Străinii, în cea mai mare parte grupuri bancare, deţineau la sfârşitul lunii septembrie depozite pe termen mediu şi lung deschise la băncile locale de 6,1 mld. euro, adică minimul ultimilor cinci ani. Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut depozitele sunt mai mici cu 600 mil. euro, potrivit BNR. Doar pe parcursul lunii septembrie au ieşit din aceste depozite 270 mil. euro.
Depozitele nerezidenţilor marcaseră o scădere de circa 2 miliarde de euro pe parcursul anilor 2012 şi 2013, dar fenomenul se temperase în prima jumătate din acest an, chiar cu o creştere uşoară faţă de nivelul din decembrie.
Situaţia a devenit însă mult mai volatilă începând din vară, cu o scădere lunară de 270 milioane de euro în iunie, urmată de o creştere în iulie şi apoi de un nou minus în august şi septembrie. Aceasta arată că situaţia nu este în niciun caz aproape să se stabilizeze.
Declinul depozitelor atrase de la nerezidenţi vine pe fondul unui proces mai amplu de dezintermediere financiară, al cărui rezultat a fost reducerea cu 9 mld. euro într-un interval de cinci ani a liniilor de finanţare primite de subsidiarele băncilor străine de la acţionari. Băncile mai au linii de finanţare de 13 mld. euro.
Liniile de finanţare de la băncile-mamă au reprezentat principala formă de susţinere a vânzărilor de credite în perioada de boom economic, dar în ultimii ani grupurile străine, confruntate cu cerinţe de capital şi reglementări mai aspre, au pus o presiune tot mai mare pe subsidiarele locale, forţate să se bazeze mai mult pe fonduri atrase de la clientelă.
Fondurile atrase de la clienţii persoane fizice, cea mai stabilă formă de finanţare locală pentru bănci, au crescut cu echivalentul a 2 mld. euro pe an între 2009 şi 2013, dar în ultima perioadă ritmul de creştere a încetinit, astfel că apare întrebarea în ce măsură vor avea băncile resurse suficiente pentru a susţine o eventuală revigorare a creditării.
Specialiştii BNR atrăgeau atenţia în ultimul raport de stabilitate financiară că băncile au rezerve de capital şi lichiditate suficiente pentru a face faţă unor eventuale şocuri din economie, dar trebuie să intensifice activitatea de creditare, să-şi cureţe portofoliile de credite neperformante şi să prevină scăderi abrupte ale bilanţurilor prin repatrierea liniilor de finanţare de la băncile-mamă.
Totuşi, este exclusă o evaporare peste noapte a depozitelor nerezidenţilor datorită maturităţilor mai lungi. Cele mai afectate de procesul de dezintermediere sunt finanţările acordate pe termen scurt, dar şi aici rezervele minime obligatorii la pasivele în valută, care se află încă la un nivel ridicat comparativ cu alte ţări europene, acţionează ca o frână.
Depozitele pe termen mediu şi lung, care ajunseseră la un vârf de 8,6 mld. euro în 2011, au reprezentat în primii ani de criză o formă de finanţare prin care băncile şi-au susţinut filialele locale.
