Amânarea ofertei de vânzare pe bursă a 15% din acţiunile Transgaz Mediaş (TGN), una dintre cele mai importante companii de stat pune pe hold tot programul de listări al statului şi condamnă piaţa locală de capital la subdezvoltare. Fără listări noi, investitorii mari nu vor veni pe bursa locală, iar acţiunile româneşti vor continua să se tranzacţioneze sub valoarea lor reală.
Programul de privatizări convenit de Guvern cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) la începutul anului prevedea vânzarea pe bursă în acest an a unor pachete de 15% din Transelectrica, Transgaz şi Romgaz şi listarea a câte 10% din Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, valoarea cumulată a ofertelor aşteptate ridicându-se la circa un miliard de euro.
Şefii bursei de la Bucureşti, brokerii şi puţinii investitori care au mai rămas sperau că aceste oferte vor scoate în sfârşit din anonimat piaţa de capital românească şi vor atrage atenţia fondurilor de investiţii străine prea ocupate să urmărească pieţele din Polonia, Rusia sau Turcia. De momentumul creat ar fi putut profita şi acţiunile existente deja pe bursă, care ar fi ajuns mai aproape de valoarea lor reală (Fondul Proprietatea, Petrom, SIF-urile), dar şi companiile private locale care ar fi putut găsi în sfârşit pe bursă investitori dispuşi să le finanţeze.
Dintre toate, cu chiu cu vai s-a făcut oferta Transelectrica, în luna martie, statul încasând 37 de milioane de euro. Apoi s-a schimbat Guvernul şi tot calendarul de listări s-a decalat.
Noul premier, Victor Ponta, care a criticat din opoziţie modul în care s-a derulat oferta Transelectrica a promis după învestire că va continua privatizările asumate faţă de FMI. În ciuda declaraţiilor, însă, oferta Transgaz, care era următoarea pe listă, s-a amânat mai întâi pentru luna iulie (faţă de luna mai, când era programată), apoi pentru septembrie, apoi pentru octombrie, iar acum s-a amânat de tot, premierul declarând că nu este dispus să vândă la preţul actual. "La Transgaz avem procedurile finalizate, dar ideea principală este de a şti dacă vindem la un preţ mai slab sau mai bine nu vindem, mai ales că e legat de toată evoluţia pieţei energiei în România în următorii ani. Veştile bune pe care
le-am primit atât în ceea ce priveşte explorările făcute de Exxon şi OMV Petrom, cât şi celelalte concesiuni acordate ne fac să credem că într-o perioadă - nu vorbesc de o lună-două, vorbesc de câţiva ani - dezvoltarea sectorului energetic în România va creşte implicit toate participaţiile pe care Guvernul le are în acest moment", a declarat miercuri Victor Ponta, el spunând că există un punct de vedere comun al Preşedinţiei şi Guvernului pe această temă.
Din declaraţia premierului rezultă că oferta Transgaz ar putea fi amânată pentru câţiva ani, pentru ca valoarea companiei să mai crească. Implicit, şi celelalte oferte (Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Electrica) vor fi amânate. Investitorii susţin însă că această amânare va afecta puternic piaţa locală de capital şi că nici peste câţiva ani statul nu va obţine preţuri mai bune din vânzarea acţiunilor, chiar dacă rezultatele companiilor vor fi mai bune, deoarece investitorii vor continua să taxeze lipsa de lichiditate a pieţei şi riscurile mai mari.
"Considerăm că prin amânarea acestor listări, România amână sine die depăşirea stadiului de «frontier market» al pieţei de capital, ratând încă o dată intrarea pe radarele fondurilor de investiţii specializate pe pieţe emergente, care dispun de multe lichidităţi disponibile pentru investiţii, iar discounturile la care se tranzacţionează acţiunile româneşti vor rămâne în continuare foarte mari. Având în vedere că piaţa de capital este cel mai credibil etalon al unei economii, acest discount se răsfrânge asupra tuturor activelor româneşti", susţine Asociaţia Investitorilor de pe Piaţa de Capital (AIPC).
