Excesul de producţie al Statelor Unite este scos vinovat pentru prăbuşirea preţului petrolului, însă petroliştii americani nu se grăbesc să strângă "robinetul", de teamă să nu piardă cotă de piaţă, iar fiecare aşteaptă ca altcineva să facă primul pas.
Este un exemplu clasic al "dilemei prizonierului", să speri că altcineva va reduce producţia astfel ca să nu trebuiască tu s-o faci, spune Roger McCain, profesor de economie la Universitatea Drexel din Philadelphia, pentru The Wall Street Journal.
"Dacă nu te poţi organiza cu ceilalţi, atunci îţi rămâne să încerci să obţii ceea ce poţi şi să iei decizii în funcţie de interesul propriu", este de părere profesorul McCain.
Preţul petrolului Brent, de referinţă pentru piaţa europeană, a scăzut la un nivel nemaiîntâlnit din anul de criză 2009, din cauza cererii scăzute şi surplusului de ofertă. Cotaţia ţiţeiului a atins 60 de dolari pe baril în decembrie, de la maximul anului de 115 dolari pe baril, atins în luna iunie.
În trecut, piaţa putea conta pe cartelul OPEC, din care face parte Arabia Saudită, să intervină şi să reducă producţia de petrol pentru a susţine preţul. Recent, organizaţia a anunţat însă că îşi va păstra neschimbată ţinta de producţie zilnică, iar înalţi oficiali arabi au declarat că celelalte state producătoare nu au decât să ia singure măsuri, dacă sunt deranjate de ieftinirea petrolului.
"Dacă preţul scade, scade. Alţii vor avea mult de suferit înainte ca pe noi să ne afecteze în vreun fel", a spus Ali al-Naimi, ministrul saudit al petrolului şi liderul de facto al OPEC, potrivit cotidianului britanic Financial Times.
Arabia Saudită a fost multă vreme cel mai mare producător de ţiţei mondial, însă recent a fost depăşită de Rusia şi de Statele Unite, datorită exploziei producţiei de petrol "neconvenţional", adică extras din şisturi. Producţia americană de petrol a crescut cu 1,1 milioane de barili pe zi în ultimele 12 luni, la peste 9,1 milioane de barili pe zi, iar volumele cresc mereu în pofida preţurilor mici, arată statisticile federale.
Dar spre deosebire de OPEC, petroliştii americani nu numai că nu cooperează, ci le este interzis prin legea federală să se înţeleagă asupra nivelului producţiei sau preţurilor. Oricum, pentru a retrage de pe piaţă un milion de barili în fiecare zi ar fi nevoie de un efort concertat uriaş. Fiecare producător american de ţiţei ar trebui să-şi taie producţia cu 11%, ori ExxonMobil, Chevron şi EOG Resources, trei dintre cei mai mari producători, ar trebui să oprească complet toate sondele din Statele Unite.
Pe de altă parte, o astfel de decizie ar fi foarte riscantă pentru companii, pentru că ar pierde cota de piaţă şi fluxul de numerar necesar plăţii datoriilor şi noilor investiţii. Fără angajaţi şi utilaje, petroliştii s-ar putea trezi că nu au capacitatea de a mări producţia în cazul în care preţurile îşi revin, crede Daniel Katzenberg, analist la firma de investiţii Robert W. Baird & Co.
"Trebuie să aştepţi până în ultimul moment să renunţi la angajaţi şi echipament, pentru că nu ştii dacă vei mai putea să faci rost de ele din nou."
Petroliştii din America, puternic îndatoraţi, cu bugete de investiţii mari şi lichiditate puţină, se luptă astfel pentru supravieţuire, spune Eric Otto, analist la CLSA Americas LLC.
"Dacă se ajunge la reducerea producţiei, trebuie să fii ultimul care face asta."
