Reducerea taxelor este bună, dar orice este bun are un cost. Datele execuţiei bugetare la două luni arată că, în februarie (prima lună în care s-a înregistrat contabil scăderea TVA de la 24% la 20%), încasările din Taxa pe Valoare Adăugată au scăzut cu 15%, de la 4 miliarde în februarie 2015 la 3,4 miliarde de lei. Aceeaşi statistică arată că volumul cheltuielilor bugetare cu salariile au crescut cu 22% în primele două uni din an. În total, veniturile bugetului au crescut în primele două luni, an/an, cu 4,6%, iar cheltuielile cu 9,9%. Proiectul de buget prevede o scădere de venituri în 2016 de la 233 mld. lei în 2015 la 231 mld. lei, ca urmare a reducerilor fiscale. Lipsurile sunt finanţate din deficit. Dar deficitul asumat este deja la pragul de sus – 3% din PIB, limită peste care nu se poate trece fără riscuri majore. Scăderea veniturilor statului în condiţiile unui deficit la limita de sus obligă la restrângerea proporţională a cheltuielilor. Cum de la salarii nu se poate tăia pentru că abia au fost majorate, se va tăia, cel mai probabil, de la investiţii, sănătate sau educaţie. România are oricum cel mai mic procent de venituri bugetare raportat la PIB dintre toate ţările UE cu proiecţia nedorită - cele mai mici cheltuieli pentru sănătate, cele mai mici cheltuieli pentru învăţământ. Taxele nu sunt o problemă de moft, ci de alegere a unui model de dezvoltare.
