In 1993, Paul Saffo a publicat in revista Wired o interesanta paralela intre curentul literar promovat de beatniks in anii 50 si noua linie a SF-ului afirmata la jumatatea anilor 80 sub denumirea de cyberpunk. Ducand mai departe teza larg acceptata ca "generatia beat" a reprezentat samanta unei contra-culturi ce avea sa infloreasca in anii 60 sub forma miscarii hippy, Saffo avanseaza ipoteza ca cyberpunk va reverbera intr-o noua contra-cultura de larga raspandire, care va influenta la randul ei societatea in ansamblul ei.
Dupa mai mult de un deceniu, pare ciudat cum de Paul Saffo nu a parut sa identifice pe hackeri ca promotorii acestei noi miscari, desi inca din 1984 Steven Levy identificase in hackeri "eroii revolutiei informatice" si schitase in linii mari sub-cultura ce-i caracteriza, iar Bruce Sterling - un notoriu exponent al curentului cyberpunk - publicase in 1992 cartea The Hacker Crackdown, o cronica a primelor confruntari dintre hackeri si autoritatile americane pornite sa combata asa-numitele "crime informatice". De altfel exista la acea data o intreaga literatura dedicata studiului acestei exotice culturi.
Explicatia poate fi doar una. Hackerii vremii erau inca cantonati in limitele unor profesii - in speta informaticienii, cu precadere programatorii - si desi dezvoltasera unele elemente culturale proprii (de pilda jargonul specific) nu pareau capabili sa antreneze mase largi si nici nu pareau dispusi sa se aventureze in sfera contestatara. Sa nu uitam ca termenul de comparatie folosit, miscarea hippy, isi insusise o adevarata ideologie care a alimentat un spirit contestatar de factura radicala, chiar daca s-a manifestat diferit de-o parte si de alta a Atlanticului. In vreme ce varianta americana miza pe non-violenta pentru a contesta intregul mod de viata al vremii si activau pe o singura cauza politica (incetarea razboiului din Vietnam), in Europa miscarea o capatat un caracter mult mai militant si politizat, culminand cu miscarile studentesti din 1968. De-o parte un guru indian vorbind linistit multimii de la Woodstock, de cealalta Jean-Paul Sartre cu porta-vocea pe baricadele Parisului... Parea cu siguranta o gluma sa asezi hackerul anilor 80 intr-un context similar.
Istoric vorbind, termenul "hacking" a ajuns sa capete un sens tehnic in anii 50 printre radio-amatori iar in domeniul calculatoarelor este consemnat printre studentii de la MIT la inceputul anilor 60. A face un "hack" insemna in principiu a aduce o rezolvare simpla unei probleme aparent complexe. Autorii unor astfel de ispravi se bucurau de aprecierea si respectul colegilor si erau numiti hackeri. Sensul a evoluat spre a desemna programatori exceptionali, care insa nu prea se incadrau in metodologiile formale si erau cam recalcitranti in privinta disciplinei (de pilda, programul de lucru).
Desigur, curiozitatea nestapanita era o alta caracteristica a hackerilor inceputurilor si ea a fost cea care i-a indemnat sa exploreze si cai mai putin ortodoxe. De pilda, revista The Tech editata de MIT consemneaza ca in 1963 cativa hackeri au conectat un calculator PDP-1 la sistemul telefonic care lega MIT de universitatea Harvard si reuseau sa se conecteze pe linii exterioare pentru a realiza convorbiri la mare distanta. Cum doar performante de acest gen ajungeau si in presa populara, s-a ajuns ca in afara cercurilor de specialisti termenul "hacker" sa fie incarcat cu conotatii negative. Situatia s-a perpetuat pana astazi, oricat de mult au incercat hackeii sa se delimiteze de astfel de actiuni, insistand pentru folosirea termenului de "cracker" pentru spargatorii sistemelor securizate. Cu timpul, s-a adoptat o conventie exprimata prin "culoarea palariei": palariile negre (blackhat) desemneaza spargatorii cu rele intentii iar cele albe (whitehat) se refera la hackerii onesti. Palariile gri de diverse nuante se refera la cei care si-au exersat virtuozitatea in depasirea sistemelor de securitate - din gluma, teribilism sau simpla curiozitate - fara insa a provoca pierderi celor atacati.
