Fiindca au simtit ca fac parte dintr-un segment restrans, pe care se "bat" toate bancile, companiile foarte bune au profitat pentru a obtine credite cat mai ieftine. Iar efectele s-au vazut cel mai bine pe piata creditului in valuta, unde dobanzile practicate in relatia cu acest segment de clienti au scazut considerabil.
Radu Gratian Ghetea, primvicepresedinte al Alpha Bank, considera ca tendinta nu va mai continua, fiindca aceste dobanzi s-au apropiat de costul bancilor.
In lipsa unei expresii consacrate, bancherii vorbesc de dumping, dar neoficial, pentru ca termenul este impropriu pentru aceasta practica bancara.
"Termenul de dumping este exagerat, dar realitatea este ca, oricat ar parea de paradoxal, Romania este o piata "overbanked": sunt prea multe banci care alearga dupa prea putini clienti de calitate, spune Doru Lionachescu, vicepresedinte al Citibank Romania. De aici apare discrepanta si aceasta concurenta nejustificata, si cateodata, as zice eu, neprofesionala, de a acorda credite cat mai ieftine acestui numar redus de companii".
Tendinta aceasta s-a conturat de circa un an si jumatate-doi si face parte dintr-un proces general de scadere a dobanzilor la creditele in valuta, remarca Radu Ghetea. Aceasta scadere a fost indusa de bancile straine, sau cu capital strain, care au avut acces la fonduri multe si ieftine din strainatate - obtinute, de cele mai multe ori, de la banca-mama.
El aminteste ca acum sase-sapte ani se practicau dobanzi de 16-17%, chiar 18%, acum 3-4 ani de 15-16%, iar acum doi ani, o dobanda de 12-13% nu mai speria pe nimeni.
"Acum lucrurile sunt putin diferite; se discuta de LIBOR, plus o marja. In cazul clientilor foarte buni, se ajunge la o dobanda de circa 10% (daca se adauga la LIBOR - dobanda de referinta pe piata internationala, care era recent de 7,29% - o marja de risc de 2-3 %).
In cazul clientilor mai putin buni, sau care nu pot prezenta garantii care pot fi valorificate imediat, nu mai merge sa le ceri asemenea dobanzi: se poate ajunge si la LIBOR plus 5-7 puncte procentuale", subliniaza Ghetea.
Concurenta se manifesta doar in cazul produselor simple - overdraft-ul si creditul in acceptiunea clasica - care se diferentiaza doar prin pret si pe care le poate oferi orice banca, subliniaza Doru Lionachescu, adaugand ca lucrurile se schimba cand este vorba de sume mari, sau finantari complexe - prefinantari de export, sindicalizari etc. - pe care putine banci le pot oferi.
"Presiunea foarte mare de pe piata creditului vine dinspre bancile mici si mijlocii intrate tarziu pe piata, si a caror singura sansa de a putea lua o portiune de piata este sa ofere credite mai ieftine decat celelalte banci sau la standarde de creditare mai putin riguroase", considera Lionachescu.
Bancherii includ in "elita clientilor" multinationalele si companiile romanesti foarte bune. Doru Lionachescu precizeaza ca, din cauza situatiei din economie, companiile pe care merita sa-si ia expuneri o banca sunt foarte putine, si estimeaza ca, daca sunt lasate deoparte multinationalele, numarul companiilor locale "de varf" mijlocii si mari (cu peste 10-20 milioane $ vanzari pe an) este in jur de 100.
El considera ca intensificarea concurentei intre banci este doar la inceput. "Pe masura ce economia va incepe sa functioneze, vor veni tot mai multi operatori bancari, dar de cealalta parte, a clientilor, ritmul de intrare in "liga" va fi foarte scazut, fiindca nu se pot prezenta la creditare fara ceea ce bancherii numesc "istorie". E un proces inertial si foarte dificil: le trebuie management nou, deci oameni care sa se rodeze si sa arate niste rezultate, trebuie sa-si construiasca o relatie de credit incepand cu sume mici. Iar asta ia timp", explica Lionachescu.
Radu Ghetea a remarcat ca, din aceasta cauza, creditul neguvernamental va stagna. "Nu cred ca va creste volumul creditelor acordate in economie, si asta nu pentru ca nu sunt bani, sau pentru ca nu ar permite BNR, ci pentru simplul fapt ca nu vor aparea mai multe oportunitati de creditare. Sa nu uitam ca exista linii de finantare de la Banca Mondiala de 175 milioane de dolari, pe care cateva banci se chinuie sa le distribuie in economie. Cereri de credite sunt extraordinar de multe dar, din pacate, cei care pot fi creditati sunt putini si altii nu au de unde sa apara".
Cu toata presiunea pe care companiile foarte bune o exercita pe pretul creditului in valuta, se ridica intrebarea daca nu cumva au ajuns sa se imprumute mai ieftin decat daca, sa zicem, ar opera intr-o tara occidentala. "Pentru creditele obisnuite, companiile romanesti bune platesc, in continuare, riscul de tara, prin faptul ca se imprumuta mai scump decat ar face-o daca ar activa in Franta, de exemplu, sau alta tara.
In cazul finantarilor mai complexe, se pot folosi mecanisme de compensare a acestui risc", remarca Lionachescu. Radu Ghetea considera ca n-ar fi exclus sa existe si exceptii, in sensul ca, in unele tari cu economii stabile, banca centrala impune limite maxime si minime in cadrul carora pot evolua dobanzile la depozite si cele la credite.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
