Burse - Fonduri mutuale

Ridicarea pragului la SIF-uri la 5%, primul pas către privatizarea reală a activelor de 1,5 mld. €

Ridicarea pragului la SIF-uri la 5%, primul pas către privatizarea reală a activelor de 1,5 mld. €

Autor: Andrei Chirileasa

09.11.2011, 00:08 2089

Votul favorabil al Comisiei de buget şi finanţe din Camera Deputaţilor asu­pra proiectului de ridi­care a pragului la SIF-uri re­prezintă primul pas realizat după aproape doi ani pentru majorarea limitei de deţinere la 5%.

Acest proiect, care a fost primit cu mult entuziasm de investitori în iunie 2009, când a fost iniţiat, ar putea fi mo­torul schimbării la faţă a SIF-urilor după 16 ani în care aceste companii au fost administrate aproape discreţionar de o mână de oameni, care nu s-au gân­dit de fiecare dată la interesele acţio­narilor pe care-i reprezintă.

Toţi cei care au bani pe bursă, de la micii investitori până la brokeri şi mari fon­duri de investiţii, cer de ani de zile intra­rea în normalitate, adică să li se res­pecte drepturile şi să li se dea posibi­li­tatea să se implice în conducerea SIF-urilor şi să decidă asupra dividen­de­lor distribuite. Pragul de 1% aplicat şi inter­pretat după propriile interese ale administratorilor SIF a limitat până acum accesul investitorilor privaţi în consiliile de administraţie şi a îm­pie­dicat în numeroase rânduri acţionarii să se pronunţe asupra unor decizii im­portante, precum valorificarea par­ticipaţiilor deţinute la BCR.

Cu toate astea, acum când proiec­tul a revenit în atenţia parlamentarilor, reacţia investitorilor a fost mai curând ti­midă. Acţiunile SIF-urilor au crescut ieri cu 3-7%, mult mai puţin decât o făceau în toamna lui 2009, când pro­iectul intra pentru prima dată în dez­baterea Senatului şi fiecare aviz fa­vo­rabil era însoţit de creşteri de 15% pe zi.

O explicaţie ar fi că după doi ani de aşteptări investitorii nu mai cred în miracole şi aşteaptă decizia finală a Camerei Deputaţilor, care va hotărî soarta acestui proiect.

"Sper ca măcar de această dată să se tranşeze chestiunea cu pragul la SIF-uri, pentru că în fiecare an au fost discuţii de genul acesta. Având în vedere experienţele precedente, eu sunt reti­cent până nu văd că se întâmplă. Creş­te­rile recuperează o parte din pierderile pre­cedente, dar nu ceva spectaculos să re­vină pe un trend ascendent. Dacă tre­ce şi de Camera Deputaţilor, s-ar putea să mai crească vreo 5-10%, iar dacă nu, se vor întoarce de unde au plecat", este de părere Rareş Nilaş, directorul ge­ne­ral al firmei de brokeraj BT Securities.

O altă explicaţie vine din evoluţia sla­bă a bursei din acest an, care a înde­păr­tat un număr mare de investitori, atât locali cât şi străini. În ultimele trei luni, unele SIF-uri au pierdut şi peste 20% din valoare, iar evoluţia generală a pieţelor internaţionale, marcată de criza datoriilor statelor europene, nu oferă deocamdată motive de optimism.

De ce nu vor investitorii prag la SIF-uri?

În prezent, legea pieţei de capital spune că niciun investitor nu poate deţi­ne mai mult de 1% din acţiunile unei SIF. Această limită de 1% se apli­că şi gru­purilor de investitori dacă se do­ve­deş­te că aceştia acţionează în mod con­cer­tat, adică au o strategie comună şi vo­tează la fel în toate chestiunile lega­te de SIF. Aceste prevederi au făcut ca până acum acţionarii SIF-uri­lor să nu-şi poată exercita toate dreptu­rile legale. De exemplu, când mai multe fonduri de investiţii s-au aliat şi au cerut majorarea dividendelor sau au solicitat consiliilor de adminis­tra­ţie ale SIF să con­voace Adu­­narea Ge­nerală a Acţio­na­rilor (AGA) pen­tru a pune în dis­cuţie lis­tarea BCR, unii preşedinţi de SIF nu le-au acceptat propunerile sau, dacă le-au acceptat, le-au sus­pendat ulterior votu­rile în AGA pe motiv că ar fi acţionat în mod concertat.

