Cine vrea să afle de ce după aproape un deceniu de la primele agresiuni ale Rusiei în Ucraina europenii nu au reuşit să domolească ambiţiile de dominaţie regională ale Rusiei, şi nici nu le va fi uşor să facă acest lucru, nu trebuie decât să urmărească spectacolele din sectorul corporate.
În timp ce Kremlinul concentra trupe la graniţele Ucrainei, şefii unor mari corporaţii italiene se întreţineau prin videoconferiţă cu preşedintele rus Vladimir Putin. Au discutat despre încălzirea globală, despre perspectivele de a investi în Rusia şi despre extinderea legăturilor. Şefii unor mari corporaţii germane au stabilit şi ei că vor să se întâlnească cu Putin cândva anul acesta.
Tot companiile germane se lăudau că în 2018, după ce Rusia a anexat Crimeea de la Ucraina şi a organizat mişcarea separatistă din estul acestei ţări, investiţiile lor pe piaţa rusă au atins cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, de peste 3 miliarde de euro, notează The Moscow Times, care citează date ale Camerei de Comerţ Germano-Ruse.
The Economist a găsit că volumul investiţiilor germane a fost de 3,8 miliarde de dolari în 2018. Statistica arată că acest flux chiar a crescut în 2015, la un an după anexarea Crimeei.
Tot după incursiunea rusească în Ucraina, Siemens, una dintre cele mai mari companii germane, a făcut clar că va continua să investească în Rusia. Însă în acelaşi timp numărul de firme germane care operează în Rusia s-a diminuat de la 6.000 la 4.500. Camera de Comerţ Germano-Rusă spune că firmele germane au fost cei mai activi investitori în Rusia după căderea URSS, ajutate să ajungă acolo de cancelarul Gerhard Schroeder. Acesta este prieten atât de bun cu Putin încât acum lucrează la Gazprom, monopolul exporturilor de gaze ruse şi compania considerată un instrument de putere şi şantaj în mâinile Kremlinului. Putin tocmai i-a propus o promovare lui Schroeder.
Cele mai multe dintre lanţurile de retail germane sunt prezente în Rusia, dar în contextul crizei financiare în care a căzut economia rusă după anexarea Crimeei şi a conflictelor politice dintre Moscova şi Occident, unele au început să se retragă. Pe de altă parte, Rusia a devenit din ce în ce mai atractivă pentru IMM-urile germane, afacerile de familie cu mai puţin de 40 de angajaţi cunoscute ca Mittelstand.
Un studiu realizat în 2020 de centrul de studii economice ZEW a găsit că pentru Mittelstand, dintre toate economiile emergente cea rusă este cea mai atractivă. Ele sunt încântate de forţa de muncă de acolo, de condiţiile pentru investiţii şi de costurile mici cu energia. „Avem încredere în Rusia“, rezumă Deutsche Welle concluzia analizei.
Un studiu publicat în ianuarie anul trecut de institutul Ifo, realizat cu participarea a
862 de firme germane, a găsit că sancţiunile impuse de UE Rusiei afectează în special afacerile germane, cel mai dur lovite fiind sectoarele constructorilor de maşini şi utilaje, chimic, electronic şi cel logistic. Siemens, conglomerat industrial, îşi obţine 1% din venituri din Rusia, dar are planuri mari acolo.
Cu ajutorul unor parteneri ruşi dezvoltă o nouă generaţie de trenuri de mare viteză. Pentru acest lucru, va construi o fabrică în Rusia, notează AP.
Siemens Energy construieşte pentru clienţi ruşi centrale electrice şi echipament pentru 57 de ferme eoliene. Producătorii auto europeni au o prezenţă extinsă acolo. Volkswagen şi Mercedes-Benz, din Germania, şi Stellantis şi Renault, din Franţa, au uzine proprii. BMW produce maşini în parteneriat cu compania locală Avtotor. Renault deţine cel mai mare constructor auto rus, Avtovaz. Stellantis vrea să exporte pe piaţa din UE camionete construite la Kaluga. Producătorul italian de anvelope Pirelli are două fabrici în Rusia, de unde şi exportă.
Preşedintele francez Emmanuel Macron a spus cândva că companiile franceze au ca angajaţi 106.000 de cetăţeni ruşi. Iar în 2018 preşedintele rus Vladimir Putin chiar a certat Franţa că investiţiile sale în economia rusă sunt de doar două ori mai mari decât cele ale unei nenumite companii finlandeze.
Apoi, mai sunt şi marile bănci europene care sprijină financiar companiile occidentale de pe piaţa rusă. Această prezenţă a companiilor occidentale în Rusia explică, spre exemplu, de ce Germania trimite în Rusia doar 2% din produsele exportate, faţă de 5,6% în Polonia.
În ecuaţia rusă nu trebuie uitată importanţa energiei importate de ţările UE din Rusia. Această ţară nu este nici de departe unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Uniunii. Însă este cea mai importantă sursă de petrol şi gaze naturale.
Datele Comisiei Europene arată că cele mai mari importuri de produse ruseşti, ca valoare, au fost înregistrate în 2020 de Germania, Olanda, Polonia şi Italia. Olanda primeşte mai ales produse petrochimice ruse care sunt reexportate. Ca procent din total extra-UE, importurile din Rusia sunt cele mai mari pentru Finlanda şi ţările baltice.
În acelaşi timp, se observă că produsele ruseşti cu cea mai mare pondere în importurile UE sunt petrolul şi gazele naturale. Cei mai mari exportatori în Rusia sunt, la valoare, Germania, Polonia, Italia şi Olanda (2020). Datele băncii naţionale ruse arată că cele mai multe investiţii străine directe în Rusia vin din Bahamas, Insulele Bermude, Irlanda, Luxemburg şi mai ales Cipru, cunoscute paradisuri fiscale şi pepiniere de companii fantomă. Şi cele mai multe dintre investiţiile ruseşti în străinătate au aceste destinaţii, ceea ce sugerează că oligarhii ruşi scot şi bagă bani în ţară prin cele mai obscure canale, posibil pentru a evita plata taxelor.
Atlfel, cele mai mari ISD în Rusia vin din Marea Britanie (unde oligarhii ruşi au o adevărată comunitate), Franţa şi Germania. Dar acestea sunt pur şi simplu eclipsate de cele din paradisurile fiscale.
Un studiu al companiei de audit EY arată că Rusia ocupă locul 11 pe lista destinaţiilor pentru investiţiile europene. În 2020, Germania, China şi SUA au investit cel mai mult în economia rusă. Unele dintre cele mai mari investiţii occidentale sunt în sectorul gazelor. Un exemplu este participaţia de 10% achiziţionată de grupul energetic francez Total la un proiect de gaze din zona arctică.
