Business Internaţional

Împărţirea Ucrainei între Rusia, Polonia şi Ungaria, între poveste de speriat alegătorii şi teoria conspiraţiei. Fost ministru de externe al Poloniei: „Putin i-a spus lui Donald Tusk, premierul Poloniei, că Ucraina este un stat artificial şi că Liov este un oraş polonez şi că ce-ar fi să cădem la o înţelegere

Radoslaw Sikorski, fost ministru de externe al Poloniei, într-un interviu din 2014 pentru Politico: „Putin i-a spus (lui Donald Tusk, premierul Poloniei) că Ucraina este un stat artificial şi că Liov este un oraş polonez şi că ce-ar fi să cădem la o înţelegere“.

Radoslaw Sikorski, fost ministru de externe al Poloniei, într-un interviu din 2014 pentru Politico: „Putin i-a spus (lui Donald Tusk, premierul Poloniei) că Ucraina este un stat artificial şi că Liov este un oraş polonez şi că ce-ar fi să cădem la o înţelegere“.

Autor: Bogdan Cojocaru

28.03.2022, 22:52 1803

În octombrie 2014 anexarea Crimeei de către Rusia şi separarea unei bucaţi din Donbas de Ucraina erau un fapt consumat. Atunci a fost când Radoslaw Sikorski, un politician polonez de cel mai înalt rang, ar fi mărturisit într-un interviu că Vladimir Putin i-a propus în 2008 premierului polonez de atunci împărţirea Ucrainei.

Peste un an aveau să urmeze alegeri generale pe care partidul proeuropean al lui Sikorski, Platforma Civică, condus de premierul Donald Tusk,  le-a pierdut în faţa formaţiunii conservatoare Lege şi Justiţie. Sikorski a fost ministru de externe în perioada de aur pro-UE a Poloniei şi unul dintre cei mai energici şoferi ai vehiculului de expansiune economică şi politică a Uniunii spre est, Parteneriatul Estic.

În mai 2014, premierul Ungariei Viktor Orban anunţa că va presa Ucraina, rămasă fără Crimeea şi o parte din estul ţării şi încă ameninţată de Rusia, să acorde autonomie etinicilor maghiari, scrie Politico. El voia ca acestora să le fie permisă dubla cetăţenie, „să se poată bucura de toate drepturile comunităţii şi să primească oportunitatea pentru autonomie“. Discursul, ţinut în parlamentul ungar, a fost sincronizat cu un referendum organizat în regiunile separatiste din Donbas controlate de forţe proruse. Referendumul a avut ca scop declararea independenţei (nerecunoscute de nimeni atunci) acestor teritorii faţă de Ucraina.

Şi Rusia a presat Ucraina să devină un stat federal. Însă comentariile lui Orban nu i-au vizat doar pe maghiarii ucraineni. Premierul Ungariei s-a referit la toţi maghiarii din bazinul carpatic. „Chestiunea maghiară este o problemă europeană“, a spus el.

În aprilie 2014 partidul lui Orban, Fidesz, câştigase alegerile. Acestea au fost primele în care au putut vota cetăţenii unguri care nu au reşedinţa permanentă în Ungaria. Prin urmare, etnicii maghiari din statele vecine Ungariei, dacă primesc cetăţenie dublă, pot deveni instrumente electorale. Slovacia avea să afle după câţiva ani cât de hotărât şi cât de departe poate merge Orban în această direcţie.

Martie 2022. A trecut o lună dintr-o nouă invazie rusească în Ucraina. Rusia nu pare superputerea militară din reclama Kremlinului. Ungaria mai are un pic până la alegerile generale din aprilie, iar politicienii polonezi se află şi ei în campanie electorală pentru alegerile din 2023.

Partidul lui Sikorski şi al fostului premier Donald Tusk vrea o revenire în forţă, iar războiul din Ucraina şi sentimentul profund anti-Rusia al electoratului polonez joacă un rol central în strategia sa de câştigare a alegătorilor. Dar şi în campania principalilor concurenţi.

Un binecunoscut avocat polonez, care l-a reprezentat printre alţii pe Sikorski şi care a ocupat şi funcţia de vicepremier, face public ceea ce el denumeşte „Planul Orban“ de împărţire a Ucrainei. Sunt informaţii pe care Roman Giertych le-ar fi aflat de la chiar Orban în urmă cu 11 ani şi pe care acesta i le-a mărturisit confundându-l cu translatorul unui partid maghiar naţionalist, Jobbik. Giertych, care şi-a făcut povestea publică pe internet, explică că Orban este cel care l-a convins pe Kaczynski, liderul PiS (Lege şi Justiţie) şi conducătorul din umbră al Poloniei, să adopte politici anti-UE.