În prezent, cele mai importante companii româneşti listate pe bursă sunt evaluate mai prost decât companiile similare din regiune şi din Europa, din cauză că piaţa nu este lichidă, iar fondurile străine nu ştiu dacă vor avea cui să vândă când vor vrea să iasă din piaţă. În plus, atâta timp cât nu există suficiente companii mari în care un fond să poată investi 10-20 de milioane de euro, marile fonduri străine nu vor aloca resurse pentru a cerceta piaţa românească şi vor prefera să meargă tot în Polonia, Turcia sau Rusia, acolo unde au de unde să aleagă.
De exemplu, Transgaz este evaluată pe bursă la 516 mil. euro, în condiţiile în care a avut anul trecut un profit net de 89 mil. euro şi vânzări de 316 mil. euro, deci multiplul de profit (P/E) este de 5,8, iar multiplul de vânzări (P/S) este de 1,6.
Snam Rete Gas, compania similară din Italia, care este listată pe bursa din Milano, are o capitalizare de 11,27 mld. euro la un profit net de 978 mil. euro şi afaceri de 3,54 mld. euro în 2011. Multiplul de profit este de 11,5, iar multiplul de vânzări este de 3,18, adică dubli faţă de Transgaz, iar asta în contiţiile în care bursa din Italia a fost printre cele mai lovite de scăderi în ultimii doi ani.
Transgaz operează cu o marjă netă de profit de 28%, similară companiei italiene, în timp ce randamentul dividendului Transgaz a fost aproape dublu faţă de Snam, dar cu toate astea compania românească nu face un miliard de euro pe bursă ci doar jumătate. Diferenţa este că pe bursa de la Milano se tranzacţionează în medie acţiuni de peste 1,5 miliarde de euro pe zi, faţă de 5 milioane de euro pe zi la BVB (de 300 de ori mai puţin), iar rulajul acţiunilor Transgaz de la începutul anului a fost de 12 mil. euro, cât tranzacţiile derulate într-o singură zi cu acţiunile Snam.
Astfel, deşi titlurile Transgaz sunt evaluate mai atractiv, un fond de investiţii străin va prefera să investească 10 mil. euro în acţiuni Snam, pe care le poate vinde într-o zi, decât în acţiuni Transgaz, pe care le poate vinde în şase luni. Acest decalaj nu poate fi redus decât prin listarea mai multor companii importante, care să atragă mai mulţi investitori şi să crească tranzacţiile pe bursă. Doar atunci discountul de lichiditate se va reduce, iar statul va putea să-şi vândă acţiunile mai scump, iar companiile private se vor uita către bursă ca alternativă de finanţare.
Cu o piaţă de capital funcţională, companiile locale vor avea în sfârşit o alternativă la creditele bancare, iar economia poate avea o sursă de finanţare (investiţiile de portofoliu ale fondurilor străine), în condiţiile în care investiţiile străine directe au scăzut la minimul ultimilor ani.
Reprezentanţii investitorilor spun, în comunicatul transmis joi, că România ar trebui să urmeze exemplul Turciei, care a obţinut recent un rating recomandat investiţiilor pentru prima dată după 1994 după ce Fitch i-a îmbunătăţit calificativul cu o treaptă datorită reducerii riscurilor economice şi a datoriilor.
"Deja nu mai este rezonabil să ne imaginăm vreo comparaţie cu bursa poloneză, însă exemplu Turciei, la care România se uita de sus în urmă cu doar câţiva ani, iar acum are tranzacţii de sute de ori mai mari pe bursă şi a devenit o piaţă «investment grade», ne arată cât de uşor este să te dezvolţi economic cu puţină consecvenţă şi predictibilitate, caracteristici care, din păcate, îi lipsesc pieţei autohtone de capital. Solicităm pe această cale autorităţilor abilitate să dea dovadă de seriozitate şi profesionalism în stabilirea unor termene clare pentru listarea companiilor de stat sau vânzarea de pachete de acţiuni la companiile deja listate şi, mai ales, respectarea acestor termene", arată AIPC.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