În timp ce fondurile de investiţii au respectat legea, unii investitori locali au cumpărat prin diverse firme şi vehicule pachete mari de acţiuni şi astfel unele SIF-uri au ajuns sub influenţa unor personaje controversate precum Dinel Staicu sau Cătălin Chelu.

Altele au rămas de 16 ani sub controlul aceloraşi preşedinţi care fuseseră numiţi în 1995, la înfiinţarea SIF-urilor, cu sprijin politic. Aceştia au avut încă de la început unele dintre cele mai valoroase active din România: pachete de câte 6% din BCR şi 5% din BRD, participaţii majoritare la compa­nii importante din industria hotelieră, tex­tilă şi din industria de maşini şi echi­pa­mente. O avere uriaşă de care au dis­pus aşa cum au considerat şi nu întot­deauna în acord cu voinţa acţionarilor.

Cel mai recent exemplu priveşte participaţiile deţinute la BCR, cele mai valoroase active ale SIF. La privati­za­rea băncii, în 2006, statul le-a oferit SIF-uri­lor posibilitatea să ceară listarea BCR la bursă în termen de trei ani şi o serie de pârghii prin care să-şi apere drepturile în faţa austriecilor de la Erste. SIF-urile au renunţat însă foarte uşor la acest drept în 2009, când au ac­cep­tat amânarea listării, iar în acest an au fost practic strânse cu uşa de Erste să-şi vândă participaţiile la BCR în condiţii care i-au nemulţumit pe mulţi acţionari.

Cu toate astea, puţinele schimbări care au avut loc în consiliile de admi­nis­traţie ale SIF-urilor au avut loc în ur­ma unor conflicte interne, între dife­rite grupuri de interese, şi foarte puţini investitori din afară au putut intra în aceste consilii.

"Credem că acest prag de 5% ar sa­tis­face drepturile corporative ale celor care şi-au investit propriii bani în aceste companii şi nu pe ale acelor vechi conducători care de 16 ani conduc ca pe propriile lor moşii aceste SIF-uri", a declarat luni senatorul Ovidiu Marian, unul dintre iniţiatorii proiectului, la începerea dezbaterii proiectului în comisia de buget şi finanţe.

Toate astea au făcut ca în prezent SIF-urile să fie evaluate pe Bursă la mai puţin de jumătate din valoarea activelor ra­portate oficial. De exemplu, SIF Banat-Crişana (SIF1) are în prezent o ca­pi­talizare de 107 mil. euro, în con­di­ţiile în care activele se apropie de 300 mil. euro, discountul fiind de 64%. SIF Moldova (SIF2), care a avut în ultimii ani o politică de deschidere faţă de ac­ţio­nari, are în prezent cel mai mic discount, de 56%. Astfel, deşi toată lumea recunoaşte cât de valoroase sunt activele SIF-uri­lor, pragul de deţinere a reprezentat me­reu un factor negativ, care a tras în jos preţul lor pe bursă.

Ce se schimbă prin ridicarea pragului la 5%?

Ridicarea pragului de deţinere de la 1% la 5% va permite concentrarea ac­ţio­nariatului SIF-urilor şi va face posibil pe viitor ca investitorii să se implice mai mult în administrarea acestor societăţi, prin numirea de reprezentanţi în consiliile de admi­nistraţie.

SIF-urile ar deveni dintr-o dată mai inte­resante pentru fondurile de inves­tiţii străine, care vor avea posibilitatea să realizeze investiţii mai mari în aceste acţiuni. Dacă în acest moment un fond nu poate plasa mai mult de 6 mil. euro în cele cinci SIF-uri. Cu această sumă, cumpără câte 1% din fiecare. Unele fon­duri consideră că nici nu me­rită să intre pe o piaţă dacă nu pot face plasa­men­te de cel puţin 30-40 mil. euro, de­oarece cu cât investiţiile sunt mai mari, cu atât costurile de ad­mi­nis­trare a acestor participaţii se acoperă mai uşor.

Prin majorarea pragului la 5%, fon­du­rile vor putea plasa 30 mil. euro în SIF-uri.

Deja, unele fonduri care sunt mai vechi pe piaţă, precum East Capital sau Hyposwiss, au atins pragul de 1%.