Jocul celor doi lideri s-ar baza pe războiul pentru refacerea URSS pe care Putin îl plănuieşte de ani de zile. Cât Tusk s-a aflat la conducerea Poloniei, un plan care să implice oricare membru al UE în acest joc ar fi fost imposibil.

Putin a încercat cândva să negocieze pe această temă oferind Poloniei vestul Ucrainei, „aşa, ca din întâmplare“, spune Giertych. Tusk şi Sikorski au refuzat categoric.

Între timp, problema vestului Ucrainei a devenit prioritatea lui Putin. Rusia nu avea sutele de mii de soldaţi necesari ocupării în totalitate a Ucrainei. Putin s-a aşteptat la o cucerire rapidă a Kievului şi sudului ţării, dar ocuparea vestului ar fi fost imposibilă. Astfel, în planurile sale de a distruge Ucraina ca stat, Putin a presupus că cel mai bine ar fi ca vestul Ucrainei să ajungă sub protectorat polonez, spre exemplu, ca parte a unei misiuni NATO de menţinere a păcii.

Mai exista un motiv pentru care Polonia era importantă pentru Putin. Având în vedere războiul din Ucraina şi anticiparea unui război de gherilă pe termen lung, Polonia era indispensabilă ca ţară de tranzit către Germania. Polonia acţionează acum conform Planului Orban când vine vorba de coridorul de transport de marfă Europa-Rusia. Aproximativ 55% din totalul exporturilor şi importurilor UE-Rusia sunt direcţionate prin Polonia. În ceea ce priveşte propaganda, guvernul polonez continuă să strige cât de mult insistă pe sancţiuni, dar nu a reuşit să introducă de unul singur nici cele mai simple restricţii.

A fost nevoie de câţiva ani buni pentru implementarea Planului Orban. Conducătorii Ungariei şi Poloniei intenţionau să aducă o parte din Ucraina sub protectoratul lor (vestul Ucrainei ar fi revenit Poloniei, iar Rutenia Carpatică cu o mare populaţie maghiară Ungariei). Printr-o astfel de creştere a controlului de stat de facto, planul presupunea să le asigure lui Kaczynski şi lui Orban şi partidelor lor popularitate şi guvernare timp de multe decenii.

Toate acţiunile lui Kaczynski şi Orban legate de diminuarea puterii instanţelor de judecată, subordonarea parchetelor, a mass-media, a învăţământului, a armatei, conflictele cu UE, expulzarea capitalului american şi aşa mai departe au logică doar dacă se presupune că va exista un plan mai larg de schimbare a ordinii geopolitice. Dacă Planul Orban ar fi reuşit, succesiunea evenimentelor ar fi fost următoarea: Rusia intră în Ucraina şi ocupă Kievul. Cu toate acestea, trupele ruse nu intră în vestul Ucrainei. Autorităţile locale din vestul Ucrainei şi din Rutenia Carpatică imploră NATO pentru ajutor împotriva ocupaţiei şi apoi Polonia şi Ungaria intră până la graniţele convenite cu Putin şi iau sub „protecţia“ lor aceste părţi ale Ucrainei, primind un răspuns entuziast din partea populaţiei locale. Rusia formează un guvern marionetă la Kiev, anexează părţile de est, iar partea de vest, inclusiv Rutenia Carpatică, formează o entitate separată, pro-occidentală, sub protecţia Ungariei şi Poloniei. Poate că Bielorusia va primi şi o parte din teritoriul ucrainean. Giertych a fost şi ministru al educaţiei într-unul din guvernele PiS. A fost arestat de Biroul central anti-corupţie sub acuzaţii de spălare de bani.

Tusk a fost, printre altele, preşedinte al Consiliului European. Sikorski, citat de revista americană Politico ca spunând într-un interviu despre propunerea lui Putin de a împărţi Ucraina cu Polonia (făcută în timpul unei vizite a lui Tusk la Moscova în 2008), a declarat că povestea sa a fost intepretată excesiv. Sikorski a mai fost, printre altele, şi corespondent de război. Între timp, Orban şi-a mutat atenţia asupra Slovaciei, infiinţând un fond special guvernamental care să cumpere terenuri acolo. Planul a provocat un scandal diplomatic între cele două ţări, iar Orban a dat înapoi. Slovacia are o comunitate semnificativă de etnici maghiari.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO