Vanzatorii de active/companii pe pietele internationale de capital ofera de acum propriile metode de due diligence (evaluare si auditare a activelor), scrie Financial Times.
Concurenta pentru achizitia celor mai profitabile active a atins in zilele noastre niveluri incredibile, datorita cumparatorilor care se indreapta mereu catre pietele de capital pentru fuziuni si noi achizitii. Acest lucru i-a incurajat pe cativa vanzatori cu experienta din Europa sa isi angajeze propriii contabili si avocati, cu scopul de a prelua o parte din munca unor potentiali cumparatori. Scopul, spun consultantii profesionisti, este de a realiza un proces competitiv de licitare.
Asemenea unui pachet informativ care se intocmeste pentru vanzarea proprietatilor imobiliare catre potentialii cumparatori, companiile care vor sa vanda active angajeaza consultanti profesionisti pentru a intocmi un raport evaluativ al situatiei curente a companiei. Acest raport este in primul rand o analiza detaliata pe care vanzatorii activelor o prezinta apoi licitatorilor.
Rezultatul procesului de due diligence oferit chiar de catre vanzator este un proces de licitatie mai rapid si duce la obtinerea unui pret mai bun in urma vanzarii.
Robert Ogilvy-Watson, un asociat al firmei de avocatura Ashurst din Londra, spune: "Vechea abordare presupunea ca firma primeste indicatii ca exista persoane interesate de achizitionarea acesteia si cineva vine din partea fiecarui licitant pentru a face o evaluare proprie. Acest lucru este atat stanjenitor, cat si suparator daca va exista un numar mare de persoane care vor dori sa urmeze aceasta procedura toti in acelasi timp."
Fiind si mult mai putin deranjanta, aceasta procedura permite unui vanzator sa descopere la timp potentialele probleme, pentru a le putea identifica sau pentru a le putea scade din pretul cerut. Sistemul va da vanzatorului oportunitatea de a tine vanzarea secreta o perioada cat mai lunga de timp.
Procedura este similara cu conceperea unui prospect pentru o vanzare particulara. Incercarea de a intelege modul in care se fondeaza o intreprindere a fost cea care a dus la finalizarea, dezvoltarea si folosirea unui astfel de serviciu. Pentru vanzarea companiei Saga, care de mai bine de 50 de ani a oferit servicii financiare si de calatorii, companiei Charterhause Capital Partners pentru suma de 1,3 miliarde de lire sterline (2,3 miliarde de dolari) in 2004 a fost nevoie de o evaluare mult mai vasta, consultantii companiei justificand cheltuiala prin faptul ca aceasta a fost necesara pentru a stabili un anumit echlibru. In acest mod Charterhause a primit pe tava atat toate procedurile legale, cat si toata contabilitatea gata facuta.
De obicei companiile care nu sunt listate sunt cele care sunt cele mai doritoare de a se folosi aceasta procedura, spune Will Rosen, partener al biroului londonez al firmei de avocatura Weil, Gotshal &Manges din New York. "Procedura se intalneste mai des la companiile nelistate deoarece acestea au vanzatori sofisticati, adepti ai unei proceduri mai bine deficinte."
Totusi, in timp ce vanzatorii europeni ar fi dispusi sa plateasca pentru o astfel de munca facuta in favoarea potentialului cumparator, piata americana este impotriva folosirii acestei proceduri, care ar putea aduce avocatii si contabilii in situatia unui conflict de interese.
James Kiernan, seful sectiei de fuziuni si achizitii al casei de avocatura Devoise & Plimpton din New York, considera ca "este vorba despre un conflict interior deoarece actionezi in numele vanzatorului, care nu vrea sa faca publice mai multe informatii decat este necesar."
"Exista o multime de intrebari interesante cu privire la aceste rapoarte, deoarece vanzatorul nu doreste ca vestile rele sa se afle", a adaugat el.
Kiernan este de acord ca procedura poate face lupta pentru licitatie mai eficienta si ca ar putea oferi potentialilor cumparatori indicatii cu privinta la modul in care sa isi bazeze deciziile legate de pret. Cumparatorii sunt liberi sa puna intrebari pentru a obtine mai multe detalii, dar daca rivalii lor sunt pregatiti sa liciteze bazandu-se doar pe datele furnizate de vanzator, atunci este posibil ca ei sa fie dezavantajati.
Aceasta procedura este acum foarte cunoscuta firmelor de contabilitate, dar abia in curand va deveni cunoscuta si firmelor de avocatura.
John Cole, seful departamentului de private equity de la firma de consultanta Ernst & Young, neaga existenta oricarui conflict de interese. "Daca eu sunt angajat pentru a face o evaluare a unei companii, iar ordinele mele initiale vin direct de la conducerea companiei sau de la actionarii ei, bineinteles ca in cele din urma datoria mea va fi fata de cumparator. Nu gasesc nici un beneficiu in a face o munca de slaba calitate pentru a acoperi ceva, din moment ce cumparatorul poate fi o companie privata care la un moment dat imi poate solicita serviciile".
Desi este adevarat ca libertatea de actiune si restrictiile unui contabil in investigarea unei companii vor fi decise de catre vanzator mai mult decat de catre cumparator, Cole afirma ca lucrurile sunt intotdeauna expuse foarte clar. "Daca nu esti multumit de raport in calitate de cumparator, atunci bineinteles ca poti cere sa fie facute mai multe investigatii. Nu vad totusi care ar putea fi motivul pentru care nu te-ai putea baza pe raport. Poate ca nu vei crede ca cel care a facut evaluarea a avut totala libertate de acces la informatii, dar asta nu inseamna ca vei fi inselat."
Andrew Roberts, un partener al firmei de avocatura din Marea Britanie Travel Smith, spune ca problema de conflict poate fi rezolvata cu ajutorul unui contabil de incredere. "Ai nevoie de o persoana onesta pentru realizarea raportului. Contezi pe reputatia unei firme, in sensul in care ei sunt nevoiti de a-i spune clientului ca este posibil sa nu le placa rezultatul a ceea ce contabilul lor este platit sa faca".
Roberts afirma ca inca este relativ rar ca avocatul unui vanzator sa intocmeasca un raport pe care cumparatorul sa se poata baza, desi exista o mica presiune din partea cumparatorilor deoarece preturile vor scadea.
Avocatii, in comparatie cu contabilii, isi fac propriile evaluari mult mai tarziu decat contabilii. In acel moment majoritatea tensiunii competitive a fost depasita, iar cumparatorii care au mai ramas in competitie sunt dispusi sa se lupte pentru obtinerea unei cosilieri legale.
Pentru toti consilierii, preluarea puterii de catre vanzator inseamna ca din acest moment consilierea vanzatorului va deveni mai importanta decat consilierea cumparatorului.
Totusi, rezultatul net este ca mult mai putina munca va fi preluata de catre consultantii profesionisti deoarece se intocmeste un singur raport pentru ambele parti interesate. Vanzatorul isi va recupera in cele din urma banii platiti in avans doar daca costul se regaseste in pretul de achizitionare.
Michael Shaw, un asociat al firmei de avocatura Herbert Smith, spune: "Oricine doreste sa vanda un activ sau propune preluarea companiei sale de catre o alta corporatie, va vorbi cu aceia care cunosc care ar putea fi potentialii cumparatori. Daca exista un numar mai mare de persoane interesate atunci aceasta devine cea mai usoara modalitate de a face cercetarile necesare.
Ideea este de a incuraja competitia transformand-o astfel intr-o consecinta naturala ce va face piata sa devina mult mai activa", considera el.
De ce sa platiti pentur auditarea pe care ar trebui sa o faca cumparatorul
Avantajele unui vanzator atunci cand plateste avocati si contabili pentru a investiga afacerea in beneficiul posibililor cumparatori include:
* Rapoartele de evaluare terminate inainte de scoaterea companiei pe piata pot descoperi din timp potentialele probleme ale afacerii. Acest fapt poate oferi timp pentru a corecta problema sau pentru a o recunoaste si a scadea din pretul cerut atunci cand activul este oferit spre vanzare
* Mult mai multi potentiali cumparatori vor fi interesati deoarece costurile de vanzare vor fi mai mici
* Este putin probabil ca licitarile pentru companie sa se schimbe deoarece cumparatorul deja cunoaste afacerea in totalitate
* Procesul ramane secret o perioada mai lunga de timp deoarece mult mai putini oameni vin in cadrul companiei pentru a-si efectua propriiile investigatii
* Procesul de vanzare poate fi accelerat, iar munca poate fi facuta in avans de catre una din parti, fiind astfel mai putin stanjenitoare si deranjanta pentru managementul companiei
* Tuturor potentialilor cumparatori li se poate asigura cel putin o baza de informatii. Este posibil sa continue sa aiba nelamuriri, dar o mare parte din munca lor a fost deja facuta
* Vanzatorul asigura o mare parte din costurile tranzactiei, dar se poate astepta sa le recupereze printr-un pret mai mare de vanzare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
