Potentialul de creştere economică al României este acum de 3,5-4%, având în vedere nivelul actual de dezvoltare, iar ideea că PIB-ul ar putea creşte cu 7% este un mit care trebuie combătut, este de părere Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, prezent la conferinţa „Drumul României spre Excelenţă prin aderarea la Elita OECD, organizată de Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).
”O tară high income, cum este clasificată România de OECD, nu mai poate creşte cu 5-7% oricât am vrea. Ce era posibil din 2001 în 2010, creşteri de 5-6%, erau posibile la nivel nostru de atunci de dezvoltare. Din 2010 în 2020 era posibil să creştem cu 4,5-5%. Acum potentialul este 3,5-4%. Nu se întelege acest lucru şi se ia ca un dat că trebuie să creştem cu 7%”.
La întrebarea ”De ce nu poate creşte România cu 5-6%?”, Valentin Lazea a mentionat cei trei factori care compun PIB-ul potential: capitalul, forta de muncă şi productivitatea.
”La factorul fortă de muncă avem probleme imense pe zona de demografie, educatie, participare a fortei de muncă, migratie. Forta de muncă este foare limitată. Poti avea capital şi activitate crescută, dar esti limitat de acest factor. Principala problemă a angajatorului român astăzi este că trebuie să plătească mai multi bani decât produce muncitorul respectiv. Ideea că România poate creşte cu orice ritm este un fals.”.
Valentin Lazea a amintit că la nivelului de dezvoltare economică, România este nivelul 4, high income country. Sunt 34 din cele 38 de state membre OCDE la acest nivel. Din 38 de ţări, doar 21 sunt democraţii depline, iar 15 sunt democraţii imperfecte, în această categorie intrând şi România, Polonia, Cehia, Ungaria, şi două state au regim hibrid, Mexic şi Turcia.
Cum ar performa România dacă ar fi membru al organizaţiei de mâine?
La inflaţie, dacă am intra luna aceasta, noi am fi pe locul 4 din coadă. O mai mare inflaţie decât noi au la nivelul lunii trecute Turcia, 68%, Columbia, 7,4%, şi, surprinzător, Islanda, 6,8%. Deci, am fi a patra din coadă. Nici nu e chiar foarte rău, dacă mă întrebaţi pe mine.
La deficitul bugetar, prognoza revistei The Economist spune că un singur stat va avea anul acesta un deficit de peste 6%, SUA, 6,1%. România ar fi mână în mână cu Statele Unite pe ultimul loc în cadrul OCDE cu deficitul bugetar în acest an. Mai rău decât Turcia, care ar avea un deficit de 4,6% din PIB, mai rău decât Columbia, deficit 5,1%, mai rău decât Mexic, deficit 4,7%.
La deficitul de cont curent, România ar fi pe ultimul loc departe, cu 6,5%. Turcia are 3%, Columbia 3,1%, Polonia, Ungaria, Cehia au surplus.
La creşterea economică, România sta bine, fiind în grupul fruntaş cu 2,5%, întrecută doar de Turcia, cu 4%.
”Căror fapte se datorează aceste poziţii periferice în ceea ce priveşte macroeconomia. Eu cred că ele se datorează unor mituri urbane care au adus România în acest stadiu. Mituri urbane pe care le împărtăşeşte şi mediul politic, şi presa, şi clasa antreprenorială, şi angajaţii, toată lumea. Iar cine vorbeşte contra lor e catalogat duşmanul naţiunii în secunda doi. O să spun trei astfel de mituri urbane”, a spus Valentin Lazea
Care sunt cele trei mituri
Mitul numărul 1: creşterea economică trebuie să fie cât mai mare, dacă se poate peste potenţialul de creştere, chiar dacă acest fapt echivalează cu creşterea inflaţiei. Sunt mulţi patroni care spun: dacă nu creşte businessul nostru cu peste 6% nici nu ne interesează să ne sculăm din pat dimineaţa. Cei care afirmă astfel de lucruri - şi sunt enorm de mulţi cei care afirmă şi nu sunt contracaraţi din păcate de analiştii financiar bancari - nu ţin cont de două lucruri. Primul lucru este imposibilitatea matematică. O dublare a PIB-ului în decurs de 10 ani ar presupune o creştere medie anuală cu 7%. Cu 7% poate să crească România? Al doilea lucru de care nu se ţine cont când se vorbeşte de creşteri oricât de mari este că, cu cât o ţară creşte ca şi PIB per capita, cu atât ea se apropie de ceea ce se cheamă frontiera posibilităţilor de producţie.
O tară high income, cum este clasificată România de OECD, nu mai poate creşte cu 5-7% oricât am vrea. Ce era posibil din 2001 în 2010, creşteri de 5-6%, erau posibile la nivel nostru de atunci de dezvoltare. Din 2010 în 2020 era posibil să creştem cu 4,5-5%. Acum potentialul este 3,5-4%. Nu se întelege acest lucru şi se ia ca un dat că trebuie să creştem cu 7%”.
De ce nu poate creşte România cu 5-6%? Cei trei factori care compun PIB-ul potential sunt capitalul, forta de muncă şi productivitatea. La factorul fortă de muncă avem probleme imense pe zona de demografie, educatie, participare a fortei de muncă, migratie. Forta de muncă este foare limitată. Poti avea capital şi activitate crescută, dar esti limitat de acest factor. Principala problemă a angajatorului român astăzi este că trebuie să plătească mai multi bani decât produce muncitorul respectiv. Ideea că România poate creşte cu orice ritm este un fals
Al doilea mit urban este acela conform căruia deficitul bugetar nu contează, pentru că avem bani europeni la dispoziţie. Însă banii europeni se înregistrează atât pe partea de cheltuieli bugetare, cât şi la venituri. Dacă scoatem fondurile europene, veniturile bugetare sunt 27% din PIB şi cheltuielile unt 33%, deficit 6%. Dacă luăm banii europeni în calcul, veniturile bugetare sunt 33% din PIB, iar cheltuielile 39%, deficitul tot 6%.
Al treilea mit se referă la modelul de creştere economică bazat pe consum şi nu pe export, cum au Cehia, Polonia şi Ungaria. În România, 80% din PIB e consum. Cum ar fi ca acest model lăuda de consumerism ar fi mai moderat şi am avea 75% consum, iar 5% să meargă în exporturi. Exportul net ar coborî la -1%.
