Până acum, Lucian Dan Teodorovici mi se părea un prozator cutalent, dar care încă ezita să scotă la iveală tot ce are mai bunîn el. În cărţile anterioare, pendula între proza scurtă şi roman.Chiar şi cele două romane, Cu puţin timp înaintea coborâriiextratereştrilor printre noi şi Circul nostru vă prezintă: sesituau cumva la graniţa dintre nuvelă şi roman. Acolo autorul căutacu încordare extraordinarul, îşi supunea personajele unorexperimente care, deşi dramatice la origine, alunecau în ridicol:sinucigaşi longevivi, beţivi metafizici, îndrăgostiţi caraghioşiîşi căutau lecuirea în exces. Fireşte că era o proză agreabilă, darcusăturile erau totuşi prea vizibile.
Recentul volum, Celelalte poveşti de dragoste (Editura Polirom,2009) aduce o schimbare îmbucurătoare în scrisul autorului: efortulstilizării nu mai este vizibil, totul pare simplu, cuceritor desimplu.
De ce celelalte poveşti de dragoste? Pentru că, de regulă,literatura vede doar latura plăcută sau ieşită din comun alucrurilor, doar romantismul ori melodrama. Or, din păcate sau dinfericire, cele mai multe dintre poveştile noastre de dragoste suntanodine, banale ori ascund, fără a ieşi doar prin asta dinbanalitate, frustrări, complexe, nemulţumiri. Fiecare dintre cele11 povestiri din volum surprinde, cu maximă atenţie la detalii, bachiar cu o savoare a decupării amănuntului colateral, câte oipostază a neîmplinirii în iubire. Documentând fiecare câte cevadin latura mai întunecată a iubirii, aceste povestiri au, firesc,multe în comun şi par desprinse dintr-o istorie comună. Numai că,lasă a se înţelege autorul, toate poveştile de dragoste sunt lafel, mereu există câte ceva care lasă un gust amar, mereu existăcâte un regret, mereu ceva ştirbeşte fericirea pripit aşteptată.Altfel nu se poate. Fie că e vorba despre bărbatul matur, dezamăgitde aplatizarea sentimentului în timp (Şobolanul e mai viu decâtţestoasa), de cuplul copt aflat în impas, care încearcă să îşisalveze, de dragul trecutului sau al copilului, căsnicia(Scufundări), de eşecul amoros care împinge la suicid (Pecatalige), de gelozia soţului, care se simte umilit de trecutul nufoarte onorabil al consoartei (Copilul lup), de ezitarea între douăfemei (O noapte la hotel), fie că e vorba despre apărarea onoareiunei femei cu preţul vieţii (După gâşte) sau de trauma cauzată demoartea subită a logodnicei (Cu mai mulţi kilometri în urmă) orichiar de nesiguranţa paternităţii (Lună plină), toate acestepoveşti au un element comun: naratorul (implicat, protagonist alpovestirii sau măcar martor al ei) păstrează o anumită discreţie,nu vrea să devină explicit. Cred că acesta este marele câştig alprozei lui Lucian Dan Teodorovici: faptul că ştie să sestăpânească, să dozeze efectele, să amâne deznodământul, fără adeveni previzibil. Aceste "cazuri" nu mai au nimic ieşit din comun,ele sunt simple şi categorice aşa cum este viaţa; nu se lasăcomentate, nu se lasă disecate, ci îşi impun evidenţaneconvenabilă.
Autorul nu vrea să facă analiză psihologică, nu intră abuziv însensibilitatea personajelor, nu le disecă trăirile, ci le lasă,calm, să se manifeste. Deciziile nu se iau în urma unei terapiiautoscopice, ci în urma unor acumulări încete, succesive, dereacţii care indică o sensibilitate iritată. Personajele descoperătreptat că nemulţumirea pe care o simt ţine şi ea de legileiubirii. Vine la pachet, odată cu restul. Exemplar mi se paretextul Scufundări, în care impasul este expus direct din primulparagraf: "Ei îi venea foarte greu să treacă peste faptul că eu oînşelasem, mi-a spus-o în nenumărate rânduri. Şi o înţelegeam. Miemi se părea aproape imposibil să trec peste faptul că, dupăpovestea mea, ne despărţiserăm, iar primul lucru pe care-l făcuseea fusese să se vadă cu un alt bărbat". Totul este relatat cu onaturaleţe de nimic admonestată. Criza este una a comunicării, caîn majoritatea cuplurilor. Rareori partenerii reuşesc să sedeschidă unul către celălalt, de aceea trecutul le rezervă mereusurprize umilitoare. Cei doi nu încearcă să-şi rezolve problemadiscutând, ci păstrând aparenţele şi digerându-şi, separat, oful.Insistenţa naratorului asupra amănuntelor este consecventă în toateprozele. Metoda este, pe alocuri, behavioristă şi rezervăcititorului surpriza finalului. Nu unul neapărat neaşteptat, căcinu contează cum se rezolvă conflictul, ci cum se ajunge la acearezolvare; altfel spus, e important procesul, nu finalitatea. Dedata aceasta, bărbatul îşi dă seama că trebuie să treacă pestetoate inconvenientele şi să-şi salveze căsnicia abia când observăcum un instructor de scufundări o curtează insistent pe soţia sa.Anumite gesturi ce ţin de intimitate lor i se par alarmante cândsunt repetate de intrusul agresiv, astfel încât realizează câtînseamnă pentru el soţia şi copilul. Deşi proza este scrisă lapersoana întâi, nu confesiunea ocupă prim-planul. Dimpotrivă,protagonistul se fereşte să-şi dea în vileag trăirile, gândurile;el preferă să se orienteze către detaliile întâmplărilor. Cu toateacestea, gelozia sa e semnul unei tensiuni care ascunde onelinişte. Către final, brusc, fără nici o negociere prealabilă,îşi anunţă consoarta că a decis: "N-aş mai vrea să fim separaţi". Atrecut prin multe până să ajungă aici, dar totul e de bănuit.Naratorul nu explică nimic şi bine face. Nici nu ar fi fost preamulte de explicat, cititorul poate intui foarte uşor totul. Înfond, strategia aceasta este: să ambaleze toată drama sauneliniştea într-o pâslă de amănunte benigne, triviale, obişnuite.Nimic nu e strident în cartea lui Teodorovici, nici măcarsuferinţa. Personajele suferă în surdină, decent, nu mai comitgesturi extravagante pentru a-şi face cunoscută criza, aşa cum seîntâmpla în cărţile anterioare.
