ratarea din mine". Noroc că astfel de pasajesunt izolate în volum.
Debutantul e atipic, apoi, pentru că nu e preocupat excesiv desine. Deşi se cataloghează într-un rând drept "arhitect alpropriilor eşecuri", Sorin Despot n-are nici ieşiri autobiograficeexhibiţioniste, nici pasaje incontinente de explicitare a proprieiformule. Citim, doar, printre rânduri, un elogiu alfragmentarismului şi un ataşament cvasierotic faţă de detalii ("aşface/ dragoste cu fiecare celulă/ m-aş prăbuşi în fiecare nucleu"),precum şi o incipientă poetică a ezitării şi a lâncezirii (m-amsăturat/ de butoane/ pe care trebuie să ştii să le apeşi"). Înscrispe copertă, cuvântul "apasă" trebuie înţeles exact pe dos faţă desensul său primar, căci nimic din ceea ce e propriu-zis emfatic,deliberat sau autoritar nu e pe placul poetului. Pregătireaîncordată a acţiunii, cu întregul ritual al suspensiei gesturilor,e întotdeauna mai importantă decât acţiunea propriu-zisă. Poemul cepoartă titlul volumului reia motivul "cutiei" - probabil inspiratşi din filmul de anul trecut, "The Box" - dotate cu un butonmisterios. Numai că dacă în thriller-ul american conteazăîntr-adevăr efectul acţionării butonului, poetul reţine înversurile sale doar ritmul tensionat al aşteptării. Compus din maimulte piese, poemul "Apasă" e tocmai o celebrare a ezitării redatăîntr-o economie a mijloacelor remarcabilă la un debutant. Iată doarun fragment: "pereţii se apropie lent/ camera pierde lumină/ iarculoarul îmbâcsit între cutia de lemn şi retină/ devine tot maiîngust/ deja te aud implorând/ speri cu toată fiinţa/ că voi rosticalm hai/ apasă".
În cele mai reuşite părţi ale ei, poezia lui Sorin Despot e opoezie de atmosferă, în care lentoarea greoaie dar perfectcontrolată a gesturilor ia faţa mesajului propriu-zis. Acţiunile înreluare, redate pe un ton egal şi neutru, fără asperităţi saucontondenţe, dau impresia unui chillout poetic nu lipsit deemoţie şi de sentimentalism. Căci, în ciuda luminii "de laser"(Ioan Es. Pop) care iradiază poemele făcându-le extrem de clare şide geometrice - multe par bizare haiku-uri pe teme cotidiene -,ceea ce le caracterizează, individualizându-l pe Despot în poeziatinerilor de azi, e tocmai un secret fond patetic. Poemul "Cadou",citabil în întregime, poate fi catalogat deja, cum să zic, drept o"capodoperă de debutant": "uneori o femeie trebuie atinsă aşa/ cumfaci la 13 ani desfaci un cadou frumos/ împachetat/ mângâi maiîntâi funda/ cântăreşti cutia în palme o/ scuturi uşor pui urecheamiroşi/ nu e bine să te grăbeşti vrei să te bucuri cu totul sătragi uşor de un/ capăt al fundei iar când odată cu buclele/ aiînchide şi ochii ai încleşta dinţii/ inima parcă îţi împingeciocolată/ în vene// când desfaci un cadou la 13 ani/ îţi miştidegetele îngheţat de frică/ tremuri puţin îţi vine să plângi/ airemuşcări pentru că la 13 ani/ e important să ştii/ să simţi/ cămeriţi". Alunecarea lentă de la un gest la celălălt, placareaerotismului adult pe candoarea copilărească, surpriza mutăriiaccentului dinspre "femeia-cadou" spre emoţia "beneficiarului",toate dau seama de capacitatea de construcţie a debutantului.
Din păcate, însă, Sorin Despot nu şi-a găsit încă un imaginarcât de cât închegat asupra căruia să-şi exercite rafinamentul. Prindispersia tematică şi prin eterogenitatea vocilor (neutraperspectivă centrală cedează deseori iniţiativa unor avatarurimarginale), poemele par adeseori simple accidente de retină. De lapoeme de amor care celebrează femeia ca pe o "minune aşteptată" saufragmente despre relaţia cu tatăl pierdut, până la critica insotto voce a consumerismului sau pur şi simplu înregistrareaunei peripeţii cu "o bovină" ce blochează şoseaua, toatealcătuiesc, de-a valma, universul poetic al debutantului. Chiar însânul aceleiaşi tematici Despot se dovedeşte a fi, deocamdată,dezorientat, de vreme ce naive poeme trubadureşti ("scriu pentru/ ofemeie frumoasă/ are glasul dulce femeia/ îmi pune versuri pemuzică/ plecăm în ţară şi facem mulţi bani/ eu şi zâmbetul moale albrunetei mele/ cu ochii ei verzi luminăm toate primăriile/ şi toaterămân aprinse/ în urmă") coexistă în volum cu inedite declaraţii dedragoste, în care dorinţa erotică e descompusă până la ultimulfoton: "creierul meu procesează/ milioane de impulsuri nervoase/parcurge sute de mii de instantanee/ urmăreşte maniacal universulde/ variabile dintre mine şi restul// curbând minuţios realitateapeste braţe/ distorsionând spaţiul în preajma coapselor tale// pânăcând fotonii aplaudă ritmic// creierul meu dansează/ pe margineanebuniei/ pentru că tu/ te apleci/ lent/ după chei".
Îi ţin pumnii lui Sorin Despot în descoperirea unui imaginar pepotrivă, căci poet fără îndoială că e deja.
Alex Goldiş (n. 26 aprilie 1982, Arad). Critic şi istoricliterar, redactor al revistei Vatra. Doctor în filologie (cudistincţia summa cum laude) al Universităţii Babeş-Bolyaidin Cluj-Napoca, cu o teză despre critica românească postbelică -în curs de apariţie. A publicat aproximativ 150 de cronici literareşi eseuri în: Cultura, Vatra, Bucureştiulcultural, Cuvântul, Observator cultural,Echinox, Tribuna, Steaua etc.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
