Dacă site-ul danez al Ministerului Energiei îşi întâmpină vizitatorii cu previziuni pentru anul 2050, cel al autorităţii din Turcia are o bancă de date privind sectorul energetic, cel al Bulgariei are o prezentare a companiilor de profil, iar cel al Lituaniei are secţiuni dedicate sectorului petrolier sau al energiilor verzi, site-ul Ministerului Energiei din România nici măcar nu are o variantă în engleză. De fapt, pagina de prezentare nici nu explică exact ce anume face unul dintre cele mai importante ministere din România.
Ministerul Energiei este o structură desprinsă iniţial din Ministerul Economiei sub forma unui departament, entitatea devenind un minister în adevăratul sens al cuvântului la începutul anului trecut. Ministerul Energiei este condus în acest moment de Victor Grigorescu. Pe site-ul Ministerului Energiei nu există un CV al ministrului şi nici declaraţiile sale de avere sau de interese nu sunt actualizate. Înainte de a prelua funcţia de ministru al energiei în cabinetul format de premierul Dacian Cioloş, Victor Grigorescu a ocupat funcţia de membru în consiliul de administraţie al Electrica.
Pe site-ul Ministerului danez al Energiei, Utilităţilor şi Mediului primul lucru pe care utilizatorul îl sesizează este chiar CV-ul ministrului.
Misiunea Ministerului Energiei din România este la rândul său o enigmă pentru cineva care accesează pentru prima dată pagina de prezentare a instituţiei. Pentru un investitor străin şi puţinele date prezentate pe pagina instituţiei sunt inaccesibile în contextul în care site-ul nu are o versiune în engleză.
„Esenţa politicii noastre energetice este dezvoltarea unei pieţe interne şi externe competitive, construcţia unei infrastructuri durabile, securizarea şi diversificarea surselor de aprovizionare, dar şi a rutelor, concomitent cu o îmbunătăţire generală a eficienţei energetice“, se arată pe site-ul Ministerului Energiei din Bulgaria.
Ministerul Energiei din România are în subordine 23 de companii printre care se numără jucători strategici precum Romgaz, cel mai mare producător de gaze local, Hidro-electrica, cel mai mare producător de energie român, sau Nuclearelectrica, operatorul centralei nucleare de la Cernavodă. Singurele informaţii despre aceste companii stau într-un do-cument în care sunt prezentaţi membrii consililor de administraţie sau pachetul deţinut de stat.
Dacă site-ul Ministerului Energiei şi Resurselor Minerale din Turcia este o bază de date structurată pe categorii precum electricitate, petrol, gaze naturale sau cărbuni, pe site-ul Ministerului Energiei din România nu există nicio informaţie despre domeniul energetic. Nu există date privind producţia de energie a României de anul trecut, producţia de cărbuni sau o descriere a principalilor jucători din domeniu.
Organizarea Ministerului Energiei sau numărul de angajaţi sunt la rândul lor omise din structura site-ului.
Ministerul danez al energiei are 1.300 de angajaţi, o listă a ultimelor patru persoane care au ocupat această funcţia de ministru, dar şi o schemă prin care este explicat modul de funcţionare al organizaţiei.
Potrivit informaţiilor existente, sistemul energetic ar avea nevoie de investiţii de circa 100 de miliarde de euro până în 2035, dar pe site-ul Ministerului Energiei nu există nicio listă de proiecte majore în care investitorii străini şi-ar putea plasa lichidităţile.
