Si le-a spus: cresteti si inmultiti-va

Pastravarul din Roscani, un sat pitoresc de munte din comuna Dobra, judetul Hunedoara, are in grija o afacere de miliarde. Printr-o inovatie gandita de specialistul piscicol Ionel Bocseri, productia de pastravi a crescut de aproape patru ori intr-un singur an: anul trecut, incasarile pastravariei au depasit 1,5 miliarde de lei.

Traieste impreuna cu familia, in mijlocul muntilor, pe valea unui parau si de 24 de ani nu si-a luat concediu. Ionel Bocseri este angajat al Ocolului Silvic Dobra, care detine pastravaria din Roscani. Omul stie absolut totul despre pastravi; ar putea vorbi despre ei ore in sir. "In '78 am terminat Liceul Silvic din Timisoara, iar apoi am facut cursul de pastravar. In 1980 am fost repartizat la pastravaria din Luncani, judetul Timis, unde am ramas pana in 1987, cand am venit aici", povesteste, pe scurt, Ionel Bocseri. De atunci nu si-a mai luat concediu, fiindca cu pastravii nu-i de joaca. Trebuie sa fii zi de zi langa ei. Sa-i ingrijesti, dar sa-i si pazesti cu strasnicie, deoarece carnea de pastrav este cautata atat de om, cat si de salbaticiuni.

15 tone intr-un an

Cand a venit la pastravaria din Roscani, aceasta era proiectata sa produca maxim 4 tone de peste pe an. Anul trecut, Ionel Bocseri a cerut o aprobare pentru a face o inovatie care ar fi dublat productia. Ocolul Silvic a decis sa-i dea mana libera, iar surpriza a fost de proportii. Pana si pastravarul a ramas uimit de rezultatele obtinute. Productia de pastrav a depasit estimarile tuturor, ajungand la 15 tone intr-un singur an. "Am mai construit trei bazine pentru puiet, iar pe cele mari le-am lasat doar pentru pastravii adulti", spune, cu mandrie, specialistul in pastravi.

Ce a realizat Ionel Bocseri la pastravarie l-ar face invidios chiar si pe un inginer constructor. Bazinele vechi, in care inoata pastravii mari, se afla pe un teren plan, la baza muntelui. La vreo doua sute de metri mai sus izvoraste paraul care alimenteaza in permanenta pastravaria. Bazinele noi, pentru puiet, au fost construite cam la jumatatea distantei dintre izvor si bazinele vechi.

Cresterea productiei a avut si un dezavantaj: devenise foarte obositor sa transporte pestii cu galeata, din bazinele noi in cele vechi, in momentul in care acestia ajungeau la maturitate. Asa ca a mai facut o inovatie: a construit un fel de tobogan intre bazinele de sus si cele de jos pe care, atunci cand trebuie, pastravii sunt mutati fara prea mult efort. Trebuie deschisa doar o trapa a bazinului care elibereaza apa si, o data cu ea, pestii.

Un peste cu cautare

Aproape ca nu trece o zi fara ca pastravarul din Roscani sa primeasca vizitatori dornici de pastrav proaspat. "Pastravul trebuie gatit imediat dupa ce a fost prins. Asa e mai gustos. Prin congelare isi mai pierde din calitati. De aceea vine lumea sa cumpere direct din pastravarie", explica specialistul. Un kilogram de pastrav proaspat costa 120.000 de lei, iar in magazine, congelat, ajunge cu cateva zeci de mii de lei mai scump. Anul trecut, pestii de la Roscani au adus incasari de peste un miliard si jumatate de lei.

La acestea se mai adauga si afacerea cu icre, care se vand cu 600.000 de lei kilogramul. Au intre 3 si 6 mm in diametru si sunt cautate pentru gustul deosebit. "Pe vremea lui Ceausescu, icrele de pastrav erau toxice. Acum sunt bune si chiar foarte cautate", spune razand pastravarul, amintindu-si de zvonul hilar care a fost lansat pentru a nu afecta exportul cu astfel de produse.

Bocseri stie ca nu doar oamenii sunt amatori de carne de pastrav, ci si animalele. "Vulpile mai dau tarcoale pastravariei. S-a intamplat sa gasesc intr-o dimineata una inecata in bazin", spune Ionel Bocseri.

Icrele daneze

In pastravaria din Roscani cresc doua soiuri de pastravi: cel indigen, pentru repopularea paraielor patriei, si pastravul-curcubeu, originar din Danemarca, pentru comercializare. Diferenta esentiala dintre cele doua specii este ca pastravul indigen are o crestere mai lenta si este mai mic decat cel curcubeu. Ionel Bocseri primeste o data pe an intre 50.000 si 100.000 de icre din Danemarca, la pretul de 550 de lei bucata. Acestea sunt puse in incubator, intr-o sala special amenajata cu ligheane patrate pe post de bazine, in care, la fel ca in bazinele mari, apa de izvor curge in permanenta.

Dupa 40 de zile, pastravii eclozeaza si timp de 20 de zile puietul se hraneste din sacul vitelin. In acest timp, pastravarul face o munca de chinez batran: zi de zi, toate cojile si icrele moarte trebuie scoase din apa pentru a nu le altera si pe cele bune si pentru a nu sufoca pestii minusculi.

Cand sacul vitelin dispare, pestisorii sunt mutati afara, in niste bazine mici, de tranzit, unde stau pana cand ajung sa cantareasca jumatate de gram. Apoi sunt mutati in bazinele de puiet, dupa care, prin tobogan, ajung in bazinele mari.

Mulsul pestilor

Pastravarul se considera un om norocos cu asa o meserie curata, care insa, ca oricare alta, are si dezavantaje. Cel mai neplacut este faptul ca trebuie sa stea foarte mult cu mainile in apa de izvor, a carei temperatura nu depaseste 10 grade Celsius.

Fiindca pastravii nu se inmultesc in captivitate, in fiecare an, la sfarsitul lunii octombrie, pastravarul incepe sa recolteze icre de pe femelele de pastrav indigene, pentru a produce puiet cu care vor fi repopulate paraiele. In primul rand se sorteaza masculii si femelele, iar apoi se delimiteaza in bazin grupuri de circa o suta de bucati. Apoi, una cate una, femelele sunt mulse de icre. Pentru aceasta operatiune este nevoi de doua persoane: una pentru a tine pestele cu un prosop, iar a doua pentru a-i apasa burta. Icrele a doua femele se amesteca cu laptii unui mascul, cu ajutorul unei pene de gasca. Dupa 20 de minute, icrele se spala de lapti si sunt puse in incubator. In perioada de recolta, prin mainile pastravarului trec zilnic cateva sute de pesti.

Viitorul pastravariei

Pentru oraseanul care ajunge la pastravaria din Roscani, prima impresie este ca pastravarul traieste un permanent concediu. Cabana in care locuieste, pastravaria incadrata de munti, aerul curat, toate imbie la odihna si gratar de peste. Cateva ore petrecute acolo ii schimba insa radical viziunea. Este de munca de dimineata pana seara si chiar daca se intinde la povesti, Ionel Bocseri nu se opreste din lucru. Care e jumatatea plina a paharului? Pastravarul raspunde glumind: "Dupa o zi de lucru, pastravii macar nu trebuie spalati".

Ce se va intampla cu afacerea dupa ce Bocseri va iesi la pensie? Adrian Bocseri, fiul pastravarului de la Roscani, a absolvit si el Liceul Silvic din Timisoara. "Sper sa ma angajez si eu aici, la pastravarie, fiindca asta stiu sa fac si asta imi place", spune tanarul care a furat meseria de la tatal sau.