Cu timpul, calculatoarele s-au raspandit, varsta hackerilor a scazut iar inceputurile Internetului au creat si premisele comunitatilor. La inceput au fost BBS-urile, multe dintre ele gazduind nu doar liste de discutii ci si "reviste electronice" (e-zines) de factura underground. Hackerii ai fost pionierii comunitatilor virtuale, ceea ce a contribuit foarte mult la raspandirea unor idei comune, care aveau mai apoi sa contureze o veritabila etica a hackerilor. Nu se poate nega ca numarul tentativelor de accesare neautorizata a computerelor unor institutii a crescut, insa marea majoritate a acestora erau simple glume. Nu la fel le-au considerat autoritatile americane, care au declansat la sfarsitul anilor 80 un veritabil razboi impotriva hackerilor, fara sa tina prea mult seama de "culoarea palariilor" acestora. Cativa adolescenti au ajuns dupa gratii, ceea ce a sporit solidaritatea comunitatilor si le-au radicalizat intr-o oarecare masura discursul.
In 1986 revista virtuala Phrack a publicat articolul "Constiinta unui hacker" scris de un hacker sub pseudonimul "Mentor" dupa ce a fost arestat pentru o pretinsa "crima informatica". Articolul s-a raspandit fulgerator si este considerat un veritabil manifest care reprezinta un pilon de baza pentru o etica a hackerilor care avea sa se cristalizeze in anii urmatori. Pentru prima data se vorbeste despre "lumea noastra" si despre libertatea de a explora in cautarea cunoasterii.
Povestea celui de-al doilea pilon este una extrem de interesanta. Tot pe la mijlocul anilor 60 s-a format o comunitate virtuala numita The WELL. Initiata ca un BBS care sa puna in contact colaboratorii si cititorii revistei The Whole Earth 'Lectronic Link, a evoluat rapid spre un forum urias, diversificat intr-o multime de asa-numite "conferinte" - de fapt grupuri de discutii pe diverse teme de interes. Localizat in San Francisco, reunea in 1990 peste 5000 de membri, majoritatea oameni maturi provenind din infloritoarea regiune high-tech din California. In 1990, cateva incidente atribuite hackerilor - printre care si caderea intregului sistem telefonic al AT&T din ianuarie, care s-a datorat de fapt unei erori de programare - i-au indemnat pe agentii federali sa ia in vizor si aceasta comunitate, ignorandu-i caracterul elitist. Asa se face ca John Perry Barlow a ajuns sa fie interogat de agenti FBI iar lui Mitch Kapor i s-au luat chiar amprentele, ceea ce a starnit o reactie puternica in WELL, cei doi fiind printre personalitatile cele mai marcante.
Barlow era un soi de "tehno-hippie" care, desi obtinuse o licenta in religie comparata, a fost vreme de 17 ani fermier in Wyoming, vreme in care a crescut vite si a scris versuri pentru cantecele legendarei formatii rock Grateful Dead - care se bucura de o enorma popularitate printre cei din WELL. Kapor este fondatorul firmei Lotus si autorul celebrului program de calcul tabelar Lotus 1-2-3, care l-a facut miliardar. Insa cel care a fost arestat a fost un pusti, Craig Neidorf (zis Knight Lightning), care publicase in Phrack un banal document intern al companiei AT&T. Acuzarea a pretins ca documentul descria elemente de securitate ale sistemului telefonic si valora circa 80.000 de dolari. Acuzatiile de-a dreptul aberante care i se aduceau il puteau trimite pe Craig dupa gratii pentru mai mult de 60 de ani! Procurorii pretindeau o pedeapsa exemplara.
John Perry Barlow reactioneaza imediat si intreaga comunitate de la WELL sare in apararea lui Neidorf. Pentru a putea actiona mai eficient, Barlow si Kapor infiinteaza Electronic Frontier Foundation (EFF), care finanteaza aparare lui Craig. Cu colaborarea altor membri din WELL, avocatii demonstreaza ca de fapt documentul era lipsit de valoare (oricine putea cumpara documente tehnice mult mai detaliate chiar de la o companie "sora" cu AT&T, Bellcore) si rastoarna problema astfel incat este pusa in chestiune libertatea de exprimare in Internet.
In scurt timp, EFF devine una dintre cele mai prestigioase organizatii civice care lupta pentru libertatea exprimarii si a informatiei din Retea, intr-o epoca in care autoritatile americane incercau sa impuna reglementari din ce in ce mai severe. In 1996, Barlow publica celebra Declaratie de independenta a Ciberspatiului, care reprezinta al doilea pilon al eticii hackerilor.
Al treilea pilon avea sa fie opera comunitatii open source. Dar aceasta este o alta poveste despre spiritul Retelei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
