Exportul, cheia succesului celei mai puternice economii din Europa, Germania

Companiile germane au fost marii castigatori in urma globalizarii, dar succesul lor in reducerea costurilor pune la incercare edificiul societatii.

Germania, ca majoritatea altor tari industriale, se teme de pericolele globalizarii. Cresterea competitiei globale este invinuita pentru somajul ridicat si cresterea economica nesemnificativa. Cererile pentru interventia guvernamentala pentru a proteja industria tarii, slujbele si modul de viata apar adeseori in prim-plan.

Daca cineva il va intreba pe capitanul Peter Kohler, acesta va spune cu totul o alta poveste. Pentru marinarul de 65 de ani, globalizarea este cel mai bun lucru care s-a intamplat in aceasta tara de foarte mult timp, scrie Financial Times.

Terminalul Eurogate este unul dintre cele 4 din Hamburg- in curand vor fi cinci porturi pentru marfa- si este printre cele mai de succes povesti ale orasului. Din 2000, traficul cargourilor in cel de-al doilea port comercial din Europa s-a dublat multumita boomului inregistrat de comertul international. Pana in 2015 se va dubla din nou.

Totul aici devine mai mare: containerele, vapoarele si, bineinteles, podurile de containere fabricate in China. Portul este intr-o permanenta expansiune. "Daca plec pentru 2 saptamani, nu o sa ma mai descurc prin zona," glumeste capitanul Kohler.

Prima vizita a Angelei Merkel in China in postura de cancelar este mai mult decat un evenimet diplomatic important. Intalnirea politicienilor si a reprezentantior oamenilor de afaceri vor aduce impreuna cei mai mari doi castigatori din procesul globalizarii.

Este un secret bine pastrat. Dar in ciuda datelor macroeconomice slabe ale Germaniei, nicio alta natiune industriala nu a beneficiat atat de bine de oportunitatile oferite de o economie globala interconectata.

Aceasta tara medie de 80 de mil. locuitori, cu aversiune fata de risc si alergica la schimbare, a fost cel mai mare exportator de bunuri in fiecare an dupa 2003, cand a depasit SUA.

In 2004, cel mai recent an pentru care OECD ofera date comparabile, companiile germane au exportat produse in jurul valorii de 780 mld. euro ( 1.000 mld. $), aproape la fel ca Marea Britanie, Franta si Olanda luate impreuna. Surplusul comercial a fost de 6 ori mai mare decat al Chinei.

Exporturile au devenit principalul element care influenteaza cresterea Germaniei. Astazi, 9 mil. de slujbe depind in mod direct de exporturi si genereaza 40% din PIB. "Orice a doua slujba de aici este pentru export- Germania ar fi o economie foarte slaba fara exporturi", spune Klaus Kleinfeld, director executiv al Siemens.

In 2004, companiile germane au investit 584 mld. euro si foloseau 4 mil. de angajati in afara Germaniei. "In prezent, Germania este mult mai integrata in diviziunea internationala a muncii decat orice alta economie comparabila", spune un expert in comert international de la Ministerul Economiei din Berlin.

Festo, producator de motoare pentru tehnologia automatizata, este un bun exemplu al acestui trend. Produce majoritatea componentelor in Germania, dar le asambleaza local la cele 55 de sucursale din strainatate. "Cresterea este in strainatate, dar prin intermediul sau slujbele sunt garantate in Germania. Compania noastra traieste din globalizare", spune Eberhard Veit, director executiv.

La Flender, companie detinuta de Siemens, 80-85% din produse ajung in afara Germaniei si compania mai detine facilitati de productie imprastiate prin intreaga lume. "Trebuie sa mergem acolo unde sunt clientii nostri, acolo de unde provine cererea", spune Manfred Egelwiesse, directorul Flender.

Un succes global de o asemenea anvergura ridica intrebari. Ce a condus la aceasta situatie? Cat de durabila este? Este benefica economiei germane, ca intreg? Si, intr-o tara in care multi nu se simt confortabil cu globalizarea, care este impactul asupra societatii daca germanii se simt exclusi de la beneficii?

O explicatie se poate gasi in natura boomului economic global. Asa cum spune si Elga Bartsch, economist la Morgan Stanley, "companiile germane au beneficiat supraproportional de ceea ce este in primul rand o modificare a consumului de capital."

Pentru ca ingineria reprezinta o parte importanta a PIB-ului german fata de alte economii comparabile, tara a beneficiat de cresterea globala stimulata prin investitii. Cu alte cuvinte, companiile germane au furnizat masinile si vehiculele care accelereaza cresterea economica, iar economiile in curs de dezvoltare le-au folosit sa construiasca fabrici, flote si infrastructura.

