După ani de creşteri sălbatice ale preţurilor, bula imobiliarădin China începe să se dezumfle. Preţurile locuinţelor scad înunele oraşe mari - spre nefericirea speculatorilor -, ceea ar puteareprezenta un semn că economia chineză, a doua ca mărime la nivelmondial, încetineşte mai rapid decât s-a anticipat, cu consecinţeprofunde asupra creşterii economice globale, scrie The Wall StreetJoural.
Afacerile imobiliare sunt una dintre fundaţiile pe care sesprijină creşterea economică fenomenală din China din ultimele douădecenii, iar sănătatea segmentului este crucială pentru sectorulconstrucţiilor, oţelului şi cimentului. Imobiliarele reprezintă, deasemenea, o ţintă de investiţii preferată de chinezii care cautăprofituri mai bune decât cele oferite de bănci pentru depozite.Autorităţile locale depind de creşterea preţurilor pentru vânzareade terenuri şi finanţarea proiectelor de infrastructură.
Banca Mondială a avertizat că bula imobiliară reprezintă unuldintre cele mai mari riscuri economice pentru China. În nouă oraşemajore, preţurile proprietăţilor imobiliare s-au redus cu aproape5% în aprilie, comparativ cu perioada similară a anului trecut. În2010, preţurile au crescut în aceleaşi oraşe cu 21,5%, iar în 2009avansul a fost de 10%, cu dinamici mai accelerate spre fineleanului, în contextul în care China începea să-şi revină după crizaeconomică mondială.
Scăderea preţurilor terenurilor şi locuinţelor ar putea afectaindustria chineză şi investiţiile şi ar inhiba cheltuielilepopulaţiei. China este o "economie condusă de piaţa imobiliară", aafirmat Jonathan Anderson, analist la banca elveţiană UBS. Elestimează că în 2010 activitatea din construcţii a contribuit cu13% la PIB, pondere de două ori mai mare faţă de anii 1990.Creşterea economiei chineze va fi probabil cu mult peste cea aaltor economii mari, însă orice reducere ar putea avea consecinţeprofunde. Economia mondială este acum mai dependentă de China, careasigură o cerere uriaşă şi diversă, de la materii prime la bunuride lux, având în vedere revenirea fragilă din SUA şi persistenţaproblemelor legate de datorii în Europa.
Dacă activitatea de pe piaţa imobiliară chineză încetineşte mairepede decât s-a anticipat, impactul va fi simţit pe pieţele careexportă masiv în statul asiatic. Multe economii din America de Sudşi Africa s-au orientat către cererea chineză pentru vânzareamateriilor prime pe care le produc, iar multe companii vestice,printre care retaileri americani şi lanţuri de magazine fast-food,se bazează pe veniturile în creştere ale chinezilor pentru acompensa stagnarea vânzărilor în alte părţi. Totodată, planurileautorităţilor chineze de a îmbunătăţi infrastructura sunt foarteapetisante pentru producătorii de utilaje grele precumCaterpillar.
Cererea uriaşă pentru locuinţe din China care a hrănit atâteaplanuri începe să dea semne de regres. Potrivit datelor Soufun, ofirmă de consultanţă imobiliară din Beijing, preţurileproprietăţilor au crescut cu 5% în mai, faţă de aceeaşi lună aanului trecut, ceea ce reprezintă o încetinire comparativ cudinamicile din 2009 şi 2010. Banca Standard Chartered estimeazăreduceri de preţuri de 10-20% în "multe oraşe". Mai mulţi analişticonsideră că datele oficiale, care au continuat să arate căpreţurile avansează uşor, subevaluează încetinirea în condiţiile încare guvernul poate influenţa aceste date prin presareadezvoltatorilor să scoată sau să retragă de pe piaţă proprietăţiscumpe, în funcţie de cum vrea să arate aceste date.
Ardo Hansson, economist la Banca Mondială, a declarat căBeijingul ar trebui să ia în considerare majorarea şi mai mult aratelor dobânzilor pentru a limita creşterea preţurilor de consumşi descuraja formarea bulelor din imobiliare sau alte sectoare.
Preţurile principalelor metale industriale au început să scadă,în parte datorită încetinirii de pe piaţa imobiliară. Preţulcuprului s-a redus cu 5% de la începutul lunii mai, după ce acrescut cu 34% între iunie anul trecut şi luna mai a acestui an.Producătorii de oţel şi-au redus constant preţurile începând cufebruarie.
Oficialii chinezi, confruntaţi cu perspectiva furiei generale apopulaţiei care nu-şi mai permite să cumpere locuinţe, au căutat săîncetinească avansul preţurilor proprietăţilor imobiliare. Înaceastă politică, o dilemă ar fi dacă guvernul poate reduce gradualpreţurile într-un mod care nu va afecta economia.
De la începutul anului trecut, Beijingul a introdus un număr demăsuri pentru a descuraja speculaţiile, precum majorarea avansuluicare trebuie plătit pentru achiziţionarea celei de-a doua locuinţeipotecate sau majorarea capitalului obligatoriu pe care bănciletrebuie să-l deţină ca rezerve.
Beijingul are una dintre cele mai scumpe pieţe imobiliare dinlume în raport cu veniturile populaţiei. Calculele bazate pe dateleSoufun arată că în primele luni din 2006 un apartament cu preţmediu din capitala Chinei costa circa 100.000 de dolari, sumăechivalentă cu venitul disponibil pe 32 de ani al unui locuitor cusituaţie financiară medie. Până în 2011, preţul a crescut de pestedouă ori, la 250.000 de dolari, dar avansul modest al veniturilorînseamnă că acum vor fi necesare economiile pe 57 de ani pentruachiziţionarea unui apartament.
În Shanghai, vânzările de apartamente s-au prăbuşit cu 37% înaprilie, la 11.000 de unităţi, faţă de 17.500 de unităţi înianuarie. Potrivit datelor firmei de cercetare Dragonomics, volumulvânzărilor în nouă oraşe importante chineze s-a înjumătăţit de laînceputul anului.
Încetinirea economiei chineze s-ar resimţi mai puternicîn UE decât în SUA
Răcirea pieţei imobiliare chineze ar putea fi o veste rea pentruprincipalii partenerii comerciali ai statului asiatic, pentruproducătorii de materii prime care se bazează direct sau indirectpe cererea chineză. În fruntea listei s-ar regăsi Australia(cărbune, minereu de fier, gaze naturale), Africa de Sud şiBrazilia (metale industriale) şi Chile (cupru).
Ţările din sud-estul Asiei precum Thailanda şi Vietnam livreazăcauciuc, iar Indonezia vinde foarte mult cărbune. Monedele acestorstate, care se află la niveluri ridicate record, s-ar deprecia. Unalt efect al unei aterizări dure a econonomiei chineze ar fisupraaprovizionarea pieţei locale cu oţel, echipamente şi altemateriale de bază.
Aceste produse ar fi exportate apoi la preţuri reduse, ceea ceva antrena, aşa cum s-a întâmplat deceniul trecut în timpul uneiîncetiniri economice de scurtă durată, scăderea preţurilor pepieţele mondiale şi va genera tensiuni în relaţiile dintrestate.
Printre cele mai de preţ victime ar fi, în acest context,Germania, stat care se bazează puternic pe exporturi pentrususţinerea creşterii economice. În situaţii similare se regăsescJaponia, Coreea de Sud şi Taiwan.
În cazul SUA, reducerea exporturilor către China ar avea efectemarginale, deoarece cea mai mare economie mondială se bazează înprincipal pe cererea internă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
