Productia de ceai din China este la niveluri foarte ridicate; tot mai mult teren din centrul si sudul tarii este folosit pentru cultivarea ceaiului, desi multi tineri chinezi arata un interes scazut pentru aceasta bautura, scrie International Herald Tribune.
Insa China are in continuare multi cetateni care iubesc ceaiul. Cei mai buni muguri de ceai verde si cele mai tinere frunze, rasnite manual, se vand pentru sute de dolari jumatatea de kilogram in Shanghai si Beijing.
Dar Coca-Cola, PepsiCo, McDonalds, KFC si altii asemenea lor au condus la schimbarea gusturilor in materie de bauturi in China. Aceste companii au un impact puternic mai ales asupra tinerilor.
Ceainariile din China deja sunt din ce in ce mai mult inlocuite de cafenele, iar Starbucks, cu peste 140 de magazine, a dezvoltat o adevarata industrie de inlocuitori.
Cu un nivel al productiei de ceai excedentar, exporturile Chinei cresc, indeosebi cu ajutorul cultivatorilor in varsta, care deja aprovizioneaza magazinele Starbucks din SUA.
"Cererea de ceai este in crestere, asa ca perspectivele afacerilor noastre sunt optimiste", a declarat Pan Jintu, cultivator cu traditie.
Dar cresterea cererii adresate celor precum Pan Jintu provoaca ingrijorare in celelalte tari cultivatoare de ceai precum India, Sri Lanka, Indonezia, Bangladesh, Kenya, Malawi si Zimbabwe.
In timp ce majorarea vanzarilor de textile chinezesti, descurajate de introducerea cotelor la importuri, a fost perceputa ca o amenintare de catre tarile slab dezvoltate, istoria se repeta acum si in cazul ceaiului. China este in prezent pe cale de a deveni cel mai mare exportator de ceai, cu niveluri ce vor depasi Sri Lanka anul acesta si Kenya anul viitor.
Milioane de oameni din intreaga Asie depind de industria ceaiului pentru a supravietui. Deosebit de vulnerabile sunt trei state afectate de tsunami anul trecut in decembrie: Indonezia, India si, mai ales, Sri Lanka. In aceste tari, aproximativ 10% din populatie traieste din cultivarea, procesarea si transportul de ceai, potrivit Bancii de Dezvoltare din Asia.
Totusi, redevenirea Chinei cel mai mare exportator nu este o noutate, ci pur si simplu reprezinta o repetare a istoriei. Compania British East India, care obisnuia sa se aprovizioneze din China, a fost unicul importator de ceai din Marea Britanie pana in 1834. Alte state au devenit exportatoare doar dupa ce acest monopol a fost eliminat.
Chiar istoria ceaiului in sine isi are originile in China. Cea mai veche referinta literara dateaza de acum 5000 de ani, cand imparatul Shen Nung a descoperit infuzia din intamplare, cand cateva frunze au cazut in apa fiarta.
Despre ceaiul verde se stie ca este o planta medicinala. Ceaiul negru, care are probabil calitati similare, provine din aceeasi planta ca si ceaiul verde, cu deosebirea ca este prelucrat diferit.
Dar dupa milenii intregi in care ceaiul a fost foarte popular, cererea interna a Chinei creste cu numai doua procente anual, potrivit Organizatiei pentru Alimentatie si Agricultura din cadrul UN. In contrast, datele oficiale arata ca productia s-a majorat cu 8,7% anul trecut; de asemenea, ritmul cresterii accelereaza datorita ajungerii la maturitate a culturilor existente si a transformarii fermelor de stat ineficiente in intreprinzatori dornici de obtinerea de castiguri.
Beijing si-a stabilit ca principala sarcina eliminarea saraciei din zonele rurale si a diferentei mari de venituri dintre sate si orase; indeplinirea acestei sarcini va ajuta industria ceaiului.
Guvernele municipale si regionale se intrec in oferirea de subventii unei industrii din ce in ce mai mult vazute ca o scapare din saracie si somaj in zonele rurale; astfel, aceste guverne asigura pana la jumatate din costul insamantarii unei culturi noi de ceai si costul realizarii centrelor de prelucrare a acestuia.
Beijing a inlaturat, de asemenea, taxa de 8% pe productie de ceai ca o forma de sustinere a veniturilor din zonele rurale. Politicile de promovare a creaiului, cheltuieli importante cu cercetarea pentru conceperea unor noi tulpini mai bune, ca si subventiile par sa imbunatateasca nivelul de trai in regiunile mai sarace. Acest lucru este confirmat chiar de cei care traiesc mai bine.
Producerea de ceai contribuie in mod semnificativ la ocuparea fortei de munca in tarile din vecinatatea Oceanului Indian, din estul Africii, precum si Bangladesh, India, Sri Lanka si Indonezia. Dar in ultimii doi ani, patru culturi mari au fost inchise, ceea ce a condus la concedierea a mii de oameni in sudul Indiei. Ceaiul este o planta a carei cultivare necesita participarea multor oameni; frunzele trebuie culese saptamanal timp de 7 pana la 12 luni pe an.
Exista insa indicii ca potentialul de crestere a productiei de ceai din China nu este chiar atat de mare. O explicatie este faptul ca pentru cultivarea acestei plante au fost despadurite suprafete imense de dealuri, iar acum aceste dealuri sunt amenintate de alunecari de teren. Astfel se anticipeaza ca guvernul chinez va impune restrictii la marirea suprafetelor cultivate.
Prosperitatea din zonele exploatate a condus la marirea nivelului salariului, astfel incat cei din alte regiuni migreaza catre culturile de ceai. Iarna constituie de asemenea un alt impediment in obtinerea de productie pe tot parcursul anului. Spre deosebire de China, tari precum India si Indonezia au climatul mai cald, ceea ce le permite cultivarea de ceai tot anul, randamentele fiind pe masura.
In plus, chiar si cea mai mica apreciere a yuanului va afecta afacerile cu ceai, apreciaza directorul adjunct al Institutului de Cercetare a Ceaiului de la Universitatea Zhejiang.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
