Guvernul Ungariei intenţionează să elimine creditele în valută prin conversia acestora în împrumuturi în forinţi, posibil până la sfârşitul anului, într-un mod care să nu afecteze sistemul bancar, a spus ministrul maghiar al economiei Mihály Varga, citat de Portfolio.hu.
Planurile, care vor face obiectul unei legi prezentate parlamentului după vacanţa de vară, privesc toate împrumuturile în valută contractate de gospodării şi nu doar creditele ipotecare, a precizat Varga. „Când ne gândim la viitor, astfel de soluţii, care nu pun în pericol activitatea sistemului bancar, sunt posibile, dar vor elimina din forma lor actuală creditele în valută şi vor face ca rambursarea acestora să fie fără probleme.“ Proiectul de lege va anula marjele cursului de schimb şi modificările unilaterale ale ratei dobânzii aplicate de bănci creditelor în valută, notează Bloomberg, care citează liderul partidului de guvernământ, Antal Rogan. Băncile vor avea la dispoziţie 15 zile pentru a ataca această lege, care se va aplica atât creditelor existente, cât şi celor care au expirat în ultimii cinci ani, potrivit site-ului maghiar de ştiri Index.
Împrumuturile în franci elveţieni constituie aproape jumătate din datoriile gospodăriilor din Ungaria şi majoritatea au fost contractate înainte de criza economică mondială din 2008, când ratele erau mai mici decât la creditele în forinţi.
Din cauza crizei economice globale, economia ungară a intrat în recesiune iar Budapesta a pierdut accesul la pieţele de finanţare externe. În aceste condiţii forintul s-a depreciat substanţial faţă de franc iar ratele la creditele în franci au crescut şi odată cu ele numărul creditelor neperformante.
Conversia are putea avea „impact direct limitat“ asupra forintului dacă banca centrală foloseşte rezervele sale de valută străină pentru a ajuta băncile să transforme împrumuturile în forinţi, a spus Janos Samu, un economist la Concorde Securities din Budapesta. El a estimat că banca centrală ar putea menţine în continuare un nivel adecvat al rezervelor după conversie.
„Calcularea impactului asupra băncilor este foarte greu de făcut, dar estimăm că se va ajunge la aproape patru miliarde de euro când vorbim de transferul avuţiei de la bănci către gospodării, inclusiv costurile pe care băncile ar trebuie să le suporte cu conversia din valută în forinţi“, a afirmat economistul britanic Peter Attard Montalto, analist la Nomura.
În 2011 guvernul premierului Viktor Orban a forţat băncile să suporte pierderi de 1,7 miliarde de dolari printr-un program care permitea plata în avans a unora dintre împrumuturile în valută la cursuri de schimb sub cele ale pieţei.
În Ungaria multe bănci au proprietari străini, precum grupurile Erste şi Raiffeisen din Austria, Intesa Sanpaolo şi UniCredit din Italia şi Bayerische Landesbank din Germania.Unul dintre motive a fost mândria. Jean-Claude Trichet, preşedintele de atunci al Băncii Centrale Europene, vedea bonitatea imaculată ca o condiţie care stă la baza unei economii europene dezvoltate. Un al doilea motiv a fost teama de contagiune şi protejarea sistemului bancar al Uniunii Europene.
Un default prematur al Greciei era privit ca un eveniment care ar putea agrava criza financiară, ceea ce a determinat Fondul Monetar Internaţional să îşi modifice regulile astfel încât să continue să sprijine statele în cazul cărora pericolul de propagare a problemelor la nivel internaţional şi de a provoca efecte sistemice era mare, chiar dacă exista pericolul ca datoria acestora să nu fie sustenabilă.
În prezent, imaginea s-a schimbat. Teama de prăbuşirea zonei euro a dispărut şi restructurarea datoriilor Greciei din 2012 a arătat că riscul de contagiune putea fi gestionat.
Când vine vorba de salvarea băncilor, cazul Hypo Austria nu a fost atât de premeditat pe cât ar putea părea. Mai degrabă, autorităţile au mers pe principiul reducerii pe cât posibil a implicării contribuabililor atunci când băncile întâmpină probleme, care este garantat de regulile introduse după criză în Europa.
„Merg în aceeşi direcţie ca şi iniţiativa FMI. Este vorba despre încercarea de a găsi o soluţie mai eficientă atunci când debitorii pierd accesul la pieţele financiare sau sunt în imposibilitatea de a efectua plăţile aferente datoriei“, spune Alistair Wilson, analist de credit la Moody’s.
Abordarea europeană este în ton cu cea din restul lumii, existând o înţelegere globală de a lăsa greul pe seama băncilor considerate „prea mari pentru a da faliment“. Restructurarea datoriilor poate fi o problemă diferită la nivel european. Banca Centrală Europeană este mai puţin dispusă decât băncile centrale din SUA şi Marea Britatnie să folosească metode care duc la inflaţie, cum este relaxarea cantitativă, pentru a înlătura efectele rămase ale crizei din 2007.
Restructurări mai frecvente ar putea determina investitorii să ceară randamente mai mari. Până acum sunt semne slabe care să sugereze acest lucru. În Europa, ca peste tot, ratele scăzute de dobândă oficiale au obligat investitorii să se îndrepte spre active mai riscante. Dar costurile mai mari de împrumut nu sunt inevitabile dacă se adoptă o abordare mai realistă a problemelor legate de problema datoriilor pentru a întări economiile.
