România are şansa de a construi un hub pentru producţia de hidrogen verde în jurul Galaţiului, însă există provocări la nivelul unor elemente cheie, precum investiţiile în proiecte de energie regenerabilă, care evoluează într-un ritm lent comparativ cu intenţiile de investiţii, a explicat Matthew Vogel, advisor for Renewable Energy Development SIMEC, în conferinţa ZF LIBERTY GALAŢI GREEN VALLEY – noul pol de investiţii pentru viitor”.
„Este fezabil ca Galaţiul să devină un hub pentru hidrogen, dar sunt provocări cheie şi cred că dezvoltarea energiei regenerabile trebuie să înflorească în următorii câţiva ani. Cred că este o precondiţie pentru a creşte producţia de hidrogen şi, în multe moduri, dezvoltarea energiei regenerabile este un obiectiv de dezvoltare pe care ţara încă nu a livrat. (...) Trebuie să ne asigurăm că investitorii în regenerabile îşi duc investiţiile la capăt”.
El spune că dacă România vrea să fie unul dintre producătorii de hidrogen verde din UE, abordarea treabuie să fie una naţională, iar oţelul poate fi liantul pentru acest proiect, întrucât generează suficientă cerere pentru hidrogen şi este una dintre industriile care trebuie să stea la baza strategiilor europene pentru dezvoltarea de hidrogen.
„Şi unde este România? Este pe val? Conduce valul? Sau doar îl urmează? Spre exemplu, UE are un program de peste 5 miliarde de dolari pentru hidrogen, bani alocaţi pentru lideri în hidrogen. România nu este pe listă, deci autorităţile trebuie să fie acolo, să spună că există o masă critică pentru consum de hidrogen în Galaţi, există o necesitate să dezvoltăm hidrogen şi trebuie să ştim ce se întâmplă în hidrogen”.
Oportunităţile pentru hidrogen sunt încă multiple, întrucât există o direcţie la nivel global, dar mare parte din această direcţie nu este încă bine definită.
„Agenţia Internaţională a Energiei estimază că până la finalul anului 2023 vor fi 5,5 GW în capacităţi instalate pentru hidrogen. Pentru a atinge ţinta net zero în 2050, la nivel global trebuie să existe 720 GW în capacităţi instalate până în anul 2030”.
Ce a mai declarat în cadrul evenimentului:
- Cred că pentru ca România să îşi atingă ţintele 2030 de a ajunge la 34-35% regenerabile în mixul energetic asta înseamnă instalarea a circa 9-10 GW de energie regenerabilă. Şi asta nu include volumele masive care ar putea fi utilizate pentru producţia de hidrogen. Polonia a instalat în ultimii doi ani 8,7 GW de energie solară, iar Polonia este ţara cu care trebuie să se compare România, nu Bulgaria sau Serbia, ci Polonia. Cred că pentru România cifra este undeva la 400 MW, comparativ cu 8,7 GW.
- Trebuie să ne concentrăm, să ne asigurăm că băncile înţeleg cum pot finanţa proiecte pe piaţa de energie electrică, semnalele de acolo sunt bune, şi trebuie să avem mai repede PPA-uri şi CfD-uri.
- La preţurile de astăzi ale energiei, proiectele de energie regenerabile sunt bancabile. Ai putea spune chiar că sunt cea mai bancabilă investiţie din Europa astăzi.
