Unora le prinde bine Postul Mare

In Primaria Timisoara este cunoscut sub numele de Ioan Cojocari si ocupa de peste un deceniu ani functia de secretar. In judet insa, toata lumea il stie insa drept mare proprietar de oi. Dupa 11 ani de oierit, tot ce atinge el se transforma in bani; detine jumatate din mioarele satului Sustra, care ii asigura un venit de peste o mie de euro pe luna. Anul trecut a vandut in preajma Pastelui peste 300 de miei, ceea ce a insemnat un castig de aproximativ 300 de milioane de lei.
Multi sunt tentati sa creada ca Ioan Cojocari este un om instarit, pentru ca ar inchide ochii la unele afaceri necurate carora le-ar da o acoperire legala. In realitate, bunastarea lui si a familiei sale are o cu totul alta sursa, o afacere de care se ocupa inca inainte de a deveni unul din oamenii de baza ai Primariei Timisoara: cresterea ovinelor.
Absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti - sectia drept administrativ - promotia 1974, Ioan Cojocari a fost, timp de doi ani, secretarul Consiliului Popular din Topolovatu Mare iar apoi, pana in 1980, inspector pe probleme de administratie publica locala la Consiliul Popular al Judetului Timis. In perioada 1980-1990 a fost consilier juridic la aceeasi institutie, iar intre 1990 si 1992 a ocupat functia de sef birou administratie locala la Prefectura Timis. Din 1992 este secretarul Primariei Timisoara.
"M-am ferit sa-mi fac firme in oras, sa nu poata nimeni sa ma acuze ca as profita de favoruri datorita functiei pe care o am. Oile de la Sustra insa nu au nici o legatura cu ceea ce fac la Primaria Timisoara", spune Ioan Cojocari.

Secretar cu 300 de oi
Sustra - sat care apartine de comuna Topolovatu Mare - este locul in care s-a nascut si a crescut Ioan Cojocari si coltul de pe lume de care se simte cel mai legat. "Parintii, bunicii, strabunicii, toti stramosii mei au stat in Sustra, socrii mei sunt tot acolo, cred ca sunt neam cu jumatate de sat. Sunt copil de la tara si niciodata nu m-am rupt de sat. Acolo toata lumea ma cunoaste sub numele de Nelu lu' Sangi", povesteste cel care vegheaza la aplicarea legii in primaria Timisoarei.
De cresterea oilor a inceput sa se ocupe inca din 1991, cand a primit 30 de oi de la tatal sau. "Tata era batran si nu se mai putea ingriji de ele, asa ca mi le-a dat mie. Incet-incet s-au inmultit, dupa doi ani am mai cumparat inca 70 de oi, iar prin 1994 avea deja cam 150 de capete. Acum am in jur de 300-350 de oi, cam jumatate din numarul oilor satului", afirma intaiul oier al Sustrei.
Cele mai multe, de rasa turcana si merinos, sunt inregistrate la Oficiul de Reproductie si Selectie a Animalelor (ORSA). Ele se afla in grija ciobanului satului. "Ma duc si eu, la fiecare sfarsit de saptamana, sa vad de ele, si cand am timp, ma mai duc si in timpul saptamanii", spune secretarul Primariei Timisoara.

O afacere profitabila
Ioan Cojocari nu face un secret din faptul ca veniturile pe care le are din cresterea oilor sunt mai mult decat multumitoare. Numai in primavara trecuta a vandut peste 300 de miei, cei mai multi de Paste, ceea ce i-a adus, dintr-un foc, un venit de aproximativ 300 de milioane de lei. Ar mai fi si branza, conform intelegerii cu ciobanii revenindu-i noua kilograme pe cap de oaie, cantitate pe care o comercializeaza.
Desigur, afacerea presupune si cheltuieli. Pe hectarele de pamant ale parintilor si ale socrilor cultiva porumb pentru mioare, tot el este cel care trebuie sa le asigure fanul si alte furaje si plateste toate taxele prevazute de lege. Mai apar si necazuri, pe care tot el trebuie sa le rezolve: "Acuma mi-e fanul pe terminate, am un berbec bolnav, o oaie mi-a murit la fatare. In general sunt insa multumit, pot spune ca oile imi aduc un venit de aproximativ 1.200 de euro pe luna". 
Patronul crede ca numarul de oi pe care il are in prezent e suficient si e multumit de felul in care-i merge afacerea, chiar daca, de-a lungul anilor, au fost mai multe scandaluri din cauza pasunilor din marginea Timisoarei si multi l-au acuzat ca e in cardasie cu ciobanii.

Mieii albi sunt mai rentabili
Oaia preferata a secretarului Cojocari este Sultana, singura careia i-a pus si un clopotel. "E aratoasa si e un fel de sef acolo - e prima la toate, intotdeauna in fruntea turmei. In general, berbecii conduc turma, dar ea iese mereu in evidenta. Acuma e deja cam batrana, a implinit patru ani", povesteste patronul.
Cele mai multe oi ale lui Ioan Cojocari sunt albe, dar printre ele s-au ratacit si cateva mioare si miei negri. Din cauza superstitiilor, ciobanii nu prea vad bine ovinele negre; nici cojoacele nu se fac din blana neagra, singura exceptie fiind astrahanul.
Ciobanii mai spun ca nici mieii vii care se duc la piata de Pasti nu trebuie sa fie negri, pentru ca nu au trecere la cumparatori, probabil din cauza superstitiilor legate de culoarea neagra. Au trecere in schimb mieii albi, mai ales de Pastele catolic, cand secretarul Primariei obtine un venit frumusel din exportul de miei in Italia.

Exporturile de ovine in 2002: 1,7 milioane de capete
Despre afacerile cu oi si miei se vorbeste destul de rar in presa de la noi. De Paste predomina stirile despre pretul mieilor si despre controalele sanitar-veterinare din piete; la inceputul cate unui an apar stiri despre contingentele de export pentru ovine si caprine convenite cu Uniunea Europeana, si cam atat. Exista si o organizatie a intreprinzatorilor din domeniu, Patronatul Crescatorilor si Exportatorilor Romani de Ovine, care include 28 de firme private si care sustine ca anul trecut a exportat 1,4 milioane de ovine din cele 1,7 milioane exportate in total de Romania. Recent, dorinta ziarelor de a studia impactul economic al razboiului din Irak sub toate aspectele a produs stirile despre ciobanii din diverse zone ale tarii care sustin ca pierd zeci de miliarde de lei din cauza razboiului, fiindca principalii lor clienti pentru carne si lana erau comerciantii de origine araba. Mai putin se vorbeste insa despre afacerile cu ovine ca temei al averii unui anume intreprinzator; cand e vorba de rentabilitatea unei ferme sau a unei exploatatii zootehnice oarecare, e mai probabil sa apara articole despre afacerile de succes cu struti sau cu prepelite decat despre cele cu oi si miei.