Băncile de alimente sunt mai puţin cunoscute în Europa de Est, dar au tradiţie în Occident, iar criza costului vieţii din prezent a făcut din ele o instituţie socială vitală. Între Est şi Vest stă Cehia.
Băncile de alimente cehe au ajutat anul trecut 300.000 de persoane, potrivit agenţiei naţionale de ştiri din Cehia, cea mai matură economie din Europa de Est. Cererile de ajutor primite de federaţia băncilor de alimente au crescut cu 30%, iar aceasta a colectat 11.300 de tone de alimente în 2022. Federaţia are o reţea de distribuţie de aproape 1.400 de ONG-uri şi firme, care odată cu mâncarea distribuie şi produse de igienă, şi 15 subsidiare regionale cu 120 de angajaţi.
Viaţa băncilor de alimente a devenit mai uşoară din 2018, când a intrat în vigoare o lege care cere magazinelor mai mari de 400 de metri pătraţi să doneze mâncarea neutilizabilă ONG-urilor. Aproape 60% din mâncarea care a ajuns în depozitele băncilor de alimente anul trecut a venit de la lanţurile de retail. Este vorba de produse alimentare care altfel ar fi fost aruncate. Campanii naţionale de colectare de alimente sunt ţinute de două ori pe an.
La cea din toamnă au participat 1.400 de magazine cu echivalentul a aproape un milion de porţii. Germania este cea mai mare economie europeană, dar nu are cele mai mari salarii şi nici nu este cea mai bogată. Reţeaua naţională de bănci de alimente a atras atenţia politicienilor ţării că mai mulţi oameni ca niciodată au venit anul trecut să ceară ajutor, iar băncile se chinuie să ţină pasul, potrivit presei din Bavaria. La nivel naţional, în 2022 băncile au avut cu 50% mai mulţi clienţi decât în anul anterior. În total, circa două milioane de persoane au venit să ceară mâncare, mai multe ca niciodată în cei 30 de ani de existenţă ai asociaţiei federale a băncilor de alimente germane.
Personalul şi-a atins limitele fizice şi psihice, a spus Jochen Bruhl, preşedintele organizaţiei. De aceea, a avertizat el, este evident că băncile de alimente nu sunt o soluţie când numărul clienţilor creşte, iar problema ţine de politicile statului privind combaterea sărăciei. Prima bancă de alimente germană s-a deschis la Berlin acum trei decenii dintr-o idee apărută spontan. Între timp, băncile de alimente au devenit o entitate politică statală, scrie Deutsche Welle. Inspiraţia a venit din Statele Unite. O membră a unui grup de femei din Berlin citise un articol despre voluntarii din New York care distribuiau persoanelor fără adăpost alimente aruncate de magazine. „Apoi ne-am gândit: OK, o putem face şi pe asta“, a povestit fondatoarea Sabine Werth pentru DW. „Am vrut să facem loc la masă pentru cei care altfel nu şi-ar putea permite“.
Împreună cu colegii grupului ei, numit „Initiativgruppe Berliner Frauen“, ea a înfiinţat prima Tafel, aşa cum sunt cunoscute băncile alimentare în Germania, numele însemnând „masă“. Banca alimentară iniţială rămâne cea mai mare din ţară şi de atunci a devenit o asociaţie independentă înregistrată. Iar ideea s-a răspândit rapid: astăzi există 936 de bănci de alimente Tafel în toată Germania. În funcţie de cât de mari sunt băncile, organizatorii merg la supermarketuri, la retailerii locali de produse alimentare şi la brutării de mai multe ori pe săptămână, sau chiar zilnic, pentru a colecta alimente care sunt încă bune de mâncat, reducând astfel deşeurile în timp ce sprijină persoanele sărace.
Uneori, marile lanţuri de supermarketuri livrează şi mărfuri în exces către băncile alimentare seara, o dată sau de două ori pe săptămână. Băncile sunt apoi deschise pentru persoanele care dovedesc că n-au posibilităţi, de exemplu cu un document de la biroul de asistenţă socială.
„Urmăm principiul clasic Robin Hood. Luăm de unde este prea mult şi dăm acolo unde este nevoie. Dar o facem legal“, a spus Werth. Băncile de alimente deservesc acum o varietate mult mai mare de oameni decât doar pe cei fără adăpost.
Oferă ajutor multor părinţi singuri, pensionarilor şi refugiaţilor. Astfel de oameni doar atunci când cheltuie mai puţin pe mâncare îşi permit alte achiziţii, cum ar fi caiete de şcoală pentru copil sau o ieşire la film. Anul trecut 13,8 milioane de persoane erau afectate sau ameninţate de sărăcie în Germania. Chiar de când s-au înfiinţat băncile de alimente au existat critici, unii spunând că acestea uşurează prea mult viaţa statului a oamenilor nevoiaşi. Totuşi, ceea ce devine clar din conversaţiile cu voluntarii şi liderii băncilor alimentare este că aceştia doresc în mod expres să nu facă parte din sistemul guvernamental de asistenţă socială. În însorita şi calda Spanie, băncile de alimente nu au devenit chiar o instituţie, iar cererea nu s-a generalizat în toată ţara. Totuşi, se observă o creştere a numărului de clienţi în marile oraşe precum Madrid şi Barcelona, unde facturile mai mari la întreţinere pun presiuni pe bugetele familiilor. O problemă pentru băncile de alimente este scăderea donaţiilor. Spre exemplu, în regiunea Madrid în toamnă cantitatea de alimente donată era cu 40% mai mică decât înainte de războiul din Ucraina. La Fundaţia Madrina, care oferă alimente şi produse de igienă şi de îngrijit mamelor cu copii mici, cererea a crescut cu 30% în toamnă, la cozi stând în medie 250 de persoane. Federaţia spaniolă a băncilor alimentare are 56 de centre care servesc 1,5 milioane de persoane. Un studiu al Universităţii Barcelona publicat în iunie anul trecut a găsit că 2,5 milioane de gospodării spaniole nu au acces complet zilnic la mâncare sănătoasă şi nutritivă.
