• Leu / EUR4.9471
  • Leu / GBP5.7699
  • Leu / USD4.6905
Afaceri de la zero

Pretentiile Chinei de dominatie mondiala, subminate de disparitatile dintre mediul urban si cel rural

17.03.2006, 00:00
Cresterea economica spectaculoasa a Chinei din ultimii ani a fost privita atat admirativ, cat si circumspect in statele occidentale, insa gigantul asiatic ascunde conflicte sociale profunde care il pot transforma intr-un urias cu picioarele de lut.

Premierul Wen Jiabao a incheiat in aceasta saptamana pe un ton triumfalist lucrarile Congresului National Popular, structura legislativa a Chinei comuniste, declarand ca perioada actuala marcheaza debutul "noului secol asiatic", care, in opinia liderului chinez, va fi dominat de China si India. Dincolo de afirmatiile sforaitoare, China este insa macinata de conflicte sociale de adancime, care ar putea rabufni violent in viitor.

Recent incheiatul Congres, care se reuneste anual timp de doua saptamani, a prilejuit mai multe dezbateri decat de obicei, in orice caz mai multe decat lasau sa se intrevada pana acum liderii chinezi. Recenta disputa este cauzata de faptul ca impresionanta crestere economica a Chinei din ultimii 25 de ani a creat uriase disparitati intre prosperele orase din sud-estul tarii si zona rurala, in general saraca, acolo unde traiesc mai bine de doua treimi din cei 1,3 miliarde de chinezi.

In ciuda cresterii spectaculoase (aproape 10% anul trecut), China, care a devenit de curand a sasea economie a lumii, are inca de rezolvat o problema spinoasa - somajul din mediul rural, care afecteaza zeci de milioane de oameni. Mai mult, taranii chinezi sunt lipsiti de dreptul de proprietate individuala asupra pamantului, pe care il lucreaza si de pe urma carora isi castiga existenta, sistemul chinez fiind bazat pe principiul proprietatii colective a satelor asupra suprafetelor agricole. Ramane deci la latitudinea autoritatilor locale cum este impartit pamantul catre tarani, acestia trebuind sa arendeze terenul pe care il exploateaza.

Acest sistem lasa loc multor abuzuri. International Herald Tribune arata ca cel putin 40 de milioane de tarani au fost deposedati de pamant in ultimii ani, fie din cauza constructiei vastelor proiecte de infrastructura la care s-a angajat guvernul de la Beijing, fie datorita coruptiei functionarilor locali care prefera sa vanda terenul catre cei care doresc sa construiasca, obtinand un profit substantial pentru ei.

Cu toate eforturile conducatorilor comunisti de a combate coruptia, autoritatile lansand periodic campanii impotriva birocratilor verosi - din care unele se termina prin aplicarea pedepsei cu moartea -, fenomenul nu a putut fi eradicat, iar frustrarile celor pagubiti se acumuleaza. Statisticile politiei pentru anul 2004 aratau ca in mediul rural se produc in medie 200 de "incidente de revolta populara" in fiecare zi - ceea ce contrazice pretentiile partidului ca tara se bucura de o stabilitate sociala de invidiat. Anul trecut s-au inregistrat alte 87.000 de incidente violente, in crestere deci cu 10% fata de 2004.

In aceste conditii au aparut voci critice chiar din randul partidului comunist care au pus sub semnul intrebarii dedicatia liderilor chinezi pentru rezolvarea problemelor celor care muncesc. Un grup din ce in ce mai proeminent de intelectuali cu ferme convingeri de stanga a inceput sa puna in discutie directia in care se indreapta tara si au avertizat asupra pericolului ca partidul sa devina exponentul intereselor detinatorilor de capital.

Este o abatere majora de la pragmatismul chinez obisnuit, care a pus dezbaterile ideologice in paranteze, punand pe primul plan dezvoltarea economica a tarii. Inca din anii ''80, fostul lider comunist Deng Xiao Ping i-a invatat pe chinezi ca "nu conteaza culoarea pisicii atata vreme cat aceasta prinde soareci", formula care a stat la baza abandonarii purismului ideologic comunist si a imbratisarii ideii unei dezvoltari capitaliste a tarii sub controlul statului si al partidului. Pentru a evita discutiile pe marginea corectitudinii doctrinare a unei astfel de abordari, Beijingul a lansat sintagma: "O tara, doua sisteme", menita a concilia paradoxul unui sistem politic dictatorial de tip comunist, cu avantajele economice ale capitalismului.

Dupa 25 de ani in care chinezii de rand au fost mai degraba preocupati sa se imbogateasca, urmand celebrul dicton al lui Guizot, a venit vremea in care unii dintre ei se indoiesc in privinta corectitudinii alegerii facute si cer partidului si statului sa intervina pentru a micsora inegalitatile aparute in sanul societatii.

