Eveniment

Analiză Stratfor: Tragedia geopolitică a României este că nu a fost apărată nici măcar de munţii Carpaţi! De aceea a încercat întotdeauna să se subordoneze cuiva

16.11.2010, 18:49 1000

Într-o vizită prin regiune, economistul George Friedman fondatorşi director executiv al Institutului Stratfor a păşit şi pe pământromânesc. Într-un serial dedicat fostelor state socialiste, pe carele-a vizitat, atunci când vorbeşte de România el îşi începeprezentarea cu un vers. Despre poemul Invictus mulţi au auzit, însănu mulţi mai ţin minte cum se încheie, apoteotic ar spune unii: "Iam a master of my fate, I am the captain of my soul" ("Eu îmiconduc viaţa, sunt căpitanul sufletului meu")

"Acest vers este moştenirea pe care un gentleman britanic i-olasă unui om de afaceri american", spune el.

"Pentru România ea nu are nicio rezonanţă".

Nimic din istoria României nu indică faptul că ea însăşi îşiconduce viaţa sau este căpitanul propriului suflet, continuă el,explicând faptul că lecţia de istorie naţională ne arată nouă cumam fost fie victimele sorţii fie ale istoriei. Ca naţiune, româniiau speranţe modeste şi aspiraţii pe care şi le temperează atuncicând se uită în urmă.

"Nu sunt un insensibil", continuă el. "Părinţii mei ausupravieţuit lagărelor naziste, s-au întors în Ungaria unde auîncercat să îşi reclădească viaţa, pentru a cădea apoi în ghearelecomuniştilor. Când au sosit în America aveau vise modeste, chiarfoarte modeste, îmi dau seama acum când privesc în urmă. Îşi doreausiguranţă şi un loc de muncă de unde să primească bani pentru aputea trăi. Niciodată ei nu s-au crezut stăpânul proprieivieţi".

Făcând o paralelă între părinţii săi şi români el afirmă căprincipala problemă a României este că lumii îi pasă de ea. Maiexact, ţara noastră s-a aflat la intersecţia intereselor marilorimperii, marilor puteri. Un ultim exemplu în acest sens esteRăzboiul Rece.

În prezent, continuă el, lucrurile par mai roz, sau mai puţindisperate. Totuşi România ajunge din nou în prim plan deoarece pescena lumii apar din marile puteri, care încearcă să îşi împartălumea în sfere de influenţe.

"Nu înţeleg de ce românii acceptă însă modificarea viziunilorgeopolitice ale statului lor. Ei cred că se pot ascunde în sânulEuropei, şi poate chiar pot, însă eu cred că istoria îşi va punedin nou amprenta asupra Europei".

"Atunci când te gândeşti la România, îţi vine în cap sintagma<<prizonier instituţionalizat>>", spune Friedman,explicând că, în Statele Unite, termenul desemnează acea persoanăcare stă o vreme îndelungată în închisoare şi care după ce esteeliberat, nu mai poate înţelege modul în care funcţionează o lumeîn care nu există cineva care să îi spună ce trebuie să facă. Încazul României, Friedman foloseşte sintagma pentru a arăta căsuveranitatea naţională a reprezentat mereu un proces de acomodareşi de subordonare la imperiile şi naţiunile mai puternice.

"După 1991, România a căutat pe altcineva în faţa căruia să sesubordoneze. Mai exact, România a considerat alte entităţi ca avândputeri extraordinare. Cu alte cuvinte, odată ce am intrat în NATOşi în Uniunea Europeană, totul va fi bine", notează Friedman.

El arată că NATO reprezintă pentru români o "iluzieconfortabilă" şi că în ceea ce priveşte apartenenţa la UniuneaEuropeană, există o tensiune structurală profundă, ce afecteazăţări precum România. Astfel, ţara noastră trebuie să-şi exploatezeavantajele pe care le are din faptul că salariile sunt mai reduse,fapt ce ar ajuta România să-şi stimuleze exporturile. Cu toateacestea, Europa este dominată de marele exportator Germania şiastfel, există "puţin spaţiu de manevră pentru România pentru a-şidezvolta economia".

