William Cohan recunoaste ca are sentimente amestecate cu privire la protagonistii cartii sale "The Last Tycoons", legate de istoria bancii de investitii Lazard, scrie Financial Times.
Cohan pare in acelasi timp usor melancolic cand scrie despre epoca trecuta, a partenerilor Lazard, "care au fost cei mai experimentati bancheri de investitii cunoscuti vreodata", scrie Cohan in cartea sa. De aceea s-a gandit sa o intituleze "The Last Tycoons", pentru ca acea era s-a terminat. "Lazard a fost ultima piesa ce a cazut in aceasta era a marcilor globale, a institutionalizarii Wall Street-ului, a companiilor publice, a sumelor mari de capital", a declarat Cohan in cadrul unui interviu acordat la o zi dupa ce cartea sa a fost desemnata drept cartea de afaceri a anului de catre Financial Times si banca de investitii Goldman Sachs.
Cartea, publicata de editura Doubleday, vorbeste in mod deschis despre Lazard Fr?res & Co, divizia americana a bancii care a fost acum consolidata sub forma unui grup listat condus de bancherul Bruce Wasserstein.
Intrebarea este daca Wall Street-ul poate invata ceva din relatarea shakespeariana a povestii bancii Lazard, cu idiosincraziile, personalitatile sale, luptele pentru putere si scandalurile sale socante, acum cand, in urma crizei de pe pietele de credit, asistam la ultima runda de operatiuni de reducere a valorii contabile a unor active si disponibilizari in cadrul rivalelor mai mari, de la Merrill Lynch pana la Bank of America.
Goldman Sachs si FT au decis ca "The Last Tycoons" este importanta pentru lumea businessului si ca merita premiul de 30.000 de lire sterline.
Cohan isi incepe cartea prin a arata ca Lazard "se distingea" de alte firme, aceasta "mandrindu-se cu faptul ca este diferita si superioara rivalelor sale". Dupa cum a spus Lloyd Blankfein, CEO al Goldman Sachs, cartea vorbeste despre modul in care trebuie rezolvate conflictele ce tin de orgoliu si de ceea ce se intampla cand nu se poate forma o echipa din indivizi talentati.
Insa Wall Street-ul a facut tot posibilul in ultimii ani sa se protejeze de genul de conflicte interne dezastruoase care aproape au dus la prabusirea Lazard si au impiedicat banca, dupa parerea lui Cohan, sa se transforme intr-o entitate la fel de mare ca Goldman.
Intregul sistem de investment banking se afla sub controlul unor "great men", spune Cohan, el insusi un fost bancher. "Pana in anii '80, toate erau mici parteneriate, conduse de principalii parteneri". Aceasta situatie a durat pana la sfarsitul anilor '90, parteneriatele dezvoltandu-se si devenind aparent asemanatoare companiilor conventionale. "Firmele au spus: 'Ajunge, nu ne vom mai invarti in jurul acestor persoane... Ceea ce conteaza mai mult este marca, firma, institutia si nu indivizii in sine'. Acesta era un fenomen nou".
Aceasta izolare de "personalitati" nu inseamna ca bancile de investitii sunt invulnerabile, dupa cum au demonstrat-o evenimentele din ultimele luni, de la colapsul a doua fonduri de hedging administrate de Bear Stearns in aceasta vara, pana la pierderile inregistrate de Merrill Lynch.
"Oamenii uita ce loc caracterizat de volatilitate, ciclicitate, periculos si infricosator este Wall Street-ul", spune Cohan.
"Ei inceteaza sa-si mai faca griji, trec prin aceste cicluri de excese, se bucura de plati generoase si dupa aceea trec la disponibilizari. Lucrurile nu au devenit mai putin periculoase. Bancile incearca pur si simplu sa se izoleze de sistemul de personalitati."
S-a mai pierdut si altceva, spune Cohan. Lazard "a atras cu adevarat cei mai extraordinari oameni carora le pasa cu adevarat de arta, literatura, iar acest lucru nu se mai intampla acum. De la crearea acestor bancheri 'renascentisti' constienti de tot ceea ce-si doreau clientii, s-a trecut la un sistem de profesionisti responsabili numai de o parte".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
