Pentru lumea politica, cea mai interesanta constatare a barometrului CURS pentru octombrie-noiembrie 2001 mi se pare majoritatea de 54% care se pronunta pentru un sistem bipartid in Romania (un partid la putere si altul in opozitie).
Este practicat cu succes in America, dar intr-o forma adaptata si in Marea Britanie sau Germania. Poate ca nu suntem destul de dezvoltati pentru asa ceva, dar ideea merita explorata. Cum sa fie profilata aceasta diviziune?
De curand a avut loc o dezbatere aprinsa pe tema Dreapta politica - prezent si viitor. Dupa parerea mea, in Romania dreapta are un viitor, dar nu un prezent. Revolutia din decembrie '89 a pornit cu stangul.
Nu era solutia normala, deoarece sarcina istorica era construirea capitalismului si asta este o treaba de centru-dreapta.
Mi-am dat seama de aceasta anomalie istorica si am inceput sa militez pentru un guvern de centru-dreapta. In 1996 n-a iesit pasenta, ci o coalitie care s-a intalnit la centru si n-a avut putere sa treaca la reforma societatii.
Acum, imi dau seama ca o ciocnire doctrinara dreapta-stanga in Romania nu are rost. La ordinea zilei ramane tranzitia spre capitalism, mult intarziata dupa '89, iar aceasta s-a facut si se face numai sub presiunea factorilor externi.
Romanii nu se dau in vant dupa capitalism si nici nu poti sa-i blamezi pentru asta, deoarece ei au cunoscut numai relele capitalismului - somaj, inflatie, recesiune. Abia in 2000 a inceput sa miste productia, iar in 2001 a inceput sa urce si PIB-ul. Dar grosul populatiei traieste rau - sub pragul saraciei.
La dezbaterea despre soarta dreptei, Valeriu Stoica a argumentat ca se simte nevoia unui puternic partid de dreapta, dar Varujan Vosganian nu agreeaza unificarea cu PNL si face teoria dreptei (specialite de la maison), iar Constantin Dudu Ionescu crede ca nu pot fi bagate in aceeasi structura de partid crestin-democratia, liberalismul si conservatorismul.
Adevarul este ca aceste distinctii doctrinare vor avea sens numai dupa ce vom avea o economie de piata functionala si un sistem capitalist. Pe nisipurile miscatoare de azi nu se poate construi un proiect ideologic viabil si stabil.
Desigur, orice calcul electoral in prezent pare prematur. Pana in 2004 multe se pot intampla. Deocamdata, cota electorala a PSD este covarsitoare - peste 60% - ceea ce se datoreste mai mult succeselor externe decat rezultatelor interne. Ce i se poate opune acestui mastodont?
Fragmentarea actuala a partidelor cu inclinatii de dreapta nu promite nimic bun in 2004.
Nici unul din partidele din afara Parlamentului nu poate spera sa revina in joc daca merge pe cont propriu in alegeri, PNL dispune de 10% in sondaje, iar daca sub aripa lui s-ar strange toate fortele de dreapta, cota ar putea creste sensibil.
In ce priveste Partidul Democrat, Traian Basescu beneficiaza de o popularitate personala mare in batalia pentru Cotroceni, dar - asa cum constata recent Basescu la conferinta organului de conducere - ea s-a revarsat asupra PD doar cu 2-3 procente in plus.
Pe scurt, in Romania nu exista conditii prielnice pentru acel sistem bipartid la care nazuiesc 54% din romani. Tradus in termenii realitatii politice romanesti, singura concluzie care se impune ca un pas spre acest ideal este unificarea si centralizarea fortelor democratice din opozitie.
Dupa parerea mea, sansele acestor forte democratice in batalia electorala din 2004 depind de doua conditii principale:
1) Daca PSD nu reuseste pana atunci sa traduca succesele politicii sale externe intr-o sensibila imbunatatire a nivelului de trai al populatiei;
2) Daca toate fortele politice cu tendinte de dreapta se unesc sub umbrela PNL, dar nici asta nu-i de ajuns deoarece pentru a constitui o alternativa credibila a guvernarii PSD, se impune si un cartel electoral cu Partidul Democrat.
Aceasta ar mari cota electorala a cartelului PNL-PD, desi ramane problematic daca s-ar ridica pana la stacheta majoritatii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