Germania este o ţară exportatoare care exportă de asemenea înRomânia, deşi în momentul de faţă ţara noastră ar trebui săînregistreze un excedent comercial, în special cu nemţii, dar nueste cazul, apreciază economistul. "În timp ce economia germanăcreşte din nou, în România nu se întâmplă acelaşi lucru", spuneFriedman. De asemenea, el arată că România este o ţară de miciantreprenori, lucru absolut normal de altfel, însă critică faptulcă majoritatea lor nu se supun reglementărilor europene sauromâneşti.

"Am întâlnit un antreprenor român care promova produseindustriale. Într-o discuţie cu el, am ridicat problemareglementărilor ce îi guvernează industria şi modul în care le-aadministrat. Nu a existat un răspuns clar sau, mai bine zis, nu amînţeles răspunsul său decât abia mai târziu", declară Friedman,susţinând că în România există reglementări şi relaţii, ultimelesubminându-le pe cele dintâi. "În Germania aceasta s-ar putea numicorupţie. În România, este supravieţuire", potrivit luiFriedman.

Pentru România, suveranitatea a fost întotdeauna rezultatul unuicompromis cu naţiunile mai puternice şi cu imperiile.


Oamenii politici din România sunt conştienţi că apartenenţa la UEşi la NATO nu aduce beneficiile aşteptate, dar nu există pur şisimplu alternativă, spune Friedman în analiza pentru Stratfor.Pentru populaţie, UE şi NATO ţin departe "diavolii democraţiei":"Prin apartenanţa la cele două instituţii, România şi-a afirmatmodernitatea şi instituţiile democratice."

Ce nevoie are România de F 16? Nici una. Are nevoie de nave!

Potrivit autorului articolului, garanţiile de securitate dinpartea NATO nu sunt veritabile, dar preţul pe care trebuie să-lplătească Bucureştiul este foarte mare.

Bucureştiul are de ales între a cumpăra 24 de avioane multirolfie de la Grippen de la Eurofighter. Poate opta, de asemenea,pentru avioanele F-16 americane la mâna a doua. Numai că România nuare bani pentru aşa ceva, mai mult, nu acestea sunt măsurile deapărare de care nevoie pentru că avioanele nu ar rezolva mareaproblemă militară a României care vine din Răsărit.

"Crearea unei forţe mobile pentru apărarea graniţei de Est estelucrul de care România are nevoie cu adevărat. Alternativa ar fiaceea de a achiziţiona nave militare pentru a contracara flota rusăde la Marea Neagră.

"Dar dacă România nu are bani pentru 24 de avioane, navele iesdin discuţie", scrie autorul articolului. Cum trebuie privităRomânia ca aliat? Iată ce spune Friedman: "Când sovieticii aucontraatacat la Stalingrad, au lansat operaţiunea în zona trupelorromâne şi ungare. Românii s-au văzut în situaţia de a muri pentrugermani şi apoi şi-au primit răzbunarea când sovieticii i-aumăcelărit pe nemţi".

Făcând o analiză care depăşeşte graniţele simplelor observaţii,Fredman susţine că, munţii Carpaţi sunt cei care definesc România,însă în mod cu totul bizar, pentru că, în loc să protejezefontierele ţării o divid în trei părţi; "Aceasta este tragediageopolitica a Romaniei".

Când a fost România unită înaintea secolului al 19-lea? Atuncicând a fost cucerită complet, spune Friedman. Când s-a întâmplatasta? Când un imperiu a vrut să aibă Carpaţii drept scut deapărare!

Cum s-a ajuns la situaţia în care românii caută pe cineva cărorasă li se subordoneze?

Dacă ungurii sau cehii s-au ridicat împotriva sovieticilor şi aufost zdrobiţi, românii au obţinut un grad de autonomie prin creareaunui regim mai rigid decât cel din URSS la acea vreme: "România apăstrat o politică externă independentă, însă cu preţul pierderiilibertăţilor individuale şi a bunăstării economice".

"Este ca şi cum preţul autonomiei ar fi fost ca ţara să selovească în faţă în continuu. Chiar şi căderea comunismului a urmatun scenariu românesc. Nu a fost o revoluţie de catifea, ci unasângeroasă", arată Friedman.