După gâşte este o proză egală ca tonalitate, deşi un evenimentdepăşeşte, ca intensitate, atmosfera calmă, blândă a satuluicopilăriei naratorului. Umorul este prezent, dar folosit doar ca uncondiment care nu atrage atenţia. Eventual o deviază către altceva,face ca acel eveniment-cheie să nu devină ţipător (la propriu şi lafigurat). Mergând cu bunicul său pe uliţa ţiganilor, ca sărecupereze nişte gâşte furate, copilul are prilejul să fie martorulunei întâmplări ale cărei înţelesuri le va pricepe mult mai târziu:un ţigan este bătut până ce moare de rudele şi vecinii săi pentrucă nu vrea să divulge numele celei cu care a comis adulter. Elapără onoarea şi chiar viaţa pirandei cu preţul propriei vieţi.Numai că evenimentul este relatat exact cum e perceput de martori:cu maximă discreţie, ca şi cum ar fi vorba de un fapt perfectjustificat şi normal. Petrecut în gospodăria de peste gard. Şi,într-un fel, aşa şi este în acea lume. Ca în toate prozele dinacest volum, finalul este diversionist: autorul nu face greşeala dea interpreta ceea ce a povestit, nu devine tezist. Dimpotrivă, epreocupat să mute reflectorul în altă parte: bunicul şi ţiganul îşirezolvă litigiul legat de furtul gâştelor, ca şi cum nimic nu s-arfi întâmplat. Experienţa copilului nu este evaluată de maturul carerememorează totul. Ultima propoziţie e cât se poate de banală: "Aşaîi plăcea lui să-mi spună, mormolocule". De parcă asta ar ficoncluzia. Acesta este procedeul peste tot: finalul încearcă săabată atenţia cititorului de la drama abia prezentată. E un fel dea spune că toate acest drame ţin de firescul vieţii, că, după ceele s-au consumat, totul revine la normal.
Ceea ce câştigă literatura lui Teodorovici odată cu Celelaltepoveşti de dragoste este simplitatea, care întotdeauna înliteratura de calitate este elaborată. Una atent drămuită, căutată,erudit construită. Şi totuşi, una care nu pare deloc forţată.Acesta este semnul, cel puţin pentru mine, că Teodorovici seapropie de marea literatură. Deocamdată miza este tatonarea unuistil, care, nu mai am nici o îndoială, va funcţiona ireproşabilîntr-un viitor roman. Unul dintre personajele acestui volum îşideclară speranţa că, peste ani, "va reuşi să scrie un romanadevărat". Poate greşesc, dar am impresia că aceasta este şiambiţia lui Teodorovici şi, de fapt, a oricărui prozator care credecă are ceva de spus. S-a discutat insistent dacă Celelalte poveştide dragoste reprezintă sau nu un roman. Nu asta mi se pareimportant. Personajele au destule în comun, povestirile par rostitede aceeaşi voce, elemente biografice se suprapun, dar nu acesteamănunte mi se par relevante. Eu unul cred că autorul a procedatbine că nu s-a încăpăţânat să lege lucrurile şi nu a ţinut morţişsă scrie un roman, nu şi-a fixat o miză inutil ambiţioasă. Ar fifost facil şi, în plus, ar fi mutat accentul asupra personajului,când importante sunt poveştile în sine. Aşa, scenele disparatedefinesc aceeaşi experienţă a maturităţii, comună fiindu-leviziunea; personajele au depăşit vârsta când se cocoţau pe stâlpisau îşi beau minţile pentru a-şi convinge iubita să le cedeze.Acum, ei suportă consecinţele iubirii sau ale căsniciei (că etotuna, ultima fiind varianta oficializată la care prima ajunge,fatalmente). Lucian Dan Teodorovici a scris cea mai bună carte asa. Dacă am avut ezitări, acum nu mai am: el e un prozator în careîncep să am încredere. Ştiu că următoarea carte nu are cum să nufie foarte bună.
BOGDAN CRE}U (n`scut la 21 ianuarie 1978, în jude]ul Constan]a)este lector la Catedra de Literatur` Romån` din cadrul Facult`]iide Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Ia[i. Doctor înfilologie, cu distinc]ia magna cum laudae, din iulie 2006. Volumepublicate: Arpegii critice. Explor`ri în critica [i eseisticaactuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romånia;Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"); MateiVi[niec - un optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului deIa[i", nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Romånialiterar`"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura romån`contemporan` (Premiul pentru critic` al revistei "Ateneu"), Utopianegativ` în literatura romån`. Cronicar literar, eseist; a publicatîn jur de 500 de articole în diferite reviste culturale. Semneaz`prefe]e la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei"Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor din Romånia [i alAsocia]iei pentru Literatur` General` [i Comparat`. Din 2006,semneaz` o rubric` s`pt`månal` în "Ziarul de Ia[i". Colaborator laemisiunea "Convorbiri literare" a Radio Ia[i, din 2006.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
