Xi Jinping pare să creadă că un model chinezesc unic caracterizat de un partid de stat puternic a reprezentat fundaţia succesului economic al ţării din ultimii 40 de ani. O dezbatere neobişnuită şi relativ deschisă despre natura şi direcţia programului de reformă economică a apărut la cinci luni după ce cercetători şi oficiali chinezi au contestat în mod clar goana după putere politică fără precedent a lui Xi Jinping din acest an, potrivit Financial Times.
Preşedintele Chinei va intra în mijlocul acestei dezbateri marţi, când se va adresa naţiunii cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a unei ere de "reformă şi deschidere". Deng Xiaoping, fostul "conducător suprem" al ţării, este creditat cu lansarea reformelor economice în cadrul unei reuniuni a Comitetului Central al Partidului Comunist care a început la 18 decembrie 1978, reforme care au contribuit la creşterea remarcabilă a economiei.
Julian Gewirtz, savant de la Harvard şi autor al unei cărţi despre reformele din ultimii ani ale lui Deng, spune că întrebarea fundamentală legată de această dezbatere este dacă “China s-a dezvoltat datorită guvernării persistente a statului în economia comercială – sau în ciuda acestui lucru?”.
Vorbind la congresul din octombrie 2017 care a marcat începutul celui de-al doilea mandat de cinci ani ca Secretar General de partid, Xi Jinping a spus că experienţa Chinei “a oferit o nouă opţiune pentru ţările care vor să îşi grăbească dezvoltarea în timp ce îşi păstrează independenţa”, continuând: “Guvern, armată, societate şi şcoli – nord, sud, est, vest şi centru – partidul este conducătorul tuturor”.
În săptămânile recente, un număr în creştere de economişti chinezi au argumentat deschis împotriva preşedintelui şi au argumentat public dacă centralizarea rapidă a puterii a preşedintelui din ultimii şase ani ar spori sau ar contracta următoarea fază de dezvoltare a Chinei.
“Creşterea rapidă a Chinei de-a lungul ultimilor 40 de ani a venit mai degrabă din marketingul, antreprenoriatul şi învăţarea tehnologică din vest decât în urma acelui aşa-numit ‘model chinezesc’”, a spus într-un discurs din octombrie Zhang Weiying, profesor de economie la Peking University. “Sublinierea unui model chinezesc va duce la întreprinderi de stat consolidate, va extinde puterea guvernului şi încrederea în politicile industriale, inversând procesul reformei. Economia va coborî în cele din urmă până la stagnare”, a mai spus acesta. Copii ale speech-ului ţinut de domnul Zhang au fost postate online, însă au fost eliminate de cenzori.
Alţi economişti liberali au fost în noiembrie 2018 preveniţi să nu călătorească la un forum despre reforma economiei chineze de la Harvard. Cu toate acestea, dezbaterea a continuat în săptămânile recente sub formă de seminare aniversare ale reformei organizate în districtul universitar din Beijing. În cadrul unui astfel de eveniment, Justin Yifu Lin, profesor la Peking University, a sfătuit economiştii africani prezenţi că “într-un mediu ostil este mai bine să urmăreşti propriile politici economice” decât cele vestice. În urma acestei declaraţii, Xiaodong Zhu, de la Universitatea din Toronto, s-a opus afirmaţiilor spunând că “este periculos pentru profesori să admire prea tare alte guverne – prietenii noştri africani ar trebuie să fie atenţi”.
Edmund Phelps, profesor din Columbia şi câştigătorul Premiului Nobel pentru Economie din 2006, a adăugat: “China are nevoie de inovare amplă din partea unor oameni obişnuiţi, iar guvernul nu poate ajuta mult cu acest lucru”.
Astfel de argumente au fost aparent susţinute de încetinirea creşterii economice din China şi de tarifele punitive impuse de Donald Trump asupra exporturilor chinezeşti, evenimente care au depreciat sentimentul pieţei şi încrederea în afaceri chinezeşti. În contextul în care pieţele bursiere din China au scăzut cu încă 8% în ultimele trei luni, scăderea preţurilor acţiunilor a forţat multe companii din sectorul privat să vândă acţiuni gajate ca garanţii contra creditelor bancare de stat.
Mulţi economişti chinezi speră că Xi Jinpeng se va folosi de ocazia celei de-a 40-a aniversări pentru a îmbrăţişa în sfârşit o viziune de reformă apropiată de cea originală a lui Deng şi că discursul său nu va fi lung în retorică şi scurt în substanţă.