De fapt, problema majora in fata careia este pusa China este cea a sistemului sau politic monolit. Partidul unic comunist are pretentia ca reprezinta interesele tuturor chinezilor, indiferent de statutul lor social. Dupa avantul capitalist din ultimele decenii insa, societatea chineza s-a stratificat, iar interesele celor bogati, care invart afaceri de milioane de dolari, sunt flagrant diferite de cele ale muncitorilor sau ale taranilor saraci care traiesc la limita subzistentei. Multa vreme oficialii partidului s-au facut ca nu vad aceasta problema, ba chiar fostul presedinte chinez Jian Zemin a deschis larg poarta partidului pentru oamenii de afaceri prosperi.

In fata vociferarilor tot mai insistente venite din partea ideologilor partidului insa, actualul presedinte, Hu Jintao, a adoptat o atitudine mai precauta in privinta acceptarii celor bogati in partid.

De curand, o initiativa legislativa a autoritatilor, care urma sa garanteze dreptul de proprietate, a starnit reactii critice vehemente din partea intelectualilor de stanga. Unul din ce mai vizibili opozanti ai acestei legi a fost profesorul Gong Xiantan de la Facultatea de Drept a Universitatii din Beijing. El s-a referit la expertii care au redactat acea propunere legislativa ca la niste "sclavi care au copiat legile civile capitaliste", oferind astfel protectie egala "atat masinii unui om bogat, cat si ciomagului unui cersetor". Gong s-a declarat socat de faptul ca in noul text de lege nu mai apare formula "proprietatea socialista este inviolabila", care era odinioara un principiu sacrosanct in China lui Mao.

Desi aceasta lege urma sa fie adoptata la Congresul National Popular de anul acesta, in fata opozitiei tot mai ferme, guvernantii comunisti au dat inapoi si au scos initiativa de pe ordinea de zi. In schimb, premierul Wen Jiabao s-a angajat in fata adunarii legislative sa micsoreze discrepantele dintre orase si sate si sa creeze in viitor "un nou mediu rural socialist", prin sporirea investitiilor statului in infrastructura din aceste zone . Wen a admis ca principala problema a Chinei este cea agrara si a promis ca autoritatile se vor implica mai mult in protejarea drepturilor taranilor si in prevenirea abuzurilor impotriva acestora. El a exclus totusi posibilitatea de a renunta la proprietatea colectiva asupra terenurilor agrare, spunand ca actualul sistem este cel mai potrivit pentru tara sa.

Cea mai asteptata declaratie a liderului comunist in mediile de afaceri occidentale a fost fara indoiala cea legata de o eventuala reevaluare a yuanului. Wen a spus ca anul acesta nu vor exista reevaluari "surpriza" si ca autoritatile vor mentine actuala practica monetara de fluctuatie controlata in cadrul unei bande (crawling peg), ceea ce exclude schimbarile bruste de curs. Chiar si asa, in ultimele zile yuanul s-a apreciat in ritm sustinut fata de dolarul SUA, indeosebi dupa publicarea datelor cu privire la nivelul record al deficitului comercial american. Washingtonul acuza de multa vreme Beijingul ca-si mentine moneda la un nivel artificial subevaluat tocmai pentru a stimula exporturile, inhiband in acelasi timp importurile de produse occidentale.

Ca de obicei insa, adevarul este undeva la mijloc. China are intr-adevar un surplus comercial, insa acesta este mult mai mic decat se crede, mai ales ca este dependenta aproape in totalitate de importurile de produse energetice. De asemenea, trebuie remarcat ca spre deosebire de miturile larg raspandite despre dezvoltarea Chinei bazata in principal pe export, in fapt expansiunea pietei interne a fost cea care a sustinut cresterea economica. In urmatorii ani este de asteptat ca pe masura ce puterea de cumparare a chinezilor va creste, si apetenta lor pentru bunuri de calitate superioara provenite din import sa sporeasca pe masura. De fapt, cererea tot mai mare de materii prime a Chinei si a altor economii emergente este cea care impinge preturile acestora tot mai sus.

Ramane de vazut daca Beijingul va putea sa armonizeze si pe viitor cresterea economica spectaculoasa cu fireasca stratificare sociala si cresterea tensiunilor intre diferitele grupuri de interese.

Exista cateva voci care afirma ca un an hotarator pentru evolutia politica a Chinei va fi 2008, atunci cand Beijingul va organiza Jocurile Olimpice de vara, ceea ce va insemna un mare aflux de turisti straini, indeosebi occidentali. Deschiderea pe care aceasta olimpiada o va provoca ar putea duce in timp la aparitia unor revendicari democratice tot mai pronuntate. Acesti analisti citeaza situatia comparabila a Coreei de Sud dupa 1988, data la care a fost organizata Olimpiada de la Seul.

Venita tot dupa o perioada de crestere economica spectaculoasa, insa condusa de un regim dictatorial, Coreea de Sud a pasit ulterior pe calea democratiei.
O campanie Ziarul Financiar Banca Transilvania și Vodafone