La fel se întâmplă şi cu fondul ING Romanian Equity sau cu fondul de pensii al ING, care nu mai pot cumpăra acţiuni la SIF-uri deoarece au 1%. În condiţiile în care fondurile de pensii lo­ca­le devin tot mai mari, ele au nevoie de ac­ţiuni lichide în care să-şi plaseze banii, iar în lipsa unor listări noi, cum ar fi cele mult-promise ale companiilor din sec­torul energetic, acţiunile lichide sunt tot mai rare. Astfel, fondurile de pensii care administrează banii salariaţilor români ajung să investească în com­pa­nii din Germania, Franţa, Polonia sau Austria.

Pentru micii acţionari ai SIF-urilor, fap­tul că aceste fonduri pot cumpăra mai multe acţiuni înseamnă că va exista sus­ţinere pentru preţul acţiunilor, iar de­calajul dintre capitalizare şi valoarea ac­ti­velor se va reduce. Deci, potenţial pen­tru creşterea acţiunilor.

Ar fi de dorit ca odată ce inves­titorii în SIF-uri devin mai puternici, aceş­tia să se implice mai mult şi în ad­mi­nistrarea acestor companii. Să aducă know-how-ul lor de manageri de fon­duri locali sau internaţionali şi la SIF-uri, să le eficientizeze şi să le facă mai pro­fitabile. Deocamdată însă, implica­rea managerilor privaţi la SIF-uri este re­dusă. De exemplu, din cei nouă can­di­­daţi pentru un loc în consiliul de ad­mi­­nistraţie al SIF Moldova, majo­ri­ta­tea sunt din aceeaşi categorie cu pre­şe­dinţii SIF, adică oameni care au lucrat sau lu­crează în instituţii de stat şi care au beneficiat sau încă beneficiază de sprijin politic.

Poate că ridicarea pragului de deţi­ne­re de la 1% la 5% va aduce şi elibe­ra­rea SIF-urilor de sub controlul politic, pe care investitorii o aşteaptă de peste zece ani.



Istoria pragului la SIF-uri

Pragul de deţinere la SIF-uri a fost introdus la scurt timp după înfiinţare, cu justificarea că ar proteja interesele milioanelor de acţionari rezultaţi în urma programului de privatizare în masă al guvernului Văcăroiu şi ar împiedica preluarea activelor SIF de către anumite grupuri de interese. Nu este clar cine a propus acest prag. Iniţial, limita era de 0,1%. Preşedinţii SIF-urilor, numiţi politic, au devenit extrem de influenţi.

În 2005, Parlamentul a hotărât majorarea pragului de deţinere de la 0,1% la 1%, decizie care a determinat explozia acţiunilor SIF pe bursă. Preţul acţiunilor aproape s-a triplat pe parcursul acelui an. Ulterior, la presiunea şefilor SIF, a fost introdus un amendament care prevedea că pragul de 1% se aplică şi în cazul unui grup de investitori care acţionează în mod concertat. CNVM a lăsat consiliile de administraţie ale SIF să decidă care acţionari acţionează în mod concertat.

În iunie 2009, senatorul Ovidiu Marian împreună cu mai mulţi parlamentari atât de la putere, cât şi din opoziţie iniţiază un proiect de lege care prevede eliminarea pragului la SIF-uri. Iniţiativa a venit după ce investitorii au reclamat abuzuri din partea conducerilor SIF la adunările generale din aprilie 2009 când s-au ales membrii consiliilor de administraţie. Cel mai mare scandal a fost după AGA de la SIF Banat-Crişana (SIF1), unde un grup de investitori puternici, printre care şi Horia Ciorcilă de la Banca Transilvania, au încercat să schimbe consiliul controlat de Ioan Cuzman, dar nu au reuşit după ce preşedintele SIF1 a folosit pragul de deţinere împotriva lor.

Pe 11 noiembrie 2009, proiectul de lege a fost aprobat de Senat, însă cu amendamentul că pragul de deţinere nu va fi eliminat, ci majorat la 5%. Chiar şi aşa, acţiunile SIF-urilor au crescut puternic pe bursă. Proiectul s-a împotmolit însă în comisiile Camerei Deputaţilor, unde a fost blocat mai mult de un an şi jumătate.

Luni 7 noiembrie 2011, Comisia de buget şi finanţe din Camera Deputaţilor a aprobat raportul favorabil asupra proiectului de majorare a pragului la SIF-uri. Acesta urmează să fie dezbătut în plen.

AFACERI DE LA ZERO