Cea mai mare cotă a femeilor manager se înregistrează în Letonia, singurul stat al Uniunii Europene (UE) unde femeile deţin majoritate (53%) în această funcţie. Letonia este urmată de Bulgaria, Polonia (44%), Irlanda (43%), Estonia (42%), Lituania, Ungaria, România (câte 41%), Franţa şi Suedia (40%). La polul opus se situează Germania, Italia şi Cipru (22%), Belgia şi Austria (23%), Luxembourg (24%). La nivelul Uniunii Europene, ca medie generală, o treime dintre manageri sunt femei (35%).
Potrivit Eurostat, cea mai mică diferenţă între plata salariului dintre o femeie şi un bărbat este în România, iar cea mai mare în Ungaria.
În fiecare stat membru, managerii bărbaţi câştigă mai mult decât femeile manageri. Cea mai mică diferenţă de plată în funcţie de gen pentru poziţiile manageriale este în România (5%), în timp ce în Slovenia este de 12,4%, în Belgia ajunge la 13,6%, iar în Bulgaria atinge 15%. În schimb, o femeie manager câştigă cu aproape o treime mai puţin decât un bărbat în Ungaria (33,7%), Italia (33,5%) şi Republica Cehă (29,7%) şi cu aproape un sfert mai puţin în Slovacia (28,3%), Polonia (27,7%), Austria (26,9%), Germania (26,8%), Portugalia (25,9%), Estonia (25,6%) şi Marea Britanie (25,1%).
Potrivit datelor citate, aproape 7,3 milioane de persoane deţin poziţii de conducere în companii cu cel puţin 10 angajaţi, localizaţi în Uniunea Europeană: 4,7 milioane de bărbaţi (65% din manageri) şi 2,6 milioane de femei (35% din manageri). Astfel, deşi reprezintă aproape jumătate din toţi angajaţii din Uniunea Europeană, femeile continuă să fie subreprezentate în poziţii de manageri.
Femeile din poziţii de manager din Uniunea Europeană câştigă cu 23,4% mai puţin decât bărbaţii, ceea ce înseamnă că femeile manager câştigă, în medie, 77 de cenţi pentru fiecare euro câştigat de un bărbat manager, pe oră.
Poziţiile de manager menţionate vizează industria, construcţiile şi serviciile, cu excepţia domeniilor precum administraţie publică şi apărare.
O parte din diferenţele de câştig poate fi explicată de caracteristicile individuale ale angajaţilor, precum experienţă şi educaţie şi de segregarea de gen la nivel ocupaţional sau de sector, spre exemplu, dacă într-un sector sau ocupaţie sunt mai mulţi bărbaţi sau mai multe femei care au, în medie, salarii mai mari comparativ cu alte sectoare sau ocupaţii. Astfel, diferenţa de plată este infleunţată de factori culturali, legislativi, sociali şi economici, explică autorii studiului.