Tendinta nu s-a manifestat doar pentru marile companii. Principalii castigatori germani ai globalizarii au fost jucatorii industriali de talie mica si medie- asa-numitii Mittelstand. Cu toate ca sunt micuti, cei mai de succes dintre ei sunt extrem de specializati si adesea detin cote importante in pietele de nisa. Asa cum Klenfeld spune: "In nicio alta tara din lume nu sunt atatia specialisti ca in Germania."

Cel mai mare excavator din lume, spre exemplu, care va fi folosit la forarea a doua tunele gigantice pe sub raul Yangtze, este asamblat in Shanghai de Herrenknecht.

Avand sediul in Padurea Neagra, compania are mai putin de 1.500 de angajati si vanzari de 384 mil. euro, din care 92% sunt generate in strainatate.

Deceniile de acumulare de know-how au transformat astfel de companii in oponenti formidabili pentru companiile nou intrate pe piata. Pentru ca sunt atat de specializate, singura cale pentru ele de a genera economii de scala este sa actioneze global.

O cercetare a Institutului pentru Mittlestand, din Bonn, arata ca 98% din companiile germane de talie mica si mijlocie au expunere la pietele internationale, in crestere cu 15% fata de acum 10 ani. Asa cum Manfred Wittenstein, adjunctul sef al asociatiei pentru inginerie VDMA, spune "globalizarea ajuta Germania sa afle la ce este mai buna."

Un alt factor pentru succesul companiilor germane este recastigarea competitivitatii. Datorita moderarii cresterilor salariale, numarului crescut de ore de lucru costurile cu mana de lucru au stagnat in Germania fata de anul 2000. In zona euro, ca intreg, acestea au crescut cu aproximativ 6%.

Aceasta a permis companiilor germane sa-si mareasca cotele de piata in ciuda intaririi relative a euro fata de dolar. Indicele performantei la export, care arata procentul de bunuri germane in importurile altor tari, a scazut in perioada 1995- 2000, dar a crescut de atunci si pana in prezent. "Ma intalnesc cu colegi francezi si italieni si imi spun ca am devenit atat de competitivi ca ii distrugem", spune un oficial din guvern.

Continental, furnizorul de subansamble auto, a reusit o asemenea performanta. La inceputul acestui deceniu era o tinta de preluare avand costuri imense comparativ cu rivalii asiatici. De atunci, majoritatea productiei s-a mutat catre tarile cu costuri mici si profiturile au inceput sa apara. Pretul actiunilor a crescut de 6 ori doar in ultimii 3 ani.

Dar titlul de campioni mondiali la export nu vine fara riscuri pentru Germania. "Succesul nostru se bazeaza pe o functionare eficienta a pietelor", spune Gunter Schall, directorul afacerilor internationale la federatia BDI a industriei germane. "Cea mai mica perturbatie poate avea un efect devastator."

Esecul de a ajunge la o intelegere in timpul negocierilor de la runda Doha, acorduri comerciale bilaterale precum cele proliferate in prezent in Asia; cresterea preturilor la energie si materii prime, politicile comerciale care distorsioneaza preturile la materii prime, aglomeratia de pe rutele de transport international, cresterea protectionismului, lipsa standardelor internationale pentru protectia proprietatii intelectuale, sau o scadere a ciclului economic global, toate acestea sunt amenintari posibile sau potentiale.

Insa, cea mai mare amenintare dintre toate sta in decuplarea unei Germanii corporatiste de succes de economia germana in sens larg.

Chiar si in situatia actuala de recuperare economica, cresterea ramane slaba dupa standardele americane sau britanice. Odata ce profiturile corporatiste cresc, rata somajului ramane la peste 9%. Numarul angajatilor din industrie a scazut constant pentru mai mult de un deceniu si companii importante cum ar fi Volkswagen, Siemens, DaimlerChrysler concediaza lucratori. Globalizarea a eliberat industria de lacatele conditiilor interne. In timp ce fac lobby la guvern pentru legi ale muncii mai flexible sau pentru taxe mai mci, managerii sunt mai liberi acum sa caute o mana de lucru mai ieftina, finantare mai avantajoasa si un cadru legal mai permisiv.

Hermut Kormann, directorul executiv al Voith, spune: " Companiile sunt aproape sa aiba cea mai buna perioada dintotdeauna, dar nimeni nu mai angajeaza pe nimeni. Tot ceea ce este legat de economia interna merge prost. Dar industria germana merge bine atunci cand economia mondiala merge bine."

Cererea interna slaba a devenit si ea un motiv pentru care companiile germane isi cauta norocul in afara. Poate cea mai mare provocare pentru liderii Germaniei este sa se asigure ca fructele globalizarii sunt mai echitabil impartite fara a submina capacitatea firmelor de a realiza profit.

Un esec in acest sens nu va afecta doar recuperarea economica actuala, ci ar putea conduce la efecte negative asupra coeziunii sociale- cu implicatii care vor atinge si mediul politic.

Pentru Schall dilema este clara: "oportunitatea societatii de a participa la succesul companiilor a scazut, ceea ce explica tendinta impotriva globalizarii."