Business sportiv. Despre sport şi antreprenoriat cu Virgil Stănescu, unul dintre cei mai importanţi baschetbalişti români: „Sportul este un model de performanţă. Mulţi nu îşi dau seama cât de structurat este, câte procese şi proceduri există în sport, la fel ca şi în business“

Drumul său către performanţă a fost conturat odată cu prima titularizare la o echipă de baschet - SOCED Bucureşti, ca mai apoi cariera sa sportivă să devină internaţională, jucând pentru mai multe echipe din SUA, Germania, Turcia, Italia şi Rusia. Timp de 15 ani a fost selecţionat la echipa naţională, din care zece ani i-a petrecut în poziţia de căpitan al echipei.

„Sportul a făcut tot timpul parte din copilăria mea. În faţa blocului sau în curtea şcolii am făcut toate sporturile copilăriei. De asemenea, am practicat şi la club polo, atletism, înot şi altele până să ajung la baschet. Organizat, m-am apucat de baschet la 17 ani, atunci când alţii se lasă. M-a ajutat înălţimea, dar şi faptul ca tatăl meu era pasionat de baschet şi mă lua cu el la meciuri de mic. Succesul meu a venit destul de repede atunci când la 19 ani am fost selecţionat în Echipa Naţionala, iar la 20 de ani am primit o bursă la o universitate americană. Acolo am intrat într-un sistem coerent sportiv şi educaţional care mi-a pus şi bazele baschetbalistice, dar şi cele educaţionale“, povesteşte el.

După 20 de ani de carieră sportivă, Virgil Stănescu a devenit antreprenor însă tot în zona sportivă. Pentru o astfel de tranziţie, el spune că s-a pregătit din timp, lucru pe care ar trebui să îl facă orice sportiv. O contribuţie foarte mare la această tranziţie a avut-o educaţia, care l-a învăţat să se folosească de toate lecţiile pe care i le-a dat sportul pentru a le aplica ulterior în business.

„Am studiat în universitate managementul şi ştiam că asta vreau să fac după cariera sportivă. Am continuat studiile cu două programe diferite de master. Am vrut tot timpul să construiesc proiecte comerciale în jurul unor idei pe care le aveam. Îmi plac provocările şi îmi place această orientare antreprenorială pe care cred că o am. Mă gandesc des la oportunităţi pe care le văd mai ales în sport şi care cred că reprezintă nişte nevoi clare care nu-şi găsesc încă răspunsul la noi în ţară, atunci încep să mi se învârtă rotiţele“, spune el.

Virgil Stănescu este în prezent preşedintele Sports HUB, director executiv al CEO Clubs şi cofondatorul proiectului GO Scholarship.

Sports HUB a fost înfiinţat de către Virgil Stănescu ca urmare a nevoilor pe care el le avea ca sportiv de performanţă, businessul reprezintă nevoile comerciale ale sportivilor, făcând astfel de legătură între aceştia şi companii.

GO Scholarship reprezintă un sistem de burse pentru tinerii sportivi prin care specialişti din zona de nutriţie, psihologie, preparator fizic, kinetoterapeut, carieră merg alături de copii pentru a le creşte performanţele, atât cele sportive, câţ şi cele şcolare. Sporturile din care sunt selectaţi copiii între 14 şi 17 ani pentru bursele Go Scholarship sunt baschet, handbal, volei, judo, fotbal, atletism, scrimă, triatlon, ciclism, box şi tenis de masă. Bugetul pentru proiect este de peste 330.000 de euro anual.

Planurile sale nu se opresc aici, având în continuare proiecte pe care le lansează.

„Cel mai nou proiect pe care îl dezvolt, Kings and Queens, este o academie multisport (baschet, handbal, volei) pentru copii între 7 şi 11 ani, în care alături de Cristina Neagu şi Cristina Pirv oferim un loc în care educăm copii cu ajutorul lecţiilor din sport, învăţându-i prin joacă să depăşească bariere, să lucreze în echipă, să comunice, să fie curioşi şi multe altele“, adaugă el.

Virgil Stănescu spune că sportivii ar trebui să îşi pregătească din timp această tranziţie, înainte de a se lăsa de sport, pentru că procentul celor care pot să îşi asigure traiul din banii câştigaţi în sport este infim. Educaţia financiară este esenţială pentru sportivi.

„Sportivii ar trebui să aibă viziunea retragerii din timp şi să exploreze ce-i pasionează, astfel încât să înceapă să construiască şi să planifice cum ajung să îşi urmeze acele pasiuni. Poate este nevoie de educaţie extra, poate este nevoie de bani economisiţi sau de alţi paşi pe care îi pot face din timp. în orice caz, sportivii ar trebui să-şi planifice atât cheltuielile de zi cu zi, cât şi această reorientare pe cel puţin 3-4 ani ulteriori retragerii. Nu trebuie să ne gândim că ieşim la pensie după sport şi tot ce vom face va fi să citim sau să pescuim. Dacă te laşi de sport la 35 de ani, mai ai cel puţin 25-30 de ani de muncă“, mai spune el.

Principalul responsabil este sportivul, însă de educaţia financiară ar trebui să fie responsabil şi sistemul prin cluburi, federaţii sau chiar prin